37,022 matches
-
iar se duc după ce s-au săturat, măi se joacă voioși, măi se bat între dînșii, fie cu alții, și ziua trece pe nesimțite. Serile, Mara, de cele mai multe ori, mănîncă ea singură, deoarece copiii, obosiți, adorm, în vreme ce ea gătește mîncarea. Mănîncă însă mama și pentru ea și pentru copii. Păcat ar fi sa rămîie ceva pe mine". Că precupeața e întrepridă. Face de toate. E și podăreasa la apă unui rîu, ia în antrepriza tăierea unei păduri, da bani cu dobîndă
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
ca prin farmec, farmecul locului. Dacă vasul ar avea o valoare determinabila, ar dispărea, într-o bună dimineață din port, furat cu echipaj cu tot. La chei, vasul este tot timpul în reparații, vopsit și revopsit cu stăruința peste surafetele mâncate de lepră tablei, scânduri putrede i se scot din pântec, pe punte se tot întinde un covor roșu, fără ca prin această să se înnoiască: fiecare bulon îi stă să sară și chiar pe cea mai liniștită vreme, cănd pescărușii par
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
duc într-un etern concediu neplătit, bând apă din butoi și hrănindu-se cu pește prins de ei înșiși. Amiralitatea studiază o modalitate de a impozită peștele astfel capturat, pe o navă care, firește, îi aparține. Popoare cu străveche civilizație mănâncă peste crud, pe un subțire pat de orez. Mateloții noștri preferă mămăligă. Saci numeroși sunt tot timpul descarcați în magazii, cu această particularitate că, totuși, acestea nu se umplu niciodată, pentru că vasul să poată, în fine, ridică ancoră. Experții au
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
vreo douăzeci de metri, Sorina, fata pe care o iubeam în secret și care era fiica prim-presedintelui Tribunalului, prieten al familiei mele. Trebuie să știți că pe vremea aceea era un semn de absolută proastă creștere, de mitocănie să mănânci pe strada (...). Ei bine, când am văzut-o pe Sorina am crezut că mor. Unde să-mi ascund covrigii, ca să nu vadă că mănânc pe strada? Bineînțeles, i-am băgat urgent în buzunare. Dar, vai, ambele buzunare erau rupte de
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
să știți că pe vremea aceea era un semn de absolută proastă creștere, de mitocănie să mănânci pe strada (...). Ei bine, când am văzut-o pe Sorina am crezut că mor. Unde să-mi ascund covrigii, ca să nu vadă că mănânc pe strada? Bineînțeles, i-am băgat urgent în buzunare. Dar, vai, ambele buzunare erau rupte de caratul zilnic al pietrelor pentru praștie, al frumoaselor, pe vremuri, capsule de bere, al bricegelor, arșicelor și a mai știu eu ce. Singura soluție
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
e că toate filmele seamănă între ele, Lola a spart monotonia, cu o tinerețe trepidanta: era altceva! Autorul, Tom Tykwer, un tînăr neamț de 34 de ani, cu un aer modest și jovial, face parte dintre regizorii care au crescut mîncînd cinema pe pîine; încă de la 9 ani, a intrat în funcție, filmînd, în grădina casei, pe 8 mm, tot felul de povești, de preferință de groază. Impresia privitorului e că Tom Tykwer, spre deosebire de atîția alți regizori, nu s-ar putea
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
izbucniri incomode (la nivelul discursului!), poetul își înscrie existența într-o marginalizare structurală, pe care o savurează la modul antinarcisiac: Înfipt cu tălpile zdravăn/ în zoiul dezăpezirii/ cu urechi veșnic fluturătoare/ înjuram mărimile zilei le vorbeam lung/ femeilor pe la spate./ Mîncăm frugal mă învesmîntam sobru./ Trăiam în fereala.../ Mie îmi țineam de căldură!/ Blagoslovit cu o pereche de membre asidue/ reci asudate că lipitorile" (Peisaje rănite). Un centru de atracție fascinant îl constituie universul personajelor dostoievskiene, dintre care cîteva sînt interpretate
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
plângi unor cunoscuți, ei nici nu consideră dramatică situația, nu îi sesizează caracterul reprobabil. Și aceasta pentru că în momentul de față, în România, aproape nimeni nu mai pune preț pe calitatea informațiilor. Cu dezinvoltura cu care în alte părți se mănâncă prost, la noi se consumă zilnic informații imprecise sau false. Conștiința publică este intoxicata de multă vreme și nu mai reacționează. Adevărurile nebuloase și minciunile care trec la noi drept informații și participă în mod periculos la metabolismul formării opiniei
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
