1,146 matches
-
rece de dimineață din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se Întîmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decît pală, obișnuită a vîntului de dimineață. Calul, cu flori din lînă colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru Întîmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dînd impresia că aleargă spre un alt orizont, În timp ce Lung moțăia pe capra șaretei Într-o dulce legănare, pe cîmpia goală, În inima secolului douăzeci. Pămîntul, pînă-n zare, dincolo de ploi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Directorul Băncii Naționale! Clar? Copilul ăsta de cal, mânzul, Puiul ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur cu picur, picăturile de transpirație căzute pe parchetul proaspăt lustruit cu Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de serviciu sparse pentru a doua oară gura de canalizare hidraulică și întrun gest de supremă voință învârti de două ori trei sute șaizeci de grade, manivela. Furtunul în care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să facă în așa fel ca toate războaiele să se termine repede, iar oamenii să fie din ce în ce mai deștepți, mai sănătoși și mai fericiți. Să vedem ce face Ana. Tocmai și-a potrivit din nou licuriciul în păr și și-a lustruit pantofii albaștri pentru călătorie. Deci - la drum! Dar, între timp, n- aș putea, oare, să vă mai spun câte ceva despre mine? Au apărut două în camera mea. Așa numesc eu locul în care îmi place să dorm: „camera mea”. Dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să fie numărul unu În echipă. Iar eu am fost pe post de „ține cal”. Adică, căpitanul ordonă și „ține cal” execută, fără să crâcnească. „Dă-i calului ovăz, adapă l, țesală-l, Împletește-i coma și coada, verifică potcoavele, lustruiește șaua și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-un hohot de râs... Cât era de obosit și prins de griji, Gruia a râs dezlănțuit. ― Și cel mai important lucru este că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poate ajuta! Vino cu mine! Fulgușorul mi-a prezentat mai întâi tot ritualul de făurire a iernii. Mi-a arătat cum norii încep a fi vopsiți pentru a căpăta coloarea cenușie, cum vântul se pregătește de plecare, cum gerul își lustruiește toate armele cu care o să atace celălalt tărâm și, nu în ultimul rând, cum se produc fulgii de nea mii și mii de steluțe argintii, toate frumoase, dar toate diferite, fiecare cu farmecul său. Este o muncă foarte migăloasă și
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
și la revistă. De ce? Din calcul social. Arta combinațiilor, Combinatoria o deținea la perfecție. Șeful de turmă majoritară nu semna condica de prezență, iar avantajele materiale nu erau de disprețuit. Merita să cureți scame ideologice, să faci răul, ca să-ți lustruiești pantofii cu cremă franțuzească. Hada, în delir scriptic pentru Dumnezeu-Popescu și alți dumnezei de roșu, convenea. Ce încăpea în el, umflat ca un cauciuc de tir cum era? Păi citate din "Scînteia", mult Gherea, toate "temele majore" trasate de PCR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pi o sutî șî șin'zăși di santimi", îi viza fostul decan Scarlat Carp statura: "o țîrucă piști on metru șî juma'". Fuseseră amîndoi, și Mistrie, și Carp, sovietiști‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Cu ochiul și cu urechea la privilighenția de la răsărit. Dar Mistrie lustruise cizmele nemuritorului și după ce murise. "Nu, Stalin n-a murit", își intitula un lu-u-u-ng poem, pe care zice-se îl recita viforos în cenaclul "A. Toma". Absolvise seminarul (ca și Stalin) și avea voce amplă. "Salvarea e contactul cu literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dacă au timp și pentru a fi obișnuiți; e curios, dar nu s-a păstrat decât ceea ce este oarecum ieșit din comun În presupusa lor existență. Unde sunt angoasele, Îndoielile, teama de moarte? Se pare că faima i-a nivelat, lustruindu-le o viață-etalon ce nu mai are nimic personal, nimic uman, prin care să se simtă că au trăit cu adevărat. A fi celebru nu este o mare fericire, ci mai degrabă o mare caznă; nu poți să faci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai multe și poate mai bune. De altfel, se făcuse ora șase și, deci, era momentul suprem să se gătească pentru diseară. Mai cu seamă că trebuia să-și aranjeze unele mici lucruri, să-și mai coasă câte ceva, să-și lustruiască ghetele, să-și perie costumul negru de