18,914 matches
-
evident, l-a frecventat. De reținut afirmația lui Voiculescu "m-am băgat surugiu la cuvinte". Și precizarea: Poeziile trebuiesc muncite, cuvintele șlefuite. Cine se reazemă numai pe talent, moare odată cu el. La vers trebuie să trudești în fiecare zi". Și mărturisea cu umor involuntar: Nu scriu mult. Doar în fiecare zi sau seara". În realitate, poetul Voiculescu a scris enorm, lăsînd posterității proză multă și acele nestemate care sînt Ultimele sonete închipuite de W. Shakespeare traduse de V. Voiculescu. Refuza să
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
altă parte, însă, se pare că oarece agitațiune începuse încă din seara concursului, cînd unul dintre distinșii membri ai juriului, constatînd pericolul ca J.K. Rowling să obțină votul ce i-ar fi adus premiul, a amenințat că se retrage și mărturisește totul (?) într-o conferință de presă. Ce fel de mesaj vom trimite lumii întregi, s-a lamentat criticul, premiind o scriitoare pentru copii? Că Anglia refuză să se maturizeze? Ce-i drept, ca noi toți cuprinși de stupida frenezie a
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
nu mă interesează" și "am plătit imens pentru marea mea libertate interioară, pentru puterea pe care o am acum, așa că puțin îmi pasă de ceea ce se întîmplă în jurul meu". * Cu franchețea brutală (dar nu încrîncenată) ce-i e proprie, poeta mărturisește că nu crede nici în prietenie, ceea ce e destul de șocant pentru cei ce o știu căutînd compania colegilor: "M-am gândit mult, apoi, dacă simt eu povestea asta cu prietenia. Nu, n-o simt cu adevărat. Nu-mi plac prieteniile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
totuși, mai frumoasă decât în realitate. Ceea ce nu înseamnă că ne-am pronunța pentru o definiție a istoriei ca lanț de crime, ticăloșii, compromisuri, iar a umanității sub dictatul biblic al văii plângerii, ca expresie a unei tragice incompletitudini. Ne mărturisim doar scepticismul în clasificarea unor epoci mai sălbatice, ori, dimpotrivă, mai luminoase decât altele. Când, considerând veacul XX, ai cărui fii avem onoarea de a fi, cu bagajul a două pustiitoare războaie mondiale și un număr dificil de precizat de
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
făcut din vocea ascuțită a lupului moralist propria voce. 4. Convalescența morală a celor mulți începe atunci când, între trădări respingătoare și conștiințe nepătate, micile lașități sunt deschis asumate. În realitate, foarte puțini se încumetă la așa ceva. Dacă marele păcătos va mărturisi ca să-și ușureze sufletul și ca să se mântuiască, deci cu un folos concret (deși nu necondiționat acordat, ci doar sperat), iar cineva nepătat nu are de ce să se căiască și deci nici o problemă nu îl tulbură din acest punct de
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
foarte mulți dintre cei exasperați de "realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de recuzită postrevoluționară, blana lupului care poftește la frăgezimea de ied a inocenței atotacuzatoare. Că mie, personal, lașitățile mărturisite de domnul Funeriu îmi par întrucâtva exagerate nu are nici o importanță, importantă este doar valoarea lor subiectivă - or pentru domnia-sa ele fac cât cele trei deziceri ale lui Petru din noaptea trădării. Iată-le: a) În 1988, aflându-se
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
personajului). Ediția a IX-a a Festivalului "Mozart" s-a desfășurat sub patronajul Suediei. În prezența domnului ambasador Nils G. Revelius și a prefectului orașului Cluj, la una din micile ceremonii, domnul Francisc László, eminent muzicolog și președintele "Societății "Mozart" mărturisea că vocația europeană a strădaniilor sale este răsplătită și de faptul că ea devine "observată și de oamenii politici".
