6,186 matches
-
LANCE AL SPIRITUALITĂȚI ROMANEȘTI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eminescu, vârf de lance al spiritualități romanești "Vremea trece, vremea vine", totul moare și iar se naște, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternității rămânând unic. Viața, timpul, iubirea devin la Eminescu un strigăt, o recunoaștere a imposibilității de a trăi cu gândul la împlinirea totală a omului. "Suflet nemuritor" pentru eternitate va rămâne un strălucitor "Domn al nopții" mai
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară pe veșnicii săpate-n lut. O umbră,doar, privea aprinsă sub somnu-i alb ca de mătase, o monogramă,nicicând stinsă zâmbea pe ceru-i,de lumi roase! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MONOGRAMA / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383631_a_384960]
-
Vă văd pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba... Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se deschide greu, Și-ncet pătrund
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ca o zăpadă însângerată ești tu dragoste! mătase și volbură cerșind pe sub lut neanturi de piatră, zvâcnet de catifea sub creneluri celeste, fluturi cu aripi întinse spre diminețile tale, mirosind a poveste. Ca o mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382859_a_384188]
-
acum, iar ea, a rămas inertă în brațele lui.A simțit că plutește, că cineva o scapă de hainele care, la un moment dat deveniseră incomode,că o căldură plăcută îi invada trupul și creierul, că devenise o bucată de lut, lut cald, pe care un sculptor priceput îl modela cu mâinile goale! Mâini pricepute de altfel , mâini care parcă au făcut asta din totdeauna. Și nu se împotrivi.Și să fi voit, simțea că nu ar fi putut articula nici un
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
iar ea, a rămas inertă în brațele lui.A simțit că plutește, că cineva o scapă de hainele care, la un moment dat deveniseră incomode,că o căldură plăcută îi invada trupul și creierul, că devenise o bucată de lut, lut cald, pe care un sculptor priceput îl modela cu mâinile goale! Mâini pricepute de altfel , mâini care parcă au făcut asta din totdeauna. Și nu se împotrivi.Și să fi voit, simțea că nu ar fi putut articula nici un cuvânt
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
descins ca o adiere și se se aprindea orizontul de văpaie și se depărta precum fata morgana, și vedeam malurile tărmurilor de nisip dezvelite de vânt. Și pe nisipuri fierbinți ca un cuptor treceau desculțe femeile frumoase cu ulcioare de lut arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii, deodată inimile ne-au fluturat de bucurie ca niște drapele pocnind în vânt. Și te-ai alintat și ți-ai amânat aventura. Vinovată întoarcere. Peste ecluze au
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
înalt, spre tâmple, Mă urcă, și mă doare... În palme, ea, țărâna, Se face iar sămânță, Și firul crud de iarbă, Prin creștet se avântă, Să iasă-n lumină, Să dea o verde știre Că trupul e pământ, Și-n lut este simțire! Referință Bibliografică: Cântec de Înviere / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CÂNTEC DE ÎNVIERE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382896_a_384225]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RONDEL DE PRIMENIRE Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2300 din 18 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare Precum aluatul copt întru sfințire Pentru a noastră înnoire-n neuitare. Făclii se-aprind și azi prin cimitire, Iar clopote-și înalță glasul a chemare. Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare
RONDEL DE PRIMENIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382959_a_384288]
-
de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare Precum aluatul copt întru sfințire Pentru a noastră înnoire-n neuitare. Făclii se-aprind și azi prin cimitire, Iar clopote-și înalță glasul a chemare. Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare. Se naște iarăși crezul în simțire Din Învierea ce aduce alinare, Iar cei ce au trecut în adormire Încă așteaptă de la Domnul îndurare Sub mângâieri de foc și primenire! Referință Bibliografică: Rondel de primenire / Costică Nechita
RONDEL DE PRIMENIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382959_a_384288]
-
sunt cel atins de iarnă Când lanțuri reci mă-nconjurau perfid, Dar am aflat că firea-mi e o haină, Ce-mbracă-un duh, ce vrut-am răstignit. Și-am încetat să mai privesc la mine, M-am dezbrăcat de lutul mocirlos Și haina grea, pătată cu rușine, Sub talpa Ta am pus-o Doamne, jos. Mă doare gândul cel rămas departe În amintiri ce-abia le mai zăresc, Când văd Iubite câte ne desparte, Cu mai mult sârg eu vreau
DE-AŞ FI ȘTIUT, TE CĂUTAM DEMULT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382963_a_384292]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului Rămâneți veșnic în picioare! Oricând! Când bine e, ori greu. Nu e poruncă-i, sfatul Meu Pentru voi toți și fiecare Să-și poarte peste tot mândria Și când cuvântă sau tăcut, Cinstind comorile din lut, Uită ce-nseamnă aporia! Nu-ngenuncheați decât țărânii ! Iubiți-o ca pe un fârtat, În toate binecuvântat, Eternă roditoare-a pânii! Te-am dăruit să fii mereu Stăpân a toate, blând, smerit, De toate relele ferit Și, prin cuvânt, egalul
EGALI LUI DUMNEZEU... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382975_a_384304]