camgarn pe care nici nu l-a prea îmbrăcat aici, încît s-ar putea duce cu el și la Palat. Voia să fie foarte exact la întîlnire, căci omul civilizat întîi după exactitate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecuse pe aici și-și găsise moartea altundeva. Ori poate că nici nu murise și căuta încă bătălia care să-i împli nească destinul. Petrache ar fi vrut să-l ajute, dar nu știa cum. Se gândea uneori să-l lustruiască, să-i dea cizmele cu ceară sau, pur și simplu, să-l vopsească. Dar nu se încumeta să acopere cocleala verzuie a atâtor secole. Neputând să-l ajute altminteri, Petrache își apropia taburetul și-i citea, cu glas tare, pentru ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în picturile cubiste, chiar și câte un stâlp de telegraf, din cele de lemn. Un fel de al doilea oraș. — Ba chiar, interveni și Bunelu, ăsta ar fi orașul de-adevăratelea. Celălalt e prefăcut, oamenii își ascund păcatele prin dulapuri, lustruiesc ferestrele, să sclipească și să nu se vadă înăuntru. Aicea nimica nu se ascunde și nu se înfrumusețează. Nu e nicio prefăcătorie, adevărul gol-goluț. Aicea e viața, celălalt e ca la muzeu’ cu statui de ceară. — Comunism, să moară mama
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i cu promptitudine ceea ce credea, când și când, necesar, adică sarea, încă o felie de pâine, paharul cu apă mai aproape și castravetele murat, tăiat în castronel. — Șterge bine, spuse la sfârșit și Jenică luă o bucată de pâine și lustrui fundul farfuriei, pe care o împinse apoi către mijlocul mesei, sugerând astfel că, din punctul lui de vedere, cina se încheiase. Dar argumentul nu se dovedi suficient. — Mai vrei ? întrebă maică-sa. Jenică refuză, mai împinse farfuria câțiva centimetri, jinduind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmi dă la rândul ei o pipă din cupru. N-am mai văzut nicicând ceva asemănător. Pe micuța pipă e reprezentată o scenă sofisticată de bătălie, cu nave, soldați și valuri. Micile siluete sunt gravate cu precizie, iar suprafața e lustruită la fel de fin ca porțelanul. Fujin îmi spune că a fost confecționată cu ajutorul unei mașini inventate de un englez. A fost un dar de la un angajat de-al prințului Kung, un britanic pe nume Robert Hart. După încheierea saluturilor, servitorii aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi răspunde la întrebare, așa că nu folosește la nimic să insist. — Vino înapoi, Yehonala, țipă Nuharoo. Sunt sigură că cercetașii și iscoadele noastre au verificat siguranța templului. Templul pare a fi bine pregătit pentru sosirea noastră. Acoperișul vechi a fost lustruit și înăuntru s-a făcut curățenie. Mai-marele călugărilor este un bărbat cu înfățișare blândă, cu buze subțiri și obraji rotofei. — Zeița milei, Kuan Ying, a transpirat, zice el zâmbind. Am știut că acesta era mesajul Cerului care îmi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era cu totul altceva... Făcuse un efort concentrat să se abțină. Știam că n-are cum să dureze. Am făcut cale Întoarsă spre clădirea noastră și ne-am strecurat În birou, scăpând doar cu o privire prefăcută din partea băiatului care lustruia pantofii la UBS, care respecta regulile (și căruia, Întâmplător, Îi era de asemenea interzis să plece la prânz În caz că o pereche de pantofi În două culori aveau nevoie disperată de un lustruit cu scuipat Între 1 și 2 p.m.). Penelope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un pahar gol pe care i-l oferă o femeie unui bărbat însetat"43. Propagat de un fenomen la modă, de o preferință mondenă, termenul flirt, insolit și nou-nouț, înlocuiește sau cel puțin face concurență cuvintelor deja încărcate de istorie, lustruite de vreme. Să fie oare vorba de un fenomen la modă pur și simplu? Cuvintele au o viață a lor. Se întâmplă ca uneori să le crească aripi și să-și ia zborul, despovărate de încărcătura realității, gata să se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Hugo, care devenise între timp bancher în domeniul afacerilor, asigură toate necesitățile materiale, ceea ce-i permite tinerei femei să se consacre cu totul scrierii jurnalului său. În schimb, Anaïs, asemenea celei mai tradiționale dintre neveste, se supune bucuroasă îndatoririlor casnice, lustruiește "încălțările mari" ale soțului ei, îi cârpește șosetele. Seara, când el vine acasă, dă fuga să-i aducă pipa și papucii. Acest echilibru la care reușise să ajungă cuplul este distrus când Hugo este transferat la Paris, în 1925. Cei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
