KorAP: Find »[drukola/base=mărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...111 >

2,766 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Nu ne Înțelegem, Simioane... Spune-mi de Suceava! - Suceava rezistă! E sub asediul sultanului Mahomed, numele fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se lumină la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Daniel Sihastrul avea dreptate! Poporul țării ăsteia n-a fost Învins! Acesta e adevăratul miracol! Simioane! Uită-te În ochii mei și spune-mi Încă o dată: ești sigur că nici una din cetățile Moldovei n-a căzut În fața lui -Mahomed? - Nici una, măria ta! - Așadar, eu am fost Învins la Valea Albă, dar Moldova a rezistat pretutindeni? - E un punct de vedere... comentă Alexandru. - Alexandru! Simoane! Fraților! E adevărat că eu pribegeam prin adâncurile codrilor, iar Moldova se bătea mai departe, așteptând semnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
eu am fost Învins la Valea Albă, dar Moldova a rezistat pretutindeni? - E un punct de vedere... comentă Alexandru. - Alexandru! Simoane! Fraților! E adevărat că eu pribegeam prin adâncurile codrilor, iar Moldova se bătea mai departe, așteptând semnul mântuirii? - Adevărat, măria ta... spuseră plăieșii. Doară nu credeai că ne-om da bătuți... Vocile se amestecară Într-o rumoare acoperită de alte tropote de cai. Dinspre Apus sosi un alt grup de călăreți purtând semnul scutului și spadei. - Căpitane Gâlcă! exclamă voievodul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu credeai că ne-om da bătuți... Vocile se amestecară Într-o rumoare acoperită de alte tropote de cai. Dinspre Apus sosi un alt grup de călăreți purtând semnul scutului și spadei. - Căpitane Gâlcă! exclamă voievodul. De unde vii? - De peste munți, măria ta! Doamna Maria se află În siguranță În cetatea Clujului! Iar românii din munții Apuseni se ridică la luptă la chemarea lui Vlad! În două sau trei săptămâni vor trece Carpații, În ajutorul Moldovei! - Căpitanul Oană? Întrebă arcașul Simion. - N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
țării. Alexandru nu spuse nimic. Dar voievodul simți că o undă de neliniște Îi cutreieră pe tânărul care, până atunci, se dovedise un tovarăș plin de voie bună și de inteligență. - Îl vom scăpa, Alexandru... Îi spuse. Ai Încredere. - Știu, măria ta. Dar când? 7 iulie 1476, miezul nopții, Bradu Strâmb Nici o adiere nu Înfiora pădurile. Valea era abruptă, iar trunchiul bătrânului brad căzut cu ani În urmă sub fulgerul unei furtuni veghea, jumătate ridicat, jumătate prăbușit, asupra unei poieni largi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de voci și de clinchete de arme. Un călăreț se desprinse din formație și sosi, la trap, În fața voievodului. Descălecă, puse genunchiul drept la pământ și spuse: - Comisul Tudor Jurj, comandantul corpurilor unu și doi de vânători domnești, la porunca măriei tale! - Ridică-te, comise! spuse Ștefan. Și spune-le oamenilor tăi că au prețuirea mea pentru victoria de pe Prut. Acum, Însă, avem de Îndeplinit cea mai grea sarcină din istoria acestei țări. Și cea mai sfântă. Eliberarea!! Ultimele cuvinte fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întorcea, ca un ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților spre văile sălbatice de la Bradu Strâmb. Nu mai era singur. Nu fusese niciodată singur. - Călărimile domnești așteaptă poruncile măriei tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii la casele lor, la vreme de urgie. Și nici că răzeșimile și boierii țării au căzut la Valea Albă. Acum e vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
soarelui, Începură să bată clopotele bisericilor și mănăstirilor. Oastea musulmană știa ce zi este aceea, dar nu știa că era, totuși, prea devreme pentru slujba de dimineață. Clopotele acelei zile aveau alt Înțeles. - Două mii de spahii au pornit spre nord, măria ta! Iscoadele noastre spun că sultanul se pregătește să părăsească tabăra și că peste cincizeci de mii de ieniceri și spahii Îl vor Însoți! Voievodul privi scurt spre spătarul Costea, proaspăt Înălțat În rang după moartea spătarului Mihail. Se iveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dragoș, pârcălab de Roman. Și alții. Îi scosese În primele rânduri, le dăduse dregătoriile, le prețuise viitorul. Mai rămânea ca ei să se dovedească demni de Încrederea lui și să-și câștige cu sabia acel viitor. - Ce trebuie să facem, măria ta? reveni Costea, văzând că voievodul nu lua nici o decizie după aflarea primelor informații din acea dimineață. - Nimic, spătare... spuse Ștefan, privind În zare spre locul În care se afla Cetatea Sucevei, deocamdată prea departe pentru a putea fi văzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pedestrime și cavalerie. Era adevărat, Oană nu fusese la o singură bătălie, iar aceea se transformase În masacru. Dar nimeni n-ar fi putut salva ceva, cu zece mii de oameni Împotriva unui val de o sută cincizeci de mii. - Aprinse, măria ta? Întrebă Costea. Voievodul Își reveni din gânduri. Era dimineața Sfintei Fecioare, iar ștafetele sale Înștiințaseră locuitorii satelor de la nord de Suceava să se retragă În păduri, căci În acea zi Începea marea bătălie a eliberării. Casele puteau fi incendiate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Împiedica retragerea. Imediat după aceea, arcașii trag În plin, iar domnia ta, spătare, ataci cu cinci mii de călăreți. Ai surpriza și ai avantajul numeric. În jumătate de ceas, n-ar mai trebui să fie nici un spahiu În viață. - Am Înțeles, măria ta! Iar apoi... - Apoi vom vedea dacă Mahomed devine curios să vadă cine i-a desființat avangarda. Și dacă iese din spațiul deschis al Sucevei ca să intre În pădurile Humorului. Spătarul porni să execute ordinele. Lângă Ștefan rămase doar Alexandru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sudoare și de sânge, al primei bătălii. Dar ei, vânătorii domnești, erau elita cavaleriei moldovene. Ei, și nu altcineva, trebuiau să arate că turcii puteau fi Învinși. Lângă linia vânătorilor se auzi un tropot ușor. Comisul Jurj Întoarse privirile, uimit. - Măria ta... Călăreții Întoarseră și ei capetele. Într-adevăr, Ștefan plecase de la postul de comandă din centrul oștirii și venise printre ei. În jurul lui se vedeau mantiile albe ale Apărătorilor. - Vitejilor... spuse Ștefan, fără să ridice vocea, ca și cum ar fi vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mereu, Într-un punct fix. Voievodul știa, acum, tot se se Întâmpla În jurul lui. Amir Baian la cinci mii de pași, În așteptare, suna un mesaj. Lupte sângeroase În ariergarda lui Mahomed. Caii spahiilor aleargă târând trupuri ciopârțite. - Ce facem, măria ta? Întrebă spătarul Costea. - Răbdare... murmură Ștefan. Vom afla În curând ce avem de făcut. Până atunci, toată lumea rămâne pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice. Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte albă și lăptoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se ridicase. Nu. Raționament fals. Nu când se ridicase, ci Înainte. Acel om, dacă exista, știuse exact când se va ridica ceața. Dacă nu cumva... Nu, asta era deja o nebunie. Și totuși. Dacă nu cumva chiar el adusese ceața. * - Măria ta... spuse Alexandru, mi-ai promis ceva după ce am plecat de la chilia Sihastrului... - Da, Alexandru. Dacă prevestirea lui se adeverește, ai o mie de călăreți să Începi atacul pe flancul stâng. Dar, deocamdată, trebuie să scăpăm din cleștele lui Mahomed

