4,285 matches
-
viața-ncepe iar de la-început ? Știți voi, cum clipele devin deșarte Și câte lacrimi prinse-n rugăciuni Noi am trimis de-acolo, de departe, Ca ultimă speranță spre străbuni ? Simțiți voi oare vina neputinței Cu care suferințe-ați împărțit ? Va macină durerea umilinței Ce ani întregi doar noi am suferit ? Știți voi durerea, de ați plânge fiii ? Știți voi ce-i ziua fără răsărit, Când ai venit și nu-ți mai sunt copiii, Sau frații și părinții ți-au murit ? M-
AM FOST PLECAT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351293_a_352622]
-
părăsit... („Ecou de serenadă”, 1965:96). Pentru poet cerul este revelația, vede și simte mișcarea pământului negru, observă întreaga bogăție a Universului: Pe cer de safir, comori de avari... și simte bucuria infinitului din care, tăcut se inspiră și tace măcinat de regrete pentru că: Orașul, cu-ncetul pare-un salon, / Acuma, în somn, tresar fete mari („Noapte”, 1965:97), sensul de zbucium al lumescului în somnul chinuitor din brațele Zburătorului. Bacovia a fos un inițiat, el ajunsese să cunoască sensul dublu
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
De copii cu glasuri noi Haide să ne înflorești În tulpinile cerești. Tămăduitoare, tu, Înverzirea gândului, Fă-ne loc în al tău rai, Și mai stai, te rog, mai stai... Colind Colindă, colindă, din inimi pornindă, să treci peste-ogorul ce macină dorul, să vii pe la case cu inimi duioase, să treci la ferești, să nu te oprești... Coboară din munte la mine în frunte, hai și la câmpie, sărbătoarea-nvie. Hai pe la copii care ți-or șopti, hai și la bătrâne
ADELINA IONESCU, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351490_a_352819]
-
de la Vințu de Jos (el era elev la Alba-Iulia, la Liceul Militar, ea se ducea la băi). N-am mai rezistat! Le-am aruncat de unde le luasem. Îi uram pe amândoi...din tot sufletul ! Ani întregi gândurile astea m-au măcinat...dar nici în zi de azi nu m-am mai urcat la ultimul rând de cărți al bibliotecii. Mi-am luat un pămătuf cu coadă lungă și șterg cărțile...de jos ! Ca să-mi treacă, recitesc și eu din scrisorile seminaristului
SCRISORI DE DEMULT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350742_a_352071]
-
pui de somn, dar mă jenez. - Asta e! Te jenezi! Ești un tip hipersensibil! Ai complexe! Iubești pe cineva în taină? - Iubesc pe cine iubesc de douăzeci de ani. - Înțeleg... Și nu ai curajul să-i mărturisești iubirea care te macină... De aia ți-ai pierdut somnul. - Păi, de ce să-i tot mărturisesc. I-am spus o dată, acum douăzeci de ani și gata!! Ce atâta vorbărie, nu mă macin de loc. - Complicat, foarte complicat, a mormăit profesorul. Și zici că la
SCHIŢE UMORISTICE (35) – MĂ TREZESC LA CINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350889_a_352218]
-
ani. - Înțeleg... Și nu ai curajul să-i mărturisești iubirea care te macină... De aia ți-ai pierdut somnul. - Păi, de ce să-i tot mărturisesc. I-am spus o dată, acum douăzeci de ani și gata!! Ce atâta vorbărie, nu mă macin de loc. - Complicat, foarte complicat, a mormăit profesorul. Și zici că la cinci fix? Ai o fixație, probabil. Ce-ți spune dumitale cifra cinci? - Mie personal? Nimic! - Uite ce este, domnule, a ridicat vocea specialistul. Așa nu se poate. Ce
SCHIŢE UMORISTICE (35) – MĂ TREZESC LA CINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350889_a_352218]
-
fixație, probabil. Ce-ți spune dumitale cifra cinci? - Mie personal? Nimic! - Uite ce este, domnule, a ridicat vocea specialistul. Așa nu se poate. Ce-i aia că nu joci la bursă, că nu ai necazuri la servici, că nu te macină nici un complex? De ce te scoli la ora cinci? - Nu știu, dom' profesor, pe cuvânt dacă știu...Poate din cauză că mă culc devreme... - Dar la ce oră te culci? - La nouă seara. - Asta-i bună! s-a luminat somitatea. Păi, atunci e
SCHIŢE UMORISTICE (35) – MĂ TREZESC LA CINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350889_a_352218]
-
vor manifesta cu fermitate hotărârea de a se uni cu frații lor de dincolo de munți, realizând pe veci unirea prefigurată a lui Mihai Viteazul. Clipa Unirii celei Mari a sosit la sfârșitul primului război mondial. Învinsă de contradicțiile care o măcinau din interior și de loviturile din afară, monarhia austro-ungară s-a destrămat, iar masele populare n-au întârziat să-și spună răspicat cuvântul. Venind din toate colțurile ținuturilor românești din lăuntrul arcului Carpaților, la Alba Iulia, ei au pecetluit pe