totalități care-1 înglobează pe "ieri", pe "azi" și compune un viitor fixat în ritualul discursului progresist împietrit în repetiție. Analiza discursurilor șefului statului român din 1965 pînă în 1989 produce un fel de amețeală. Dogma enunțată este celebrată cu regularitate, lustruită cu critici și autocritici care provoacă uitarea sau riscul uitării dogmei. Întoarcerea la națiune este neîndoielnic un fel de a spune tovarășilor sovietici că identitatea românească trebuie luată în calcul; această memorie progresivă este mai ales un fel de a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm sunt cuprins de uitare,/ apa mării lustruiește podelele scoicilor,/ cheile eroziunii sunt la paznicul de cretă/ vine viața și își lungește scheletul sub rază în fata morții fulgerătoare/ țeasta noastră e o sarcină grea". "Goana după fericire" (1974) îl aduce pe poet în fața idealului omului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acuma; al 2-lea, dările tot nu erau așa de multe ca astăzi și al 3-lea, romînul se hrănea mai ușor în țara lui. Nu zic că n-a făcut progres țara noastră și noi romînii nu ne-am lustruit. Am progresat, și încă foarte mult. Ce folos! Am progresat, însă cu toții regretăm timpurile din trecut, epoca de aur, așa-numită de toți cei în vîrstă”. După observațiile sale (asemănătoare cu ale unor economiști), lipsa de inițiativă, inerția și ineficiența
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sa vinovăție. Cu Oscar Wilde el are în comun sentimentul remanenței greșelii: „Plătești pentru un păcat, plătești încă, plătești toată viața”, credea autorul „Evantaiului Doamnei Windermere”. întrezăresc o posibilă apropiere între Bacovia și Brîncuși: ambii fac o muncă repetitivă - unul lustruiește materiale pînă cînd acestea capătă o strălucire și o suplețe ireale, devenind idei, altul revine asupra gîndului, îl ruminează îndelung în tăcere, pînă cînd ajunge la forma cea mai firească, memorabilă. Cei doi fac o muncă de concentrare, de esențializare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi putut s-o facă, ar fi trebuit să uite nu numai de propria-i moarte, ci și că tot ceea ce vedea se „duce”, „cade”, „sfîrșește”. Ca și aceștia, avea oroare de „mediul cunoscut, uzat, deteriorat de obișnuință” (obișnuința care „lustruiește timpul”), însă n-a putut evada din el prin călătorii. Ca și Ionescu, îndeosebi, știa că „insolitul universului, banalitățile cotidiene sînt străbătute de ceva cumplit și fioros”. Ca și autorul Rinocerilor, autorul Plumbului a înțeles, în întregul lor dramatism, ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bărbații purtau redingote a căror culoare ajunsese cu totul îndoielnică, ghete care în cartierele elegante se aruncă la gunoi, rufe ponosite, veșminte care își trăiseră traiul. Femeile purtau rochii uzate, vopsite din nou și iarăși decolorate, vechi dantele cîrpite, mănuși lustruite de atîta purtare, gulerașe totdeauna pîrlite cu fierul de călcat și fișiuri destrămate. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 18 Trebuie, de asemenea, adăugat faptul că este necesară asocierea acestor descrieri funcției matezice. Într-adevăr, ele servesc la ilustrarea teoriilor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
natura lor, lucrurile își dezvăluie „sufletul”, alcătuind deopotrivă suportul și substanța unei microarmonii senzoriale: „Crengile sălciilor împreunate ca niște rime elastice / o pisică moartă paie și haine vechi plutesc pe apă / timp străvechi încremenit în scorburi inundațiile / de altădată nisipul lustruiește oasele înecaților / cine a lăsat pe mal o roată de bicicletă ruginită / aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curând și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
statutului angajaților temporari instaurează un regim de șomaj pentru artiștii și tehnicienii din domeniul spectacolului. Ea este contestată de patroni și mai mult sau mai puțin apărată de oamenii politici, împărțiți între exigența legitimării charismatice (susținându-i pe artiști, se lustruiesc pe ei) și un lobbying presant al patronatului; introducerea unei asigurări sociale pentru artiști, din 1964; derogările fiscale multiple (pe taxele de ocupare a atelierelor, un TVA diminuat), care sunt semne incontestabile ale rutinizării, cum sublinia, foarte corect, Weber; dezvoltarea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]