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
său a reluat câteva Studii, într-o viziune proprie, exploatând ceea ce la Chopin este vitalitate energică, violență chiar, accentuând contraste, opoziții vehemente. Ca și în Balada I, piesă reluată de Dan Grigore de-a lungul anilor mereu cu alte accente. Mărturisesc cinstit că mi-am amintit cu nostalgie de o intens poetică versiune din trecut. Am preferat valsurile cu ambiguitatea jocului între eleganță și gravitate - parfum de vals mai degrabă decât piruetă pe parchet. Viziune personală frapantă, marcată puternic de angoasele
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
Bălțățeanu, Sonia Cluceru și alții. În vremurile acestea golănești și ușuratice aș putea fi numit un bun actor". Forța cuvintelor care alcătuiesc paginile acestei cărți este copleșitoare, într-un fel ca și forța cuvîntului rostit de George Constantin. Florica Ichim mărturisește în Cuvîntul introductiv, un fel de motivație că a făcut cartea și nu a scris-o, că munca la ea a însemnat o experiență de viață. Cartea strînge în jurul magnetului care a fost George Constantin marile personalități ale teatrului, filmului
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
corpul erotic. Dacă plajă joacă rolul de camuflaj, atunci ea nu va reuși de fapt, susține Kaufmann, să fie un camuflaj mai bun decît vesmîntul, de pildă, mai ales un veșmînt provocator. Bărbații intervievați, desi recunosc rolul banalizator al plajei, mărturisesc de asemenea că pentru ei banalizarea nu se produce cu adevarat, cu alte cuvinte că privirea lor nu alunecă orb peste acea suprafață de piele, indiferent ce vor fi crezînd femeile. Care, în mod bizar, odată ce li se comunică răspunsul
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
că ceva esențial nu e în regulă cînd, din partea redacției, cerusem regretatei Puia Rebreanu, fiica scriitorului, să ni se îngăduie efectuarea colaționării dactilogramei cu manuscrisul. Refuzul a fost categoric. Dl Niculae Gheran, editorul prin excelență al operei lui Rebreanu, îmi mărturisise, atunci, că nici el nu izbutise în această cerere firească. Cînd, într-un tîrziu, după lungi avataruri, a ajuns în fața manuscrisului, care era, de fapt, tot o dactilograma, s-a îngrozit. Prob, s-a dat la o parte, îngrijitoare a
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
mare tapaj în jurul operei scriitorului dispărut la 1 septembrie 1944. Pentru acest gest incalificabil, fie-le pe veci memoria întinata. Rebreanu a început să scrie notații de jurnal tîrziu, la 42 de ani. La 24 iunie 1927, începîndu-si jurnalul, se mărturisea: "Încep acest jurnal cu gîndul să-mi spun aici tot ce am în inima și-n suflet - o spovedanie pentru mine însumi, care altfel n-ar fi posibilă. La o anume vîrstă începi să-ți dai seama cît ești de
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
campanie de presă, dirijata de Nichifor Crainic (pentru că prozatorul n-a voit să aloce trei sferturi din subvențiile culturale ale Direcției revistei Gîndirea), ajutat de Pamfil Șeicaru și alții. Și a fost atît de violență, încît, la 27 februarie 1930, mărturisea în jurnal: "Scandalurile se țin lanț. Campania contra mea continuă concentric, dusă de tot felul de elemente, cîțiva scriitori și ziarele opoziției. Sînt azi cel mai atacat om din România. Atacuri murdare care atentează mereu la cinstea mea, la descalificarea
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
într-un fel de ritual efeminat de invocare și transfigurare. Bărbatul e un teritoriu sălbatec pe care femeia îl defrișează și îl transformă într-o grădină a desfătărilor, dar nu a desfătării ei, ci a lui. Puteți crede sau nu", mărturisește personajul, "aceste ceasuri petrecute în a fi jupuit, zdrobit, malaxat, palpat au devenit voluptatea mea favorită. Era sublim. Torceam de plăcere. Nimeni nu mă alintase vreodată așa. Brațele Hélènei erau un paradis din care n-aș fi vrut să ies
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
unde, fără voie, trăiește în solitudine, Gheorghe Grigurcu scrie și publică enorm, fiind prezent nu doar în paginile revistelor literare din toată țara, ci și în librarii, cu volume al căror ritm de apariție, în ultimul timp, pare incredibil. El mărturisea într-un interviu că această activitate febrila e "menită nu doar a se reprezenta pe șine, ci și a compensa un gol. Scriu mai mult pentru că trăiesc mai puțin". Golul e umplut cu scrieri în varii genuri, ce au în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
publicată în volum, în 1861. E o recuperare prețioasă (reluată, acum, în ediția din 1998) care e totdeauna prestigiul unui editor. Cu unele reale calități, O cantatrită de ulița reînvie, înfiorat, dragostea naratorului pentru o cîntăreață de locanta. Cînd îi mărturisește sentimentele, cîntăreața îl refuză. E readusa în scenă la Livorno, unde se îmbarca pe un vapor pentru a pleca în America. Aici, i se destăinuie naratorului că nu era demnă de iubirea lui datorită trecutului ei tulbure. Mateo Cipriani e