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
rugămintea lui Alexandru, apoi făcu semn spătarului Costea să se apropie. - O mie de călăreți din corpul de oaste al Neamțului intră sub comanda lui Alexandru Oană. Îi trimiți pe flancul stâng, gata de atac la porunca mea. - Am Înțeles, măria ta! Retragerea era grea, dar nu imposibilă. Voievodul păstrase pe flancuri trupele pedestre, care se strecurau ușor prin pădure și reușeau să atace ienicerii În locuri În care aceștia se apărau cu mare greutate. În primele rânduri pusese oameni ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
luptă al vânătorilor domnești se rostogoli, greu și amenințător, peste luminișul Ursului. Alexandru ordonase atacul imediat ce trupele sultanului apăruseră la marginea pădurii. Și imediat ce văzuse al treilea semn. Începuse vântul. - Ce se Întâmplă? Întrebă voievodul. N-am poruncit atacul! -Nu, măria ta, răspunse spătarul Costea. Dar Alexandru conduce deja șarja pe flancul stâng... Va trebui să intrăm În luptă mai devreme. - Nu... Nu putem sacrifica Întreaga cavalerie... Trebuie să așteptăm. Pietro! Ce informații avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stâng... Va trebui să intrăm În luptă mai devreme. - Nu... Nu putem sacrifica Întreaga cavalerie... Trebuie să așteptăm. Pietro! Ce informații avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent pe flancul nostru stâng. Încearcă o străpungere prin surpriză pentru capturarea măriei tale. Cinci mii de achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse Pietro, cu glas scăzut. Trebuie să-l scoatem pe Alexandru din capcana În care a intrat. Achingii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent pe flancul nostru stâng. Încearcă o străpungere prin surpriză pentru capturarea măriei tale. Cinci mii de achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse Pietro, cu glas scăzut. Trebuie să-l scoatem pe Alexandru din capcana În care a intrat. Achingii sunt cei mai sălbatici călăreți ai Imperiului. Nu va scăpa nimeni cu viață dintr-o confruntare cu ei, o mie contra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acoperire? - Dacă e vorba de războinicii lui Amir Baian, țintă sigură la o mie de pași. Dacă e vorba chiar de Amir Baian, țintă sigură la o mie cinci sute de pași. - Cât de sigură? - Cât să te ucidă pe măria ta cu o săgeată exact În inimă, indiferent de lumină și de direcția vântului. Voievodul tăcu. Îi scăpau prea multe lucruri din ceea ce se petrecea În jurul lui. În josul luminișului, vânătorii domnești rămași În viață descălecaseră și luptau cu Înverșunare. Câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
văd nici un chip. Un mongol bătrân dă un semnal. Îl auzi, căpitane. - Nu l-am mai auzit niciodată, dar am Învățat În tinerețe ce Înseamnă. Amânăm atacul. - Nu Înțeleg... spuse voievodul. Timpul lucrează pentru Mahomed. Primește ajutoare. - Așteaptă semnalul meu, măria ta... spuse, cu o voce obosită, Oană. Îl voi da imediat ce Înțeleg unde vor lovi mongolii. - Vor lovi? De ce? Pe cine? - Nu mai există iertare după acest semnal. E capătul drumului. Cineva a permis folosirea lui, ceea ce Înseamnă că totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
forța pe care el Însuși o declanșa. La lumina unui fulger care străbătu cerul dintr-un capăt În altul, Alexandru văzu siluetele unor corăbii Încercând să urce creasta Înaltă a unui val. Apoi nu mai văzu nimic. Noaptea coborî asupra mării. Vântul se dezlănțui sălbatic, asemeni unui animal lăsat liber după un lung prizonierat. Era o eliberare a elementelor, o revanșă asupra liniștii, asupra luminii, asupra oamenilor. Era apocalipsa. Alexandru simți În adâncul lui ruperea echilibrului. Simți scufundarea corăbiilor, auzi geamătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937