nave cosmice cu extratereștri, ca oameni de cultură demni de respect sunt agenți ai unor servicii secrete străine, că dintr-o icoana care reprezintă o sfântă curg lacrimi, că nu mai este mult până la sfârșitul lumii, ca poti slabi dacă mănânci cu o furculița de lemn ș.a.m.d. Aștept cu interes să aflu și ce se va mai scrie despre mine. Cei care se ocupă de viața mea m-au transformat într-un fel de personaj de român popular, a
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
sugestiv: Ambrozia-Coca Dumitrit. Avocatul îi provoacă repulsie arestatului, determinându-l să se întrebe ce anume îi displace la omul desemnat că apărător al lui și să-și răspundă singur: "Poate ochii aia mici de șobolan obraznic, care vine și-ți mănâncă momeală din cursă, te privește uimit de parca spune numai atât, băi, scârtarule?, după care îți arată coadă și pleacă tacticos să nu-și strice digestia." La rândul ei, Ambrozia-Coca Dumitrit este definită că o pedanta dictatoriala, pentru care bărbatul iubit
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
dacă ești foarte norocos. Eu nu am fost, în prima mea ieșire printre chinezi, în noul meu voiaj prin țara cea mai populată din lume. A doua zi, am plecat din nou pe străzi. Nici urmă de pâine. Chinezii nu mănâncă așa ceva, dar în zonă trăiesc și străini, așa ca nu m-am descurajat. Am dat de o piață, pe o latură lărgită de stradă. Mai toate legumele și fructele puse pe jos, pe saci sau folii de plastic. M-a
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
știm că-i turnător, da^i băiat bun, pe noi nu ne toarnă". Apăruse între timp, în cei doisprezece ani, noțiunea de "turnător al casei", care "se poartă bine" cu grupul din care face parte. Că, de! "nici lupul nu mănîncă lîngă vizuina!" Am avut și camarazi de pușcărie care, pînă aproape de sfîrșitul detenției s-au comportat impecabil, trecînd deseori prin încercări cumplite. Și s-au ținut țări pînă cînd situația începuse să se amelioreze, iar atunci, tocmai atunci, au cedat
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
alte poeme, după cum vrea hazardul. Iată un posibil poem creat astfel: "Nenorocirea umblă-n cămașă mea portocalie prin cartier/ și prietenii o salută distrați. Tu sugrumi trandafiri cu batistă/ și sufli-n dragostea mea ca-ntr-o lampă învechita.// Capră mănâncă trandafirii grădinilor municipale/ ronțăie tramvaiele că pe morcovii cruzi./ Eu locuiesc într-un fel de bucătărie a unui castel adevărat,/ sunt un ins ridicol: car imagini cu roaba." Trebuie să fii un bun cunoscător al textelor lui Mircea Dinescu ca să
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
Rodica Zafiu Sînt riscante generalizările prin care, pornind de la cuvinte și expresii specifice ale unei limbi, cineva încearcă să schițeze hărți ale mentalităților. O expresie familiară a limbii române contemporane, cu ce se mănîncă... (cu sensul: "ce este..."), ar putea provoca asemenea jocuri interpretative, prin simplul fapt că uzul ei e unul esențial: de stabilire a identității unui obiect. Într-un ipotetic manual de conversație informală, s-ar putea imagina o lecție în care
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
asemenea jocuri interpretative, prin simplul fapt că uzul ei e unul esențial: de stabilire a identității unui obiect. Într-un ipotetic manual de conversație informală, s-ar putea imagina o lecție în care întrebările esențiale să fie: "Cu ce se mănîncă?"; "Ce hram poartă?"; "Ce învîrtește?" etc.). De la acest caz de transfer semantico-pragmatic, s-ar putea deduce rolul important al unei culturi a mîncării, a hranei, în "spiritul românesc". Ba, lăsînd mai mult spațiu fanteziei, s-ar putea vorbi de interesul
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
în mod destul de probabil, efectul glumeț și ușor depreciativ al obiceiurilor alimentare folosite că metonimie cognitivă. Tehnicile elementare ale hrănirii apar că semne de maturitate intelectuală în mai multe proverbe autohtone; de la foarte cunoscutul Crede că tot ce zboară se mănîncă la altele mai puțin frecvente, precum cel citat în Dicționarul limbii române ( DA) cu trimiteri la Ispirescu și Zanne: Nu știe încă cum se mănîncă mămăligă. Oricum, diversitatea analogiilor e destul de mare ca să pondereze posibilele speculații. Dacă referirea la mîncare
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
intelectuală în mai multe proverbe autohtone; de la foarte cunoscutul Crede că tot ce zboară se mănîncă la altele mai puțin frecvente, precum cel citat în Dicționarul limbii române ( DA) cu trimiteri la Ispirescu și Zanne: Nu știe încă cum se mănîncă mămăligă. Oricum, diversitatea analogiilor e destul de mare ca să pondereze posibilele speculații. Dacă referirea la mîncare ar părea excesiv de materială, în identificarea unei persoane prin hram - "patronul unei biserici" - ar apărea o metaforă spirituală; în realitate, ambele aparțin unui registru popular