-
Poezie > Oglindire > ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE Visez să mă las modelată ca versul... Vibrează-mi în suflet cu o mână de lut Acces vei avea la întreg Universul Și la tot ce-i în mine, sublim, neștiut... Zidește-mă-n tine, să nu te mai saturi Adict să devii, să nu cauți scăpare, Nici chiar de-i moartea la pândă, prin paturi
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
aprinde, O mare de flăcări prin mine-agitată, În dulcea-i strânsoare letal mă cuprinde Mă pierde năucă, prin vis alb de fată... Răvășită în templu, dar imaculat, Ofrandă mă vrea zeitatea păgână Când îmi săruți cu-ardoare, trup pontificat Cânt, lut albastru, modelat de-a ta mână... Zidindu-mă-n taină, topindu-mă-n noapte Simțirii de rai, nediluate trăiri Găsește-mă-n zori, după dâra de șoapte Tu, Rege al celei mai sfinte iubiri... M-adorni cu sidefuri pe trup, Galatee
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
astfel, odată începută construcția noii ei locuințe, lucrurile nu avansau, s-a hotarât să pună măna să o construiască singură. Dimineața pleca către acel loc unde-și pusese toate speranțele pentru un nou început. Se sufleca și începea să amestece lutul cu bălegarul străns de pe urmele cailor, niște paie, apă și cu o forță venită din speranța unui viitor bun începea să frământe amestecul pentru chirpici. O muncă grea pentru o femeie abia ieșită din spital, dar motivația și dorința de
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
făclii din dragostea-mi eternă, Din infinitul cerului, mai sus, Să te cobori ușor, pe a mea pernă. Vom fi uniți, doi miri nemuritori, Ca-ntr-o poveste scrisă de ursită; Tu, blondul prinț coborâtor din nori, Eu, fir de lut, o rozâ înflorită. Citește mai mult Cu palmele întinse către cer,Te chem să vii, tu, stea nemuritoare,Luceafăr blând, cântat în poezii,S-adaști la geamul meu, în loc de soare.Din vis, te chem, zâmbind către apus,Aprind făclii din
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
făclii din dragostea-mi eternă,Din infinitul cerului, mai sus,Să te cobori ușor, pe a mea pernă.Vom fi uniți, doi miri nemuritori,Ca-ntr-o poveste scrisă de ursită;Tu, blondul prinț coborâtor din nori,Eu, fir de lut, o rozâ înflorită.... III. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Pincotan , publicat în Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017. Ar trebui, smochinul Uscat și fără aripi, Să înfrunzească, toamna, Când florile se duc. Din țarina aridă Să înfrățească bobul; Un lan cu frunza verde, Cu spicele în vânt. Din lut, să se ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă, Cu aripi de argint; Un nou Eden, să fie, Înveșmântat în slavă! Să fie doar iubire Și pace pe pământ! Citește mai mult Ar trebui, smochinulUscat și fără
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
slavă! Să fie doar iubire Și pace pe pământ! Citește mai mult Ar trebui, smochinulUscat și fără aripi,Să înfrunzească, toamna,Când florile se duc.Din țarina aridăSă înfrățească bobul;Un lan cu frunza verde,Cu spicele în vânt.Din lut, să se ridiceSpre bolta minunată,Un nou Adam și-o Evă,Cu aripi de argint;Un nou Eden, să fie,Înveșmântat în slavă!Să fie doar iubireși pace pe pământ!... IX. EU VOI PLECA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Pincotan , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
clipe de-ntristare! Din lacrimi și păcate Ne îndreptăm spre zori! Citește mai mult Când Primăvara vineDesculță, peste câmpuri,Râzând ca o copilăCu pletele în vânt;Suavă, visătoare,Purtând în brațe, fireDe galbene narciseși palizi ghiocei.Tresaltă-ntreaga viață!Din lut răsare iarba,Iar mugurii pe ramurițâșnesc triumfători!Renaștem dimineată,Din neguri și durere!Din pulbere și moartePornim biruitori, Spre zări memărginitePictate cu albastru;Spre bobul de sămânțăBogat și roditor.Ne naștem bucurie,Din clipe de-ntristare!Din lacrimi și păcateNe
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Eu n-am fost lacrimă În ochiul cerului pustiu! N-am fost nici cerșetor La porți de vise! Am fost doar aripă albastră Și ulcior, Am fost doar lut Și cântec și viață. Am fost o pasăre Pe-o ramură de măr, O adiere caldă de lumină; Un fir de iarbă, O floare în mohor, Scânteie vie În nămeți și gheață. Eu n-am fost un copac măreț Cu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
vară. O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană. Alerg prin iarba umedă de ploi, Cu talpa goală, să ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
de vară.O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană.Alerg prin iarba umedă de ploi,Cu talpa goală, să ii simt sărutul.Sunt ruptă din iubirea florilor de rai,Din ochii blănzi de ciutăși din luturi.Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini.O adiere caldă-n nopțile de mai,Un susur ce răzbate din adâncuri.Sunt o fărâmă din nimicul pieritor,Dar vreau să fiu un fir de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
vreau să-nțeleg dacă tu și cu... eu Vreau, dar mai mult aștept suc de zeu Odată erai pitit sub lumină Acum te descoperi ca umbra din geam Nu am cum să-ntreb dacă sunt o păpușă Cu ochii de lut și care așteaptă O zi ce mă leagă de măinile tale Un an ce mă scuipă în ochi cu noroi Un veac care trece cu tămplele goale Privind înainte, privind înapoi. Citește mai mult Îmi procesează găndirea intenții obscureAș ști
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]