INIMA STRĂVECHE A ŢĂRII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350930_a_352259]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului În tren doamna brună stătea la fereastră Și privea mirajul țărmului discret Peste care toamna roșu-violet, Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-brazul doamnei brune de la geam Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350946_a_352275]
-
și în nuvelele “Satul Stepancikovo “, “Visul unchiului “, scrise, aproape toate, în jurul anului 1860. Ele sunt, împreună cu “Oameni sărmani “ și “Inimă slabă “, un fel de varațiuni pe tema “omului mic “, neânsemnat, înfrânt sufletește de contradicțiile capitalismului în ascensiune, contradicții care îl măcinau pe autor însuși. Înclinarea scriitorului pentru morbid, pentru patologie, dezvăluie cum scria Gorki,”frica organică în fața străfundurilor tenebroase ale propriului său suflet “. Strania împletire între bine și rău, între protest și resemnare, între impuls și rațiune și rațiune, între fantastic
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
minorități cu tot, după care vom intra în faza finală de sfârșit programat al democrațiilor de pe tot globul. Există, totuși, multe idei noi de creație și de inovație tehnologică prin care ne putem salva de aceste en' crize care ne macină la nesfârșit, insă cineva anume care continuă să practice utopia Paradisului prin distrugere ne castraza ideile prin genocid cultural și ne cenzurează toate aceste creații și inovații benefice oamenilor. Lucrul acesta dovedește că încă trăim amputați și suspendați în aer
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMC SI ALTI MORTI ELECTRICI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351497_a_352826]
-
plin ce mistere și de istorii insolite, care are o viață din ce in ce mai scumpă, dar care inca duce pe el, într-o călătorie gratuită în fiecare an în jurul Soarelui, șapte miliarde de oameni ... Supărat pe pe criză asta mondială care ne macină de vreo patru ani, am tot încercat să scriu niște articole despre Arta-transformarii, despre noua construcție a Uniunii Europeane, dar și despre fenomenul de globalizare a lucrurilor și de tribalizare a persoanelor în cea mai periculoasă utopia a unui singur
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMC SI ALTI MORTI ELECTRICI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351497_a_352826]
-
din lumea aceasta, el e din cu totul și cu totul alte lume ... Ei nu recunosc acum decât testamentul lui Sară și Agar, pecetluit cu Fatza-de-Luna și Vapaia-de-Jar, și acestea patru femei , eventual, amestecate cu o “ tacana” mare și bine măcinată de vreo 20.000 de Diane universale și vreo 50.000 de codoși globaliști și globalizați care lucrează acum pentru Ei în Guvernul Mondial ... PS: Voi reveni cu alte detalii despre Pelasgos și Larisa pe când lucrau la “ Fabrică de îngeri
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMC SI ALTI MORTI ELECTRICI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351497_a_352826]
-
Via ța este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine ! “acei ani frumoși și fermecați (...) cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal.” Adică, arderea interioară, trăirea cu intensitatea valurilor care macină malurile și înneacă cerul într-un vis visceral de zăpadă purificată ! Impactul cuvintelor în crearea poeziei doar din delicate tușe picturale, fără de violența pe care viața o aruncă, impudică, în lumea reală. Astfel, realitatea capăta valențe poetice, livrești. “ la mine
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
GONGU transpune în noua sa carte de poeme, „Ultimul trandafir” acea idee a lumii ca o sferă, care se rostogolește ca roata vieții, simbolul duratei. În literatură apare frecvent metafora - lumea roată - element, care la Mircea Eliade simbolizează timpul care macină viața. Volumul se deschide cu poezia Sfera - reprezentând poeme cu formă fixă, „glossa sferei” . Poezia poartă simbolul „întregului ceresc - pământesc” și se exprimă în cuplul cub-sferă „Cosmogonie expusă de Platon în Timaios, înfățișând Universul sub forma unei sfere, figură geometrică
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
Rm. Vâlcea. Boala se agravează. Este internat la Spitalul „Filantropia” din Craiova. De aici, cu sufletul și a-ripile frânte ca un albatros, se întoarce la părinți, în Budele. Încearcă să termine Monografia Craiovei, dar boala nu-l slăbește și-l macină psihic și fizic. Într-o scrisoare se destăinuie : „Nici puterea de a visa nu o mai am. Acum gândul meu nu mai zboară spre viitor!”. Dă în tuberculoză. Suferă mult. Nu are nici posibilitatea ținerii unui regim sever și, în