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
referirea la mîncare ar părea excesiv de materială, în identificarea unei persoane prin hram - "patronul unei biserici" - ar apărea o metaforă spirituală; în realitate, ambele aparțin unui registru popular și familiar și reprezintă utilizări ironice ale limbajului. Expresia cu ce se mănîncă nu e totuși de găsit în dicționarele curente. Sînt două posibile explicații pentru acest fapt: pe de o parte, ea pare a fi relativ recentă, deci nu a parcurs drumul obișnuit al atestărilor scrise, acceptate după un timp de lexicografi
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
tratării lexicografice se văd în DEX chiar în tratarea celeilalte expresii cu funcție asemănătoare: "(pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)?". În orice caz, expresia cu ce se mănîncă apare cu o frecvență tot mai mare în texte contemporane, în primul rînd în limbajul jurnalistic foarte (și chiar prea) permeabil la elemente de tip colocvial: "neștiind la ce folosește și cu ce se mănîncă un Consiliu Local" ("Libertatea", 1866
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
caz, expresia cu ce se mănîncă apare cu o frecvență tot mai mare în texte contemporane, în primul rînd în limbajul jurnalistic foarte (și chiar prea) permeabil la elemente de tip colocvial: "neștiind la ce folosește și cu ce se mănîncă un Consiliu Local" ("Libertatea", 1866, 1996, 4); "cei care nu stiu cu ce se mănîncă repatrierea" ("Evenimentul zilei" = EZ 2054, 1999, 4); "băieții cam știu cu ce se mănîncă Iugoslavia" (EZ 2054, 1999, 12). În toate aceste citate, caracterul stilistic
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
contemporane, în primul rînd în limbajul jurnalistic foarte (și chiar prea) permeabil la elemente de tip colocvial: "neștiind la ce folosește și cu ce se mănîncă un Consiliu Local" ("Libertatea", 1866, 1996, 4); "cei care nu stiu cu ce se mănîncă repatrierea" ("Evenimentul zilei" = EZ 2054, 1999, 4); "băieții cam știu cu ce se mănîncă Iugoslavia" (EZ 2054, 1999, 12). În toate aceste citate, caracterul stilistic al expresiei nu e nici macar marcat în textele de origine prin vreo formă de distanțare
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
de tip colocvial: "neștiind la ce folosește și cu ce se mănîncă un Consiliu Local" ("Libertatea", 1866, 1996, 4); "cei care nu stiu cu ce se mănîncă repatrierea" ("Evenimentul zilei" = EZ 2054, 1999, 4); "băieții cam știu cu ce se mănîncă Iugoslavia" (EZ 2054, 1999, 12). În toate aceste citate, caracterul stilistic al expresiei nu e nici macar marcat în textele de origine prin vreo formă de distanțare (toate sublinierile din reproducerea citatelor îmi aparțin). Expresia apare totuși uneori și între ghilimele
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
un soi de pofta a defăimării, cu revărsare. Pentru această ni se pare necesar a-i răsfoi opera poetica, mai cu seamă aceea din perioada afirmării. Hugolian, fecund, dispensator de viziuni negre: Vă invit la masa unde n-o să puteți mânca nimic/ pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție" - din vol. Cântece negre. Peisaje de cangrena, le caracteriza Emil Manu, exegetul sau cel mai autorizat. Inspirație contradictorie, între eden și infern, cu mari căderi în vid, bruște schimbări de regisitru, de
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
ei o alcătuiește decrepitudinea bătrînei mătuși, care încurcă micile obligații ale vieții, epuizată, prinsă în confuzia unui histrionism thanatic: "Gabi a plecat. M-am dus să-i dau de mîncare mătușii mele. Nu mai poate și nu mai vrea să mănînce singură. Se rezumă la cafea și pîine cu brînză. Se scoală către prînz, se culcă devreme. Citește dar nu reține mare lucru. Nu mai poate urmări televizorul. Face gesturile vieții ca un actor care a învățat un rol, dar se
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica lui Iancu Zugravul, din Justiție: "să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale pentru ca să mai mănînce o bucățică de pîine" - pînă în paginile ziarelor contemporane, cînd adoptă un stil familiar, ironic-sfătos: Rupe omul de la gură pentru o vacanță a progeniturii" ("Evenimentul zilei" = EZ 2139, 1999, 1); "o dată-n viață face omul 30 de ani" (EZ 2132
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]