1,078 matches
-
surescitată la auzul Încântării mele: — Știu! E o adevărată nebunie, nu? Pare gata-gata să se dezlipească de clădire, dar există! Și avem amândouă loc pe el și putem să fumăm și, o, e de-a dreptul perfect! — Cât costă? am mârâit eu, hotărâtă ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care le voi pronunța. — Ne aparține pentru suma totală de două mii două sute optzeci de dolari pe lună. Îți vine să crezi că avem balcon pentru o mie o sută patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gura, parcă ar fi panoramă! Marin Stan se apropie confidențial, socotindu-se mai prieten cu șeful: ― Don' plutonier, fii bun, zău... E păcat de don' Nică, zău așa! Dumneata, dacă vrei, poți! ― Marine, vezi-ți de treabă, că mă superi! mârâi Boiangiu. Fiindcă se mai găsiră și alții să stăruie, plutonierul zori pe Dragoș, care-și lua rămas bun de la Florica: ― Aidem, domnule învățător, aidem!... Și te rog foarte mult să ai toată grija pe drum, să nu se întîmple ceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în cercetarea justiției și deci... Fiindcă zgomotul stăruia, Boerescu continuă mai tare: ― Cu toate astea am să rog pe domnul procuror să-i dea drumul imediat și să-l cerceteze în libertate. Ați auzit?... Sunteți mulțumiți, oameni buni? Nicolae Dragoș mârâi ceva, dar, cum vorbeau mulți deodată și tot strigând de-a valma, nu i se auzi glasul, ci i se vedeau numai dinții, albi și puternici, ca niște colți de câine care mușcă. Din gălăgia tot mai aprinsă se deosebiră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorba, parcă i-ar fi speriat întrebarea sau cel puțin n-ar fi vrut s-o înțeleagă. Chiar Trifon Guju, răgușit de cât răcnise și se fudulise de când cu bătaia jandarmilor pe care el o socotea biruința lui proprie, numai mârâia și dădea din umeri. Mai spre amiazi însă se pomeniră cu Anton nebunul. Sosea din jos, mai zdrențăros de cum plecase acum câteva zile, asudat și murdar, însă cu fața mândră, ca și când ar fi cules în sufletul său toate fericirile. Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
femeii, mâna lui apăsând pe rochia sub care se ghiceau trupul gol și spaima îi răscoliră mânia într-un alt fel. Aruncă toporul și o răsuci spre el. Îi trase cojocul și-i înfipse mâinile în sâni. — Te omor, auzi ? mârâi, cu ochii injectați. Dar era mai mult un îndemn către sine și un fel de a mări groaza femeii, al cărei tremurat îi înfierbânta mințile. Nu-i plăceau însă ochii ei care-l priveau nesupuși, îmbrâncindu-l parcă. Și atunci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sugrumat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemiș cați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească de ei, cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trase o cutie și se așeză pe ea. Scotoci prin pachetul de țigări. Trecură toți și primiră câte una. Privi către Pârnaie și îi întinse și lui : — Ia, să nu zici că furăm unii de la alții... — Fumează și ăștilalți doi, mârâi Pârnaie, întinzând mâna din nou. — Zi bogdaproste, interveni Isaia. Făceți-o poștă, adăugă, și întinse pachetul către Bunelu, care ajunsese mai târziu. Ho ! strigă, văzând cum își suge bătrânul fălcile, trăgând cu nesaț, că n-oi fi horn ! Magdalena rămăsese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu spatele, îmbrânceala reîncepu. Bunelu, mai încet la mâncare, apucă o ceapă printre picioarele celorlalți și începu să-i sugă foile roșiatice. Înfule cară, mârâind și privindu-se chiondorâș. Puțică își băgară limbile vinete în conservele golite, lingând fundurile cleioase. Stai ! strigă iar Calu și iarăși încremeniră, mai puțin Pârnaie, care își marca, în acest fel, protestul. Calu tropăi nervos, apropiindu-se de Faraon. Întinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă. Cum se poate să fii obosită? mârâie împăratul Hsien Feng. Ce altceva mai faci în afară de brodat? Păstrez tăcerea, dar mintea mea lucrează cu febrilitate. Răspunde la întrebarea mea! Majestatea Sa se ridică din pat și începe să meargă de colo-colo, cu cămașa desfăcută în față. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în misiunea sa. Am zis că împăratul mi-a ordonat să ajung la o pace rezonabilă și reciproc avantajoasă și că i-am promis că nu voi fi de acord cu nimic care să fie în detrimentul Chinei. Însă ei au mârâit și au râs de mine, Majestatea Voastră. Bătrânul se prăbușește în genunchi, suspinând de rușine: Eu... eu... merit să mor. Îmi sfâșie inima să fiu martora lacrimilor respectabilului Kuei Liang. Francezii și englezii pretind despăgubiri și scuze pentru războaie împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