ANIVERSARE- BOGDAN AMARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351598_a_352927]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 702 din 02 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În tren doamna brună stătea la fereastră Și privea mirajul țărmului discret Peste care toamna roșu-violet, Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-brazul doamnei brune de la geam Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351637_a_352966]
-
după ce prin cazne grele bună vreme rea ne vom duce crucea în genunchi pe Golgota Neamului, fie ne ridicăm cu o ultimă sforțare, flămânzi și fără vlăguiți de boli și de nevoi cum suntem, dar, mai mult și mai mult, măcinați de durerea din suflete știindu-ne cum am ajuns: ”furajați” cu înlocuitori alimentari, otrăviți cu medicamente fabricate să ne decimeze, adăpați cu apă și sucuri chimizate, îmbrăcați cu zdrențe second-hand, îngropați în biruri, facturi și credite, cu viitorul amanetat cămătarilor
NAŢIONALIŞTI, CURÂND VEŢI AUZI SEMNALUL DEŞTEPTĂRII ! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351672_a_353001]
-
ce urmăresc traiectoria unui copil, ajuns la adolescență și la început de maturitate. Sentimentele și trăirile se derulează evolutiv, surprinzând viața de elev, boboc în prima clasă de liceu, un pui de țăran nedesprins încă de placenta maternă, susupinând adesea, măcinat de dorul celor rămași acasă, conștient însă că trebuie să rabde pentru a-și croi alt drum în viață. Ecouri coșbuciene, alteori pillatiene caracterizează această perioadă, tânărul licean evocând microuniversul copilăriei. Mama și tata, bunicul și bunica sunt doar câteva
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]
-
într-un zîmbet pur, Din care se nasc nuferi Cu cel mai pur contur. NISIPUL NUMIT TIMP Doar zarea care cade, Acolo-n depătare, Ne luminează ființă Strivita de ninsoare. Dar unde ne duc zeii, Cu biciul, prin Olimp, Si măcinați adesea-n Nisipul numit timp? CĂLDURI SUFOCANTE Călduri sufocante Și ploi monstruase Care ne bagă, crude, Amurgul trist în oase. Nisipuri miscătoaare, Păduri incendiate, Un secol ce ne soarbe Lacom, plin de păcate. Unde e ziua blîndă Cu cerul blînd
CE-AS GINDI EU OARE, DACA N-AS FI FLOARE ? de CRISTINA LILA în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346573_a_347902]
-
Cuvinte > NINGE PESTE NOI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 400 din 04 februarie 2012 Toate Articolele Autorului 3/4 Februarie 2012 Ninge peste noi, ce-ți pasă! Nu ne mai vedem sub nor, Eu morar, tu morăreasă Măcinând același Dor Și îmi ești atât de dragă Troientă cum te știu! Cine poate să-nțeleagă Versul meu pe care-l scriu? Nu-i așa că de o vreme Noi am vrut să ning’acum? De nimic nu te mai teme
NINGE PESTE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346660_a_347989]
-
Versul meu pe care-l scriu? Nu-i așa că de o vreme Noi am vrut să ning’acum? De nimic nu te mai teme, Înspre moară niciun drum, Înainte-i vreme bună, Nu te mai uita înapoi, Toată noaptea împreună Măcinând poeme noi... Să nu vină să te ducă Somnul, cel cu chip bălai, Ninge peste noi, nălucă Nu pleca de-aici, mai stai... Referință Bibliografică: Ninge peste noi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 400, Anul II
NINGE PESTE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346660_a_347989]
-
când apa clocotește și-mi iese din stăvilar, Roata-aleargă fără preget, că sare bietul morar Și ridică, plin de ciudă, o portiță de lemn veche; Roata mersu-ncetinește, și plăcut sună în ureche, Că s-aud boabele-n moară ronțăind la măcinat... - Neică, schimbă sacul! Treci la rând, am terminat. Mi-a strigat vecinul meu, care cu ochiu-mi făcea: - Ce frumoasă-i morărița! Cât uium îți dau pe ea? Atât roata-a vrut s-audă, s-a oprit și mi-a scrâșnit
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
Ți-a sucit-o împelițata, sensul roții ți-a schimbat. Iar la fus dacă umblai să-l mai ungi din când în când, Nu-ți cădea blestemu-n cap, să mi-ajungi așa nătâng. Vino cu mine deseară, și-ai să macini ca și mine; Numai gura să ți-o ții! Înțeles-ai măi creștine? Măcină Păcală sacul, a zâmbit și uium dublu a dat; Morărița-nveselită, l-a oprit și cu dânsa a-nnoptat Chiar în camera în care morarul dormea-nainte; Cu
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
umblai să-l mai ungi din când în când, Nu-ți cădea blestemu-n cap, să mi-ajungi așa nătâng. Vino cu mine deseară, și-ai să macini ca și mine; Numai gura să ți-o ții! Înțeles-ai măi creștine? Măcină Păcală sacul, a zâmbit și uium dublu a dat; Morărița-nveselită, l-a oprit și cu dânsa a-nnoptat Chiar în camera în care morarul dormea-nainte; Cu dragoste-l alinta, i-a dat vin, pui și plăcintă. L-a rugat să
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]