KorAP: Find »[drukola/base=mâner & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...132 >

3,280 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

și-o atârna de gât, avea un buzdugan la cingătoare făcut dintr-o halteră, pe antebrațe cele două apărătoare bătute-n ținte de aramă îi ajungeau până la coate, pe lângă buzdugan mai atârnându-i la șold și un ditamai cuțit cu mâner negru, eu până atunci nu mai văzusem așa ceva, arăta foarte războinic, ajungând lângă cască, și-a desprins plosca de la cingătoare și a turnat apă peste jarul din ea, de la asta s-a iscat o mare sfârâială și un nor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
ca un brici se plimbă pe pielea capului, urmărind linia căștii capilare, apoi cu o mișcare bruscă se trage scalpul de pe osul craniului, însă cuțitul meu de tinichea n-avea tăiș, îmi părea rău că nu mai am briceagul cu mâner în formă de pește, nici ăla nu tăia prea bine, dar cel puțin avea lama din oțel, între timp am simțit că Puiu îmi dă un cot, credeam că vrea să-mi spună ceva, dar el s-a desprins doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
observație. Când m-am ridicat în picioare, mi-am pus în gând ca nici de-al dracu’ să nu mă uit mai îndeaproape la lance, dar, ajungând lângă ea, n-am rezistat, am tras cu ochiul și am văzut că mânerul era plin de sânge, se vedea că și în punga de plastic se adunase sânge cam cât lățimea unei palme, dar ce anume era înfipt în vârful lancei nu se vedea, și nici n-am vrut să mă uit ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
spus că frate-su are o mână destul de sigură și c-ar fi mai bine să nu încerc să-mi trag palma de pe scândură pentru că, cine știe, cuțitul ar putea aluneca, iar Remus n-a zis nimic, a apucat numai mânerul cuțitului, l-a scos din scândură și a început să mi-l joace printre degete, auzeam cum lama se înfige în lemn, pocnind, iar când Remus o scotea, de fiecare dată scândura trosnea, pocnet-trosnet, pocnet-trosnet, m-am uitat la mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

fără ca ea să se opună și nu se mai gîndi nici o clipă la prețiosul cașmir al hainei al cărei guler se Îneca sub valul de lacrimi sărate. Acoperite de burniță și saturate de umezeală, geamurile mașinii ascundeau interiorul. MÎna apucă mînerul portierei și trase cu putere. Deși rapidă, mișcarea pe care o făcură Marie și Lucas ca să se despartă nu rămase neobservată de ochii lui Christian. - A fost găsită barca, la șapte metri adîncime, Îi aruncă el polițistului, Înainte de a Întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ascundă anexa la Morgat ca să te facă să crezi că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei Înțepenind, mușchii spatelui Încordîndu-se, mîna care ținea geanta de voiaj strîngînd spasmodic mînerul, Încheieturile degetelor făcîndu-se albe. Undă de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul anexei. Dovada absolută. Umerii se lăsară ușor. - Și asta nu e totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un briceag mic și ruginit, cu mîner de sidef. - N-a ajuns singur aici. Cuprins de o speranță nebunească, Lucas prinse unul din fragmentele smulse din bolta friabilă și-l fărîmiță pînă ce se făcu praf sub degetul lui. - E ciment! exclamă el. Asta Înseamnă că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul din dreapta șoferului În mașina Méhari, legată cu cătușe de mînerul portierei, Gwen clănțănea din dinți În ciuda păturii pe care Marie i-o pusese pe umeri. TÎnăra polițistă, ținînd legătura prin radio cu Morineau, află că Lucas plecase spre Argoz, În urma unui apel de ajutor lansat de Gwen Le Bihan, cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
privire mînioasă spre cei doi polițiști care asistau la deshumare. - Asta e pur și simplu profanare. Era cald, cu toate astea Marie se Înfioră contemplînd sicriul așezat pe două suporturi. Stejarul de culoare deschisă rezistase destul de bine trecerii anilor, dar mînerele din alamă se Înnegriseră. La fel placa gravată cu numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În ajun. Patrick Ryan a decedat la 3 aprilie 1947 În cursul incendiului care a distrus ferma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
așa? Apropie un taburet de dulapul vechi și se cocoță ca să ia valiza aflată sus, pe dulap. - Londra? Mai departe de Anglia nu aveți nimic? bombăni el. De acord, de acord... Ei bine, fie și Londra. Tocmai pusese mîna pe mînerul valizei cînd un foșnet ușor Îl făcu să Întoarcă iute capul. O neliniște bruscă Îl dezechilibră și fu cît pe ce să cadă de pe scaun. Un plic fusese strecurat pe sub ușă. Coborî de pe taburet și deschise plicul cu o mînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cheia, se apropie de o tapiserie agățată de perete și o dădu la o parte, lăsînd la vedere un seif Încastrat În piatră. Alcătui febril cifrul și Îl deschise. În interior se aflau cîteva documente și un pumnal vechi, cu mînerul gravat cu un cerc Înconjurat de mici linioare perpendiculare. Cuțitul Îi aparținuse odinioară strămoșului său, Erwan-Marie de Kersaint. Erwan jefuitorul. Arthus Îl contemplă o clipă, Închise cu grijă seiful și schimbă cifrul. - De treizeci și cinci de ani, la cea mai măruntă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