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
noi, în domeniul filosofiei, s-a constituit o serioasă școală de epistemologie reprezentată de d-nii Mircea Flonta, Ilie Pîrvu, Vasile Tonoiu. Erau, ce-i drept, mai mult citați decît citiți, dar erau mai totdeauna instalați pe un podium de stima. Mărturisesc și eu vină de a nu fi citit din opera d-lui Mircea Flonta, decît prima sa carte, din 1975, Adevăruri necesare (pe care mi-a și dăruit-o) și nu celelalte, printre care as aminti Cognito. O introducere critică
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
cele două școli filosofice românești, cea a lui Maiorescu și cea a lui Nae Ionescu, întrucît adversarii filosofului interbelic au fost descendenții maiorescianismului. (Am citit recent al patrulea volum din jurnalul lui C. Rădulescu-Motru, cuprinzînd însemnările sale din 1946. Aici mărturisește: "în intimă mea convingere, cursurile ținute la Universitate de Nae Ionescu nu erau originale, ci luate după diferiți filosofi germani pe care el însă nu-i cîtă"). Reacție postromantica față de filosofia academică, cu ecouri ale vitalismului și ale nietzscheianismului, Nae
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
negri și strălucitori. Nu cunosc pe lume alți ochi mai asemănători ochilor unui șarpe, decît pe cei ai lui Mihai Antonescu. Pe biroul lui, într-o vaza de cristal, înflorea un buchet de trandafiri. ăîmi plac mult trandafirii - mi-a mărturisit -, îi prefer laurilor.ă I-am spus că politica pe care o duce riscă să trăiască tot atîta cît trăiesc trandafirii, ărăstimpul unei diminetiă. ăRăstimpul unei dimineți? - mi-a replicat. Dar asta este o eternitate!a Apoi pironindu-mă cu
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
E la fel ca pentru animale: o iapa ori o cățea de rasă care s-a spurcat nicicând nu va mai dă un mânz pur sânge ori un câine de rasă, măcar că se împerechează cu un aminal de soi bun". Mărturisesc că, la fel ca în Jurnal, am căutat în Monahul de la Rohia, în dauna fervoarei creștine, luciditatea omului de spirit, vorbind cu ușurință despre oameni și cărți. Și am găsit un spirit conectat permanent la suflul epocii în care trăiește
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
la următoarea aniversare. Notează-ți pe laptop. Dacă aș avea privilegii princiare (dar nu am, cu toate că și eu am fost blagoslovit baron), te-aș unge baroneasă de Panciu, ba chiar și de Odobești. O meriți pe deplin. Trebuie să-ți mărturisesc - m-ai Încurcat puțin numindu-mă cu drag (presupun) «președinte al PAS ului». Am «predilecție de președinte» cum a dedus ăla mai brunețelu, șefu' ziarului, dar ce Înseamnă PAS? Nu cumva ai păpat din greșeală un «S»? - am cugetat la
Dragă Sake,. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_152]
-
să se mîngîie cu mîntuirea lui Ibraim de pierzania lui Mahmud." Pentru Ibraim, Savu devensie prietenul său sufletesc și, cum și-a vîndut magazinul, dorește să plece la copiii săi în Turcia, unde Savu să-l însoțească. Acesta, după ce își mărturisește păcatul de acum 15 ani, nu acceptă, deocamdată, propunerea de a pleca în Turcia, el avînd încă de împlinit canonul. Trec alți 15 ani, Savu, tot împlinind canonul, salvează alte două vieți și înfiază cinci copii orfani, dintre care pe
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
mare parte lui N.I.Herescu - o personalitate insuficient cunoscută și ale cărei merite din perioada interbelică și din exil sînt înregistrate parțial în Dicționarul scriitorilor români - unicul instrument de referință serios pe care îl avem la îndemînă (și la care, mărturisim, în redacția noastră se recurge foarte des. De aceea așteptăm cu nerăbdare următoarele volume). Pentru oamenii de litere, numele lui N.I. Herescu e asociat traducerilor și exegezelor din clasicii antici (Eschil, Catul, Horațiu, Plaut, Virgiliu, Ovidiu): un savant specializat în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
ofertelor t.v. de tot felul, avem o posibilă explicație a dispariției unei mari mulțimi de cititori. Aceiași cititori care cu prilejul tîrgurilor de carte apar pe la ștanduri sau care știu ce cărți au apărut în ultima vreme, dar care mărturisesc că mai au de citit cărți cumpărate înainte și rămase nedeschise din diverse motive. Poate că sînt prăpăstios, dar criza românului și a literaturii române îndeobște, ca și criza cărții, ascund efectele unei lupte inegale a cuvîntului tipărit în pagina
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
era o astfel de stea rîvnita. O fi vizitat Eminescu încă din 1871-1872 salonul Veronicăi? N-avem știință. Prima scrisoare a marelui poