1,122 matches
-
păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să nu folosești cnutul mișeliei. Dar credința fără fapte înseamnă ofilire ca florile câmpului bătute de brumele toamnei. Legionarii mărșăluiesc către un crez: Crucificarea, care înseamnă trăirea aspră și severă cu alungarea luxului, a îmbuibării și iubirea aproapelui până la dăruirea totală. Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
câinești, nici violențe. „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința finală, crezul său. Temporarii învingători sunt lipsiți de conștiința rostului omului pe pământ și uzurpatori ai legilor divine pe care le neagă considerându-le povară. Sunt impostori, șarlatani și lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru ce și până când? Neamul nostru, mereu rătăcitor, nu-și mai regăsește matca sa, când faptele sale în istorie străluceau. Se urmărește dispariția noastră? Drumul salvator e unul singur. Întoarcerea la Hristos, drumul Crucii, răsărit de soare spre care legionarii mărșăluiesc. Legionarii nu mor și nici nu vor muri în veci, atâta timp cât slujesc Neamului și lui Hristos Dumnezeu. Previziunile lui Corneliu Zelea Codreanu din pădurea Dobrina, Huși, anul 1919, au fost confirmate de istorie și trăite de neamul nostru. Lupta între
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vorbea stins, abia auzit, deoarece coardele vocale îi fuseseră afectate în urma exploziei unui obuz care-l îngropase în pământ. Cu asta, contactele tatei cu istoria au încetat. Sau au devenit neinteresante. Căci, în Lisa, istoria nu cânta la fanfară, nu mărșăluia în cizme ori în bocanci. Umbla desculță și se mulțumea cu o goarnă dogită. Primăria angajase un bărbat, ușor handicapat, care n-avea un alt rost, trimițîndu-l, de câte ori era nevoie, să cutreiere satul cu goarna în mână și să anunțe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fiecăruia după nevoi” capătă o mică amânare... „Da, se va realiza pentru copii noștri, pentru generațiile viitoare de nepoți!” Subtil, se umbla la sentimente. Cine nu face sacrificii pentru copii lui? Și cine nu avea înclinații paternale pentru urmași, oricum mărșăluia, zi și noapte, pe drumul luminos al „epocii de aur”, sub umbra „sabiei lui Damocles” a poliției politice. Într-o zi, prea târziu pentru a mai înjgheba ceva pentru viața mea, experimentul socialist, cu toate visele sale, a dat faliment
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
Nick. Porni pe drumul desfundat spre locul În care-și lăsase bicicleta. Drumul avea să fie umbrit, după ce trecea canalul. Și-n plus, pe ambele părți erau copaci În care nu se trăsese deloc. Pe drumul ăla trecuseră odată, În timp ce mărșăluiau, pe lângă regimentul de cavalerie Terza Savoia, trecând călare prin zăpadă, cu lăncile-n mână. Caii scoteau aburi când respirau. Nu, asta se-ntâmpla În altă parte. Unde? — Mai bine m-aș duce mai repede la nenorocita aia de bicicletă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rupt-o pur și simplu!... Trimite-l să-ți aducă informații din spatele 20 inamicului și să vezi cum ți le aduce pe tavă... Îmi vine să și râd... În programul de pregătire al cercetașilor intra și capturarea unei <limbiă... Plutonul mărșăluia în întâmpinarea nopții. În marginea pădurii în care urma să se desfășoare exercițiul, sergentul Cicoare a comandat: Pluton, stai! După ce le-am explicat în ce constă exercițiul, am ordonat: Soldat Toaibă! Un pas în față! Alege-ți doi camarazi care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Comandantul grupării de tancuri era căpitanul Lostriță... În zori de zi, încărcați cu <explozibilă și armament ușor, am pornit către obiectivul ordonat. Drumul spre locul de acțiune trecea printr-o pădure... Ca avangardă, am trimis înainte doi cercetași. Restul plutonului mărșăluia în liniște. Toaibă gemea sub greutatea încărcăturii, dar nu scotea o vorbă. Ținea pasul cu ceilalți. Când am ajuns în marginea pădurii, ne-am oprit. Sergentul Cicoare s-a deplasat în aripa dreaptă a plutonului. Domn’ locotenent - îl aud pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-a auzit și glasul lui Toaibă: Domn’ locotenent, s-ar putea să fi ajuns la capătul plimbării noastre. Iaca că trenul o cam slăbit din viteză. Abia își târâie fierăraia... După cum se vede, am cam ajuns. Uite colo cum mărșăluiește trupa. Eu bag seamă că aici nu-i o gară adevărată, ci doar o haltă, unde armata a mai adăugat câteva linii - a constatat Toaibă. Gara o fi mai departe și nu-i treabă bună să te apropii de ea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gata! Către amiază s-a arătat și un pui de soare. Trenul s-a oprit de mai multe ori fără pricină sau cine știe?... În dreapta liniei ferate, dincolo de o lizieră de salcâmi, se afla o șosea. O coloană de militari mărșăluia în sens invers cu cel al trenului. La un moment dat, trupa a pornit să se răsfire ca o turmă de oi în care au dat lupii. Într-o clipită, toți se aflau la pământ... Un răpăit ca de darabană
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de grâu și păpușoi cu distanțe mari între ele. Lăsau în urmă șosele adevărate. Sătenii ieșeau în drum și priveau înmărmuriți la coloanele rusești înciubotate care nu se abăteau de la azimut nici cu o iotă... Dacă un lan
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
observat că roțile se afundau prea tare în noroi - prin urmare, carele nu erau goale, așa cum ar fi trebuit. Cu un aer nepăsător, inspectorii lăsară carele să treacă - distracție care de data asta nu-l irită pe Antonius; în urma carelor mărșăluiau cele două centurii care formau manipulul. Inspectorii numărară fără chef cele douăzeci de rânduri de câte opt oameni, așezate într-un dreptunghi perfect. Părură că se trezesc doar când în fața lor apăru Antonius Primus. Se uitară la el uimiți. Tribunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tu la comanda legiunii, i-ai fi alungat de mult pe barbarii ăia - Errius puse mâna pe botul calului. Nu-i așa? În loc de răspuns, Antonius arătă spre signum manipularis pe care un signifer îl ducea sus, deasupra capetelor soldaților care mărșăluiau. Soarele strălucea pe mâna de fier argintat aplicată la capătul bățului și înconjurată de o cunună de lauri. Nu crezi că ar trebui să-i ajungem din urmă pe soldații noștri? Dădu pinteni calului, cu ochii la signum. Vântul făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la Roma, ajunsese între timp la Ravenna. De acolo, urma să se îndrepte cu armata lui spre Pad, gata să-i înfrunte. Pentru flavieni, faptul că ocupaseră orașul comandantului dușman era un semn fast. Antonius îi puse pe soldați să mărșăluiască repede spre Verona, pe care o cuceriră. Hotărî să stabilească acolo baza operațiunilor de război, deoarece în jurul orașului se întindea o câmpie propice luptelor călare, pentru care soldații săi erau foarte bine pregătiți. Astfel, Vitellius pierdu un oraș strategic. Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie, gladius, pumnal și pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general, mândru, cu mâna în șold și chipul triumfător, cu părul blond ivindu-se de sub coif și fluturând în vânt. Își agita gladius-ul, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doar un ocol ca să nu cădem în sat, dar încolo mergem bine. Ne ținem după ruși... Darie privi în treacăt cadranul fosforescent. - Acum e unu fără douăzeci și cinci de minute, spuse. Dacă dăm curând de șosea, și totul iese bine, putem mărșălui până aproape de patru. După aceea, spuneați, trebuie să ne ascundem iarăși în porumbiște. Dar dacă încep pe-acolo, peste zece-doisprezece kilometri, lanurile de grâu și ovăz și rapiță, sau mai știu eu ce? Acolo cum ne ascundem? - N-aveți dumneavoastră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
liniștiți spre Valea Cozmoaiei. Dincolo de pasarelă, intrăm pe strada Trei Fântâni. Urmând “Drumul hoților”, ce ni se deschide în față, depășim botul dealului Căprița și numaidecât ni se deschide largă Valea Cozmoaiei. Privesc doar cu coada ochiului către ieșean, care mărșăluiește tăcut. Ca să nu mi-o ia el înainte, deschid vorba: -Nu știu cum, dar mi-am adus aminte de unul Nicoară, care la 30 mai 1620 (7128) spune că împreună cu “Nastasia, fămeia mea, și cu coconul nostru, cu Toader din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spre gară și... - a ordonat Toader”... Nu și-a terminat omul vorba, că, din stânga noastră, s-au auzit glasuri. „Înapoi și adăpostirea!” - a șoptit Toader. Am executat ordinul, fiindcă nu era timp de gândit. Din stânga noastră, veneau doi „celoveci” care mărșăluiau ca la paradă. ― Vai de mine! Mie mi se face piele de găină! - s-a auzit glasul soției lui Petrică. Punându-i o mână pe umăr, acesta a continuat: „Or fi cercetași sau?”... - s-a Întrebat unul din cei trei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
copii și bătrâni. Ei au furat copilăria unei lumi, din Pirinei până dincolo de Urali, au amestecat pământul cu sânge. Și concluzia firească... „în copilăria mea am cunoscut o Europă nebună și asasină”. Iar eu (Al. M.) miam sacrificat anii tineri mărșăluind la ordin pe drumurile Răsăritului bolșevic. „Bat clopotele Putnei” - împărțind durere și sădind nădejdi Domnul (Ștefan) a aflat că o parte din pământul și oamenii Moldovei am fost furați și nu de păgânii cu care lupta din răsputeri, ci chiar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aranjeze părul și să mi se pună rochia pe mine, iar apoi să-mi fie strânsă în jurul pieptului, doar pentru a fi dată jos după-amiaza devine nu doar plictisitor, ci și obositor. Eunucii și doamnele de onoare poartă tăvi și mărșăluiesc încoace și încolo prin fața mea cu rochii, lenjerie de corp, accesorii, ornamente, curele și ace de păr. De-abia aștept ca ritualul să se termine. Aș fi preferat ca ei să-mi spună unde sunt lucrurile astea și să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Am văzut un barbar trecând pe lângă fântână îmbrăcat în roba dumneavoastră de ceremonie. Încerc să nu îmi imaginez scena în timp ce eunucul continuă să descrie jefuirea a ceea ce mai rămăsese din Yuan Ming Yuan. Însă cu ochiul minții văd aievea barbarii mărșăluind în Satul Caisa, Pavilionul Bujor și Casa de Ceai Frunză de Lotus. Pot să le văd chipurile strălucind în timp ce se năpustesc prin holurile aurite, bogat sculptate ale clădirilor centrale. Pot să-i văd intrând în camera mea și cotrobăind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împreună se prelungește, sunt din ce în ce mai uimită de curiozitatea pe care o arată în legătură cu ceea ce se petrece între un bărbat și o femeie. Acesta are să devină blestemul lui An-te-hai. Privesc prin ceața dimineții cum sunt instruite gărzile imperiale. Sute de oameni mărșăluiesc peste noroiul bătătorit. Ei amintesc de niște broaște care sar pe un câmp de orez în timpul secetei. Aerul e rece și soarele mai are puțin până să răsară complet. Aveți grijă de Tung Chih, le spun cărăușilor și cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cosmo- curaj lichid - dar nu eram dispusă să accept atitudinea lui condescendentă, așa că m-am Întors pe pantofii mei prea butucănoși și am deschis ușa. Nu am nevoie de mila ta. Mersi pentru nimic, l-am repezit eu, și am mărșăluit Înapoi În club Încercând să par cât de trează puteam. Am Îmbrățișat-o pe Penelope, m-am prefăcut că-l pup pe Avery, apoi am luat-o În linie dreaptă spre ușă Înainte ca cineva să mai inițieze o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Kelly a ajuns la birou, completasem deja lista și verificasem de trei ori dacă faxul cu schimbarea cursei de avion ajunsese la Jay-Z și mama lui, la PR, impresar, manager și la Încă vreo șase alți angajați ai lor. Am mărșăluit spre biroul ei la nouă și zece cu un dosar Întreg de programări, date de contact și numere de confirmare și m-am instalat În scaunul cu imprimeu tip zebră, chiar sub fereastră. Suntem gata cu pregătirile pentru diseară, Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu au reușit însă să înainteze spre nord. Prinsă între forțele invadatoare, armata sîrbă avea puține șanse de victorie. Bătălia a durat aproximativ șase săptămîni. Depășită mult numeric, armata sîrbă a încercat să se retragă peste graniță, în nordul Albaniei. Mărșăluind pe timp de iarnă într-un mediu rural ostil și lipsite de proviziile absolut necesare, trupele au suferit pierderi uriașe. Ajunse la Marea Adriatică, ele au fost evacuate de vasele aliate pe insula Corfu, unde fusese instituit un guvern sîrb în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]