4,645 matches
-
înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „- „Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Am la suflețel dure.../ Și n-am pic de mângâiere./ Plângea moșul în pădure, / C-a rămas singur pe lume... Ruga cerul și pământul,/ Ca să-i asculte cuvântul./ Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere!/ Cu puterea Ta, sfințește/ Bruma asta de țărână,/ Pe-al meu tată, pomenește!/ Spre odihna lui din urmă./ Si-a plecat strângând la sân/ Un pumn umed de țărână;/ ...Lacrima bunul creștin;/ Pe mormânt are sa-o pună,/ Unde-așteaptă-al lui părinte
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „- „Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Am la suflețel dure.../ Și n-am pic de mângâiere./ Plângea moșul în pădure, / C-a rămas singur pe lume... Ruga cerul și pământul,/ Ca să-i asculte cuvântul./ Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere!/ Cu puterea Ta, sfințește/ Bruma asta de țărână,/ Pe-al meu tată, pomenește!/ Spre odihna lui din urmă./ Si-a plecat strângând la sân/ Un pumn umed de țărână;/ ...Lacrima bunul creștin;/ Pe mormânt are sa-o pună,/ Unde-așteaptă-al lui părinte
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
suprafață țîșnind poezia delicată și vie: „În inima ta,/ am descoperit un buchet de flori/ care,/ din când în când,/ dar destul de des,/ îl dăruiești prietenilor dragi/ pentru a‐i face fericiți./ Aceștia, la rândul lor,/ te răsplătesc cu o mângâiere/ pe/ fruntea ta de poet.// Se creează astfel/ o armonie divină/ care te face să sari/ mai ușor peste/ găurile negre ale Universului.” Eu nu sunt critic, ca să disec poezia și să-i descopăr suprafețele, așa că mă mulțumesc - neavând uneltele
GEORGE ROCA POET... de IOAN LILĂ în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349666_a_350995]
-
că ispitele și necazurile noastre pot face rugăciunea noastră tot mai curată și mai simțită, spălând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are de șters lacrimile de pe fețele triste ale
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
cum purtăm în noi copilăria și locul nașterii și zâmbetul mamei și primele raze de soare ce ne-au zâmbit, tot așa ne întoarcem mereu; și nu doar cu fiecare Praznic, ci la fiecare răsărit, la fiecare adiere, la fiecare mângâiere, ori zenit. Ne întoacem spre locul unde a răsărit Neprihănirea, unde a fost proclamată Pacea și unde s-a săvârșit cea dintâi închinare Pruncului Slăvit. „Conduși de stea spre ieslea Lui săracă și noi ca magii adânc ne smerim Vrem
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
i se naște cel de al treilea copil, care în amintirea celui de curând mort, primește tot numele de Gheorghe-Titus. Titus este singurul copil rămas în viață. În anul 1918, se naște Augustina, fetiță care ar fi trebuit să fie mângâierea primului rod pierdut. Izbucnește în acea perioadă o epidemie de gripă, se îmbolnăvesc grav, atât fetița, cât și soția. Moare mai întâi mama, apoi fiica.” „Slăvit să fie Domnul! Amin” Ne putem gândi câtă durere a îndurat Iosif Trifa și
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
naște o Fiică. Numele Fiicei acesteea ce o vei zămisli și naște va fi Maria. “ Și lui Ioachim i-a dat o veste, pe când se ruga în pustiu :”Bucură-te, Ioachime și te veselește, eu sunt trimis a-ți aduce mângâiere. Femeia ta va naște o Fecioară. Aceasta va fi cea mai aleasă dintre toate fecioarele și femeile pământului, ca va zămisli și va naște pe Împăratul Universal al lumii, pe Fiul Celui Viu, pe Dumnezeu-Cuvântul. De acum lasă scârba ta
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