celorlalți barbari. — Ai înnebunit? îl contracarează prințul Kung. Ambasadorul britanic nu este decât un mesager. Ne vom pierde poziția de superioritate morală în ochii lumii. Asta le va da adversarilor noștri pretextul perfect pentru a declanșa o invazie. — Poziția morală? mârâie Su Shun. Dar barbarii ce poziție au privind comportamentul lor în China? Ei au pretenții de la Fiul Cerului! Cum îndrăznești să le ții partea barbarilor?! Reprezinți pe Majestatea Sa, împăratul Chinei sau pe regina Angliei? — Su Shun! chipul prințului Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Chih e binecuvântat să aibă un unchi cu capul pe umeri. S-ar putea ca Su Shun să-și mărească propria popularitate contestându-l pe prințul Kung și făcându-l „sclavul diavolului“, însă ce poate fi mai ușor decât să mârâi la cineva? Prințul Kung are o misiune urâtă, dar necesară. Biroul său se află într-un templu budist distrus din nord-vestul Pekingului. Este un loc murdar, pustiu, lipsit de veselie. Prințul muncește necontenit, iar rezultatul negocierilor sale este aproape întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se afla o notiță scrisă de mână: CUNOAȘTE-ȚI DUȘMANUL. Pe CNN, Aaron Brown Îl intervieva pe Frank Rich despre modul În care se ocupase presa de ultimele alegeri. —Aaron Brown e un fătălău cu caș la gură și laș! mârâi Will, lăsând paharul de cristal pe masă și azvârlindu-și unul dintre pantofii săi belgieni spre televizor. —Bună, Will, am spus, servindu-mă cu un pumn de struguri Îmbrăcați În ciocolată, pe care-i ținea tot timpul Într-un bol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de motivată ca să mă duc după ea până seara târziu, când ridicam brațul de facturi și cataloage și mă repezeam spre lift. Etajul treisprezece. Treisprezece, numărul cu ghinion. Când văzusem pentru prima oară apartamentul și avusesem o ezitare, agentul imobiliar mârâise ceva de genul: „Ce, și tu crezi În astrologie? Doar n-o să-ți faci probleme din cauza unei chestii atât de ridicole... mai ales când ai aer condiționat la prețul ăsta!“ Și, din moment ce să fii agresat de oamenii pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
extraordinar de interesant, dar nu mi s-a părut necesar să recunosc asta. Elisa inspiră scurt și-și fixă privirea pe fața mea. —Ce-ai spus? șopti ea. — Am zis că mi s-a părut... —Te-am auzit. Aproape că mârâia acum. Pur și simplu nu Înțeleg de ce spui așa ceva. Chiar păreai că te simți bine când te-ai suit pe el pe ringul de dans. E bunicel, nu? Cine spunea că exercițiul nu duce la perfecțiune? S-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ici și colo. Nenorocita de jurnalistă m-a urmărit toată noaptea cu nenorocitul ei de fotograf. Le-am spus să se ducă dracului, dar cred că m-au urmărit până aici, mormăi el, Întinzându-se după Millington, care Îl privi, mârâi și sări. Vino aici, cățeluș. Vino și salută-l pe Philip. Ce are câinele tău, iubire? —O, Întotdeauna a evitat cât a putut englezii Înalți și beți, Încălțați În pantofi Gucci fără șosete. Sincer, nu e nimic personal. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și li s-a pus în vedere să nu mai stea încă o noapte, deoarece înjurăturile și bețiile au speriat recepționerii și gardienii (oameni care văzuseră ceva scandalagii, la viața lor!). Am făcut cunoștință cu trupa (evitîndu-l pe director, care mîrîia, de nervi): o singură persoană vorbea românește, Evdokia; restul, numai în rusă! Spectacolul era la paravan, colegii Evdokiei mînuiau păpuși, iar vocile erau pe bandă, într-o limbă românească cvasi-arhaică. Evdokia socializa cu păpușile, iar copiii căscau în sală. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a prins primul pește, Mărio a devenit din ce în ce mai palid și a început să se plângă de amețeli. Deși a vomitat și asta l-a mai liniștit, s-a prăbușit pe fundul bărcii lângă un peste care se zbătea și a mârâit: "Doar ți-am spus că voi avea rău de mare!" Așa pățește omul când nu folosește perspectiva dublă. SĂ FIM DIRECȚI E bine ca înainte de încheierea primei întâlniri să obținem acordul ferm al celeilalte persoane în legătură cu invitația pe care i-
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
după obicei, săptămâna viitoare... când voi mai avea răgazul să scriu în Jurnal. 21 ianuarie 2009 Povestea măririi și decăderii domnului Dan Cârlan, începută săptămâna trecută, tocmai pentru că este pilduitoare, a stârnit o serie de reacții care mi-au fost mârâite amenințător de diverși "oameni de bine". Oricât de surprinzător ar putea părea, tot ceea ce scriu de mai bine de douăzecișicinci de ani (am debutat în 1983, în prestigioasa revistă Dialog a Universității "Al. I. Cuza") este rodul exclusiv al conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vântul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă șișăind domol, Și cădea pe pieptul și pe brațul gol Al Siminii, stîndu-i albă-n poala rochii. Două-trei flori poate au ajuns în ochii Cânelui, și-n urmă cânele a-nceput Mârâind să miște capul. Celebrele balade Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger sunt numai superficial epice. Ele corespund, cu o tehnică nouă, poemelor Călin și Strigoii ale lui Eminescu, fiind adică reprezentări ale nunții și înmormîntării, a două ceremonii capitale în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
credea despre ei. După o Înfrângere Într-un meci În care echipa luptase eroic, un reporter l-a Întrebat pe Rupp dacă, după părerea lui, a juca bine este la fel de important precum câștigul. „Dacă n-ar fi important câștigul”, a mârâit Rupp, „pentru ce dracu’ au mai pus tabele de scor?”. A câștiga este important, mai ales În afaceri, unde existența companiei dumneavoastră depinde de acest lucru. Iată de ce este esențial ca fiecare angajat să „știe scorul”. O scufundare În piscină
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
iar cealaltă fremătînd de presimțirea viitorului - cei doi căpitani întruchipau parcă întregul contrast dintre ele, un contrast izbitor. ĂPoftim la bord, poftim la bord! strigă veselul comandant de pe Burlacul , ridicînd un pahar și o sticlă. Ă Ai zărit Balena Albă? mîrîi Ahab printre dinți. Ă Nu, am auzit doar vorbindu-se despre ea, însă nu cred deloc în existența ei, răspunse celălalt cu voie bună. Poftim la bord! Ă Ești prea cu chef. Vezi-ți de drum! Ai pierdut ceva oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-vă ce tandem: eu și soarele, pe care-l mîn! Deodată, însă, aducîndu-și aminte de ceva, se repezi spre timonă și întrebă, cu asprime în glas, care-i direcția vasului. Ă Est-sud-est, domnule căpitan, îi răspunse timonierul, speriat. Ă Minți! mîrîi Ahab, izbindu-l cu pumnul. Zici că mergi spre est la ora asta matinală, cu soarele la pupa? La auzul acestor cuvinte, toți rămaseră cu gura căscată, căci fenomenul observat de Ahab scăpase, în mod inexplicabil, tuturor celorlalți - pe semne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sale tainice - nu scosese nici un cuvînt, decît pentru a împărți ordinele cerute; iar, Stubb și Flask, care păreau să-i împărtășească într-o oarecare măsură simțămintele, se supuseră și ei, fără să crîcnească. Cît despre marinari, deși unii dintre ei mîrîiau, teama lor de Ahab era mai mare decît teama de Destin. Doar harponiștii păgîni rămîneau, ca de obicei, impasibili sau, dacă simțeau ceva, asta se datora magnetismului transmis inimilor lor de inima neînduplecată a lui Ahab. Bătrînul se plimbă un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]