1,426 matches
-
varsă/ Lasă-mă să merg acasă/ La copii și la nevastă... / Ană, zorile se varsă... E un cântec ardelenesc pe care-l cântă Ioan Bocșa, melodia e sfâșietoare, tristețea unui bărbat împărțit între nevastă și iubită, fredonează și regizorul, Ană, mândra mea frumoasă, prietenul lui cântă atât de frumos, că Laszlo ar vrea să plângă, amintiri vechi, tristeți de tinerețe, frânt între nevastă și Căpșuna. Se văd tristețile astea pe fața lui, și Maestrul, care știe bine toată viața prietenului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mânie,/ dragoste cin’ să mai ție?/ Arde vin, arde pelin/ C-am ibovnic la Mizil,/ Ar veni, dar n-are trin./ Vino, neică, și pe jos,/ Că ești tânăr și frumos!!!/... Cine scutură roua?/ Flăcăii, dimineața,/ Când se-ntorc de la mândra./ Roua trebe scuturată/ Și mândruța sărutată./ Nu-i aceea joi, sara,/ Să nu merg la mândruța/ Și să vin dimineața./ Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mare, alături așază un pahar cu smântână, să-l pună peste mâncare, la sfârșit, după ce fierbe totul mai bine. Taie mărunt niște mărar din grădină, la difuzor e muzică populară oltenească, Unde-o fi Oltul mai mare, m-o trece mândra-n spinare, nene Marinică, au luat comuniștii tot, și pământuri, și vite, și case, nouă ne-au luat și cazanul de țuică, știi mata, luară averile oamenilor, nene, cât mai poate aștepta românul acuma, în 1965, cum, nu se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o ajute. Nu știe. Minute lungi de tăcere... Se vede pe un cal, la Bobotează sau ca la Bobotează, se găsește în altceva sau altundeva, e candidat la căsătorie, are calul cel mai de frunte din sat, hainele lui sunt mândre și bogate, pui de voinic, te duc la căsătorie, o să-i întrec pe toți ceilalți!, îi spune armăsarul care se chema Galben-de-soare, un cal năzdrăvan, frumos și sprinten ca-n poveste, dacă vrea Dumnezeu, pe toate ai să le birui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca să ajung în vârf de ierarhie, cum să ascult eu de cineva?... poate de mama. Eu iubesc așa cum vreau... Ană, zorile se varsă/ Lasă-mă să merg acasă/ La copii și la nevastă,/ Lasă-mă și nu mă lasă,/ Ană, mândra mea frumoasăăă, cântecul lui, de fapt, al lui și al Anitei, puțini înțelegeau ce-i cu populara aia în gura Maestrului, dar vocea lui de bas, cu inflexiuni calde, topea pe oricine. De atunci, de când a murit Anita, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
casă, înăuntru, spațiul e mic, nu prea are aer, deschide fereastra din stânga, culorile toamnei se amestecă însă cu doina aia tulburătoare: Ană, zorile se varsă,/ lasă-mă să merg acasă!, vocea Maestrului e caldă, masculină, te unge pe ovare. Ană, mândra mea frumoasă,/ Lasă-mă și nu mă lasă, Anăăă!, prelungește cuvintele bărbatul. Termină cântecul și deschide radioul cu un gest rapid, pentru că este atent la șosea, cineva vorbește pe nu știu ce post, extrem de convins: dacă Van Gogh ar fi avut cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mă să-l privesc. Am zis eu ceva ? Ridică din sprânceană. În clipa În care Îi zăresc expresia de pe față, parcă m-a Înțepat ceva. Mă Întreb dacă s-a prins de ceva. — Știu la ce te gândești, zic, ridicând mândră din bărbie. Dar te Înșeli. — Mă Înșel ? — Da ! Ești... eronat. — Eronat ? Mă privește cu aerul că mai are puțin și izbucnește În râs, și o vocișoară din cap Îmi spune să mă opresc. Dar nu pot. Trebuie neapărat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
E un... birou foarte frumos. — Iar toți aceștia sunt prietenii tăi ? spune mama, zâmbind spre asistență. — Oarecum, spun, strâmbându-mă când o văd pe Artemis zâmbind spre mama cu toată fața. — Știi, tocmai ziceam zilele trecute, continuă mama, cât de mândră trebuie să fii că lucrezi pentru așa o companie mare. Sunt sigură că multe fete te invidiază sincer pentru cariera ta. Nu crezi, Brian ? — Absolut ! spune tata. Te-ai descurcat foarte bine, Emma. Sunt atât de uluită, că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jean-Paul, iar acum sare și se Învârte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de zile n-am mai văzut-o atât de fericită. Sunt atât de mândră de ea ! Spre groaza mea, simt că-mi dau lacrimile. Iar acum Începe să-mi curgă și nasul. N-am nici măcar un șervețel. Doamne, ce jenant ! O să trebuiască să-mi trag nasul, așa cum fac mamele la piesele de Crăciun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ieșit pe balcon, convins fiind că din urmă te va Întoarce ca și până acum glasul lui Cătălin: — Hai, Mihnea, las-o baltă! Lasă, că ne arăți tu mâine ce zmeu ești și cum știi tu să zbori până În camera mândrelor! Hai, potolește-te acum, Înghițitorule de săbii! Du-te și fă nani, nasolule, că toată seara nu mi-a tihnit de tine! Altădată o să am grijă și coniacul Callypso o să ți-l dau cu pipeta! * Mă Întorceam, strângând triumfător țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prinde bine câteva sute de franci? —Firește. —O să-i las aici, pe poliță. Ai să-i transmiți mesajul, da, Pidot? —Unde? —În același loc. Știi tu... la etajul trei. Sper că bătrânei nu i-a căzut părul. Tare mai era mândră de el. Ei, rămas bun, Pidot, și mult noroc! Se auzi puțin zgomot în toaletă, apoi foșnetul ritmic reîncepu, înaintând în direcția opusă. Charlot privi în urma bărbatului: era un tip înalt, voinic, îmbrăcat în negru - purta genul de haine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să se întoarcă spre vânzători și să le spună cu un aer superior: „Ce mai lucruri poartă tinerii în ziua de azi. Sincer, nu știu cum reușesc.“ Mama ei vrea să meargă pe stradă cu Jemima și să se simtă nemăsurat de mândră, vrea să se cufunde în privirile de admirație ale celorlalți, să fie încălzită de frumusețea fiicei sale. Ceea ce nu vrea este ceea ce are acum, adică o fiică pe care o iubește, dar de care îi e rușine. În prezent, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jacqui, îți mai amintești, ți-am povestit despre Jacqui? Ei bine, Jacqui se mărită, și sâmbătă a fost petrecerea burlacelor. Am fost într-un club de noapte! Îți dai seama, eu, într-un club de noapte! De fapt, am fost mândră de mine... Întrerup cât mama tot chicotește cu povestioara ei și în cele din urmă îi spun la revedere și mă duc sus în camera mea. Stau în fața măsuței de toaletă și mă machiez, copiind felul în care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că dacă mă uit mai de aproape, îmi dau seama că aceste femei nu sunt chiar ca mine. Ele afișează zâmbete cu buze groase și lucioase, pe care și le ling seducător când se uită înspre aparatul de fotografiat, par mândre de dimensiunile lor, de volumul lor, de excesul lor de grăsime, deși n-ar trebui. Sau ar trebui să fie mândre? Oare sunt eu nebună? Se poate ca bărbații să mă fi găsit atrăgătoare pe vreme aceea, în ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu buze groase și lucioase, pe care și le ling seducător când se uită înspre aparatul de fotografiat, par mândre de dimensiunile lor, de volumul lor, de excesul lor de grăsime, deși n-ar trebui. Sau ar trebui să fie mândre? Oare sunt eu nebună? Se poate ca bărbații să mă fi găsit atrăgătoare pe vreme aceea, în ciuda faptului că eram extrem de supraponderală? Îmi place la nebunie atenția pe care o primesc acum că sunt slabă și blondă, dar oare viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s a înzdrăvenit, devenind un cântec trăgănat... Murmurul celor din jur a încetat ca prin farmec. Doar glasul căciulii țurcane - ca o undă frumos vibrată - a pornit să îngâne: „Trenule, mașină mică, Trenule, mașină mică, Unde-l duci pe Ionică? Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”. Pe nebăgate de seamă, alte glasuri - la început mai timide - au prins a-l seconda pe solist. Și cântecul a pornit să plutească ca un balsam peste sufletele celor plecați de acasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pornit să plutească ca un balsam peste sufletele celor plecați de acasă fără vrerea lor. „Tu mi-l duci, mi-l ocolești, măi, Tu mi l duci, mi-l ocolești Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fără vrerea lor. „Tu mi-l duci, mi-l ocolești, măi, Tu mi l duci, mi-l ocolești Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mi-l ocolești, măi, Tu mi l duci, mi-l ocolești Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mi-l ocolești Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început să se destrame, sfârșind într un murmur împletit cu câte un oftat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început să se destrame, sfârșind într un murmur împletit cu câte un oftat... ― A fi ceva vreme de când n-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mă duc, măi, Eu mă duc, mândro, mă duc La armată, nu la plug, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, de-acasă, Eu mă duc, mândro, de-acasă, La armată, nu la coasă, Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”... După un timp, cântecul a început să se destrame, sfârșind într un murmur împletit cu câte un oftat... ― A fi ceva vreme de când n-am mai cântat cântecul aista - a vorbit a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
solomonița, boierule. Mi-am dat sama că îi ceva însemnat și cu mare grabă după cum ai sosit în galopul calului înspumat. ― Și mă ții la poartă? ― Poftește în casă, paraleule, că tare mă tem eu că ți-o căzut o mândră cu tronc și vrei s-o ai la așternut cu mare grabă. ― Ești pe aproape, Zaura. Mi--au căzut dragi niște ochi peste poate de frumoși și care nu s-ar lăsa prea mult rugați, dar... ― O păzește strașnic bărbatul. Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prăvălit din nou în sala de așteptare, unde mă aștepta Margot, mă simțeam de parc-aș fi fost călcată de-un camion, dar măseaua nu mă mai durea, iar eu eram triumfătoare. O făcusem și pe-asta. Și supraviețuisem. Eram mândră de mine. — Mă întreb de ce m-a apucat durerea aia de măsea tocmai acum? am bolborosit gânditoare pe drumul de întoarcere. Margot m-a privit cu precauție. —Sunt sigură că nu e o coincidență, mi-a răspuns ea. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]