pământ și daruri multe a primit, încât și îngerii s-au mirat, exclamând: ” Cine este această minunată, care apare în calea vieții omenești înzestrată cu atâtea minunate și îmbelșugate Daruri? Aceasta este Împărăteasa Cerului și a Pământului, bucuria îngerilor și mângâierea oamenilor.” După cum ți-am spus, când a împlinit 3 ani, părinții au dus-o la Biserica Domnului pentru că așa îi făgăduiseră lui Dumnezeu. Aici a fost primită cu smerenie de către Arhiereul Zaharia(Marele Preot) care a dus-o în Sfânta
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
cel din Preamărire Dulce Jertfă S-a făcut. Astăzi S-a născut Iisus-ul, Domnul cel Dintâi în toate, Ce cu patimă și sânge Poartă dar de Libertate. Astăzi S-a născut Minunea - Orbii să poată privi, Surzii s-aibă mângâiere Și-n auz glas de copii. Astăzi s-a născut Mesia, Cel vestit din străvechime, Să urce scară spre cer Pentru-Alesul din mulțime. Astăzi s-a născut Preabunul, Slăvitul Mântuitor, Să aducă pace în lume Și-un trecut cu... viitor
APĂ VIE… (COLIND DE CRĂCIUN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349705_a_351034]
-
slăbiciunea De-a mă pierde-n cafenele! Iartă-mi nopțile pierdute Prin iatacuri parfumate, Iartă-mi serile cernute Cu-așteptări neonorate! Iartă-mi lipsa lângă tine Când erai în suferință, Iartă-mi gesturi anodine, Lipsa mea de cuviință! Iartă-mi mângâierea rece Și sărutul fără miere, Nu-mi lăsa suflet să-nece Într-un trup hrănit cu fiere! Iartă-mă, să am iertarea Celui ce ne-a dat iubirea! Iartă-mă, că doar iertarea Ne aduce mântuirea! Referință Bibliografică: PREGĂTIREA SUFLETULUI
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
După cununie. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În cadru după cadru la TV în orașul cu omizi unde se stropesc chimicale În anotimpul uscat se aflau mlaștini secate cu hârtii aruncate și cartoane murdare la orice mângâiere de aer doage ruginite pentru butoaie deșeuri menajere căzute din bloc se hârjoneau mototol, se adunau aruncate orfane de la ferestre triste lângă borduri se grămădeau atomi ca solzii pe ață - La tribune, învățații politici se mândreau în vorbe sau pluteau
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Să mi te apropie, Iar răsuflarea-ți fierbinte, Să-mi liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de aprilie, Desăvârșind linia destinului, În frumusețea iubirii adevărate. Primenit în curățimea copacilor, Trezit de foșnetul frunzelor, Și simfonia matinală a florilor încă vii, Sub
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
o dragoste sinceră și plină de puritate sufletească. Cristian a profitat din nou de deruta fetei și a copleșit-o cu sărutări pătimașe. De data aceasta ea s-a lăsat abandonată în brațele sale de acum pricepute în ale dragostei. Mângâierile și sărutările lui au înfierbântat trupul fetei neexperimentat în tainele amorului. Răspundea la sărutări totuși cu reținere ținându-l strâns la pieptul ei, în timp ce mâinile lui dibace, au început căutările prin intimitatea partenerei sale. Andrada cu privirile pierdute, nu mai
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
spun despre copii lor care nu-și pot concentra atenția că ar fi suferinzi, o boală incurabilă care TREBUIE acceptată. Nimic mai NE-adevărat. Acei copii nu au avut o mamă care, odată că sânul hrănitor să le ofere o mângâiere, o povestioară un cântec de leagăn. Dacă copii au mămici normală care le condiționează prăjitura săptămânală strângerea jucăriilor, prima muncă utilă, copilul va fi om de omenie începând cu prima zi de școală. Nu știu dacă educatoarele de grădiniță au
CLASA 0 SAU VÂRSTA 0? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350370_a_351699]
-