să faci este să pui în ea puiul și legumele dimineața și nu-ți ia nici cinci minute să tai un morcov, nu ? De unde să știu ? — Păi... mersi. Iau grăbită hainele de la curățătorie de la doamna Farley și le agăț de mânerul ușii, după care o conduc spre ușa de la intrare, conștientă de privirea ei care radiografiază atent totul. Foarte frumos din partea dumneavoastră. — Nici o problemă. Mă fixează cu ochi de nevăstuică. Nu vreau să mă bag, draga mea, dar știi, ai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
deschid, și pornesc pe pietrișul scârțâindu-mi sub pași către ușa masivă din stejar de la intrare. E o casă destul de impozantă, din piatră de culoarea mierii, cu frontoane ascuțite și două Porsche pe alee. Ridic o mână și trag de mâner. Nu se aude nimic. Rămân acolo câteva clipe, dar întreaga casă pare pustie. Tocmai vreau să renunț și îmi croiesc drum cu greu pe alee, când, brusc, ușa se deschide larg. În fața mea se află o femeie cu păr blond

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
plimbare. Apuc tava strâns și lovesc tare cu colțul ei de ușă. Imposibil să nu fi auzit. După o clipă, se aude glasul lui Trish. — Intră ! Mă străbate un val de ușurare. E în regulă. Mă așteaptă. Știam eu. Răsucesc mânerul ușii în timp ce țin tava în echilibru lipind-o de ușă. Împing ușa și intru în cameră. Trish mă privește din pat, răsfirată pe perne, singură. Poartă o cămașă de noapte de mătase, are părul ciufulit și în jurul ochilor e mânjită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fiu, dacă mă gândesc mai bine, arunc în treacăt, parcă prefer ca scândura de călcat să fie mai joasă. O s-o las așa cum e. — Dar nu poți să calci la înălțimea asta ! spune Trish cu un râs uimit. Trage de mâner ! Trebuie să tragi destul de tare... stai să-ți arăt. Îmi ia scândura din mână și din două mișcări o aranjează la înălțimea care trebuie. Bănuiesc că ești învățată cu un alt model, adaugă înțeleaptă în timp ce clema se închide cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
tot weekendul, și m-am obișnuit cu prezența lui. Ba, mai exact, am fost atât de prinsă cu gătitul, că abia dacă l-am mai băgat în seamă. Acum pune pe masa de lemn suporturi pentru farfurii, tacâmuri vechi cu mâner de os și șervete fine cu pătrățele. — Vin pentru bucătărese, spune Iris, scoțând o sticlă din frigider și destupând-o. Îmi pune un pahar, după care îmi arată spre masă. Te rog stai jos, Samantha. Ai făcut destule pentru un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
e o cratiță de calitate destul de bună, spun într-un final. Ați făcut o alegere bună. — O, ce bine ! Radiind de încântare, Trish atacă o altă cutie. Fii atentă la asta ! Răstoarnă scârțâitoarea și dă la iveală o drăcie cu mâner de lemn. N-am văzut în viața mea așa ceva ! Ce este, Samantha ? Mă uit la obiect în tăcere. Ce mama naibii o fi ? Pare ceva între strecurătoare, răzătoare și mixer. Mă uit repede la cutie în căutarea unui indiciu, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu studii alese. Evident că știu ce este. — Se folosește pentru o tehnică extrem de specializată de gătit, spun într-un final. Extrem de specializată. — Și ce se face cu ea ? Trish mă fixează cu ochii cât cepele. Arată-mi ! Îmi întinde mânerul. — Ei bine. Iau obiectul din mâna ei. E un fel de... se amestecă... mișcare circulară.. ții încheietura ușoară... Bat aerul rapid de câteva ori. Cam așa ceva. E greu să vă arăt cum trebuie fără... îhm... trufe. Trufe ? De unde mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Domnule Geiger, v-aș recomanda să treceți atent în revistă clauza numărul 14. Domnule Gieger, interesele dumneavoastră nu sunt suficient protejate. E imposibil. Nu pot să-i zic nimic. Cine ascultă sfaturile juridice ale unei menajere ? Mâna lui e pe mânerul ușii. E ultima mea șansă. — Doriți zahăr la cafea ? zic în pană de idei. — Poftim ? Eddie se uită la mine ca la o nebună. — Nu mai știam precis, murmur. Și n-am vrut să atrag atenția în public asupra cantității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nu putem fi împreună. Noi doi. Putem foarte bine să avem o relație. Vom avea vacanțele... weekendurile... O să mă întorc la petrecerea lui Eamonn... Nici n-o să știi că am plecat ! O clipă nu zice nimic, se joacă doar cu mânerul găleții. Când ridică privirea în cele din urmă, expresia lui îmi strânge inima. — Ba da, spune cu un glas stins. O să știu. DOUĂZECI ȘI TREI Știrea e pe prima pagină a ziarului Daily Mail. Sunt o ditamai vedeta. SAMANTHA ALEGE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

ei se află Jack, În sacou și cravată. Îmi zîmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sînt adversara lui. SÎnt cu el. — Bună, zice, cu un surîs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mînerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sînt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
percutez la imaginile binecunoscute din jur și-mi dau seama că sîntem foarte aproape de strada mea. Mă pregătesc de coborîre, Îmi iau geanta și pornesc pe scări. Spre surpriza mea, autobuzul virează brusc spre stînga și mă apuc repede de mînerul unui scaun, străduindu-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stînga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gîndul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fac cît mai normali, ajung la ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămîn cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gînd să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mînerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimîntată. Imaginea e atît de șocantă că, În primul moment, nu Înțeleg nimic din ea. Lissy e goală pușcă. Amîndoi sînt goi pușcă. Ea și tipul sînt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

începe să urce scara spre chepeng; distanța față de dușumea este de cel puțin cinci-șase metri; în momentul în care PARASCHIV se agață cu o mână de chepeng MACABEUS, cu o lovitură de picior, îi zboară scara; PARASCHIV rămâne agățat de mânerul chepengului cu o mână iar cu cealaltă ține găleata.): Ce dracu’ faci? MACABEUS (Calm, sparge gâtul unei sticle și așază restul cam în locul în care ar trebui să cadă PARASCHIV.): Stai liniștit. Începem un joc nou. PARASCHIV: Ești nebun? (Privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nimic; se hotărăște să urce scara; mai aruncă o privire; vede trompeta; se întoarce, o ia, și-o pune sub centură și, cu automatul de gât, începe să urce treptele; urcă încet, calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri, din întuneric, din lumânarea de pe masă, din cadavrele celor trei, reizbucnește melodia, puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrând în toți porii și jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL BINE ECHIPAT se sperie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]