doctorul Rim, plin de grație. Ce căutau acolo? se întrebară reciproc. Căutau ceea ce lipsea deocamdată: pictură bună. Rim își reaminti că nu a văzut pe Mini de mult, și că în timpul acesta a intrat în posesia unor tezaure: desenuri ale Măriei Bașkirtscheff. Fără voie, Mini se uită la ceas. Știa că Rim pe subiectul Măriei Bașkirtscheff era foarte locvace. Era marele lui amor ideal - cum spunea - lăsând loc deschis altor categorii. îi respecta pasiunea, nu o împărtășea însă. Dar Rim vroia

Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850

de s-ar sui chiar în ceruri, și de acolo îi voi coborî. 3. "De s-ar ascunde chiar pe vîrful Carmelului, și acolo îi voi căuta și-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, și acolo voi porunci șarpelui să-i muște. 4. De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmașilor lor, și acolo voi porunci săbiei să-i piardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine. 5. Domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

îngustă și treptele mai alunecoase. Eunucul-șef Shim ne zorește, și toate fetele încep să gâfâie. În momentul în care sunt convinsă că am ajuns într-o fundătură, se dezvăluie pe neașteptate o priveliște spectaculoasă. Mi se taie respirația în fața mării de acoperișuri aurii care se întinde brusc în fața mea. Pot vedea în depărtare masivele portaluri ale Orașului Interzis. — Aici unde vă aflați se numește Dealul Belvedere. Eunucul-șef Shim își pune mâinile în șold și inspiră adânc. E cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901

înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46. După ce Și-a luat rămas bun de la norod, S-a dus în munte, ca să Se roage. 47. Cînd s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei, umblînd pe mare, și voia să treacă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]