decât afară? spuse Condurache, plimbându-și palma pe spatele fetei, mângâindu-l în alunecarea mâinii sale puternice peste bluza subțire. Gabriellé nu a considerat un gest nelalocul lui faptul că profesorul și-a plimbat mâna pe corpul său, într-o mângâiere părintească. Chiar îi plăcu. Îl simțea mai apropiat, ca pe cineva din familie. Parcă nu mai era profu' - zbir de care se temea tot liceul și care lăsa corigenți pe bandă rulantă. - Ai să vezi ce cafea specială ți-am
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
tot de un Dafinoiu la 1840. Cel mai mult îmi plac scrisorile bunicului tău către cuviosul Dometie. Auzi aici ce-i scria în 1957: Te plângi că vezi pe unii călugări că nu mai au bucuria credinței și își caută mângâiere nu la Maica lui Hristos ci la lumea din afara Sfântului Munte. Adu-le aminte ce le-a spus Mântuitorul apostolilor: în lume necazuri veți avea. Convinge-i că lumea lor e mânăstirea, chilia și că acolo lumea astălaltă nu intră
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești ca luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi cravata cu gesturi blînde, fine Și amîndoi spre ceruri să ostenim urcînd Tu, blîndă și frumoasă, eu, taciturn și greu - Pe-același drum, iubito
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
ca toți dracii. Cred că atunci am spus cele mai frumoase rugăciuni: pentru copilul meu-înger, pentru mine...și pentru el...și pentru familia mea...pentru toți viii și morții pe care-i știam. Și Dumnezeu mi-a dat putere și mângâiere...și n-am mai auzit nimic...nimic. Am avut doar voința de a opri perfuzia, când s-a terminat. “La mulți ani! La mulți ani!....” Mă uit acum în oglindă. Sunt 9 ani de atunci. Dumnezeu mi-a dat alte
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
trebuie să trăim creștinismul și să-l mărturisim în sensul lui creator, ortodox, ca misiune dumnezeiască. În undele cele mai curate ale sufletului trebuie să zâmbească neîntinat chipul Prieteniei, care provoacă înnoirea spiritului și o tonifiere a conștiinței morale. Aducând mângâiere și binecuvântare sufletului, Prietenia ca chip al bucuriei, conferă omului puterea Adevărului și un sublim al desfătării. În armonia sufletească, bucuria se contemplă ca frumusețe a Prieteniei. În Taina ei, Prietenia aduce împlinirea transcendentă a ființei, ca persoană a comuniunii
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
rouă, Este a universului chemare, Când i-e scris - ,,se rupe,,-n două. Omul este un suspin, Este lacrima din nori, Este zâmbetul divin Când se-arată printre zori. Omul este-o adiere Pe a vântului aripă, Este plâns și mângâiere Omul este doar o ...clipă ! Această poezie, reprezintă coperta IV, a cărții,, Cu inima în palme,, a scriitoarei Sofia Vicoveanca. Această carte am citit-o și răscitit-o ! A apărut la Ed. Bibliotecii Județene I.G.Sbiera, Suceava, anul 2004. Coperta
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
ani; cât ar trebui să lupte cu noi Domnul pentru a ne arăta cât de neputincioși suntem? Ar avea nevoie de mai mult de câteva minute. Noi știm că toate atârnă de Domnul, că, dacă și-a luat un pic mângâierea de la noi, nu mai suntem în stare nici o brumă de canon să facem, ne zgândărim la primul cuvânt al fratelui, suntem cu "botul pus", cu "fața cernită"- "nu știu ce am, nu mai merge!"Păi, unde vedem așa ceva la Părinți? Pentru noi
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
Aș vrea să privesc dar zăresc înainte Doar fragmente scrise, răpuse, cuvinte, Cu litere mici și cerneală albastră Un vis ofilit, ca o floare în glastră. De unde s-adun atâta uitare... Ce-nalță lumina, e sfânt și e mare Urmez mângâierea, mă vindec de vise... Pe marginea vieții de păcate promise. Aș vrea să adorm în vise și dorinți Trezite la viață mă supun în căinți, În genunchi nu am pace în umbră-s ființă Zărită o-ndemn să -mi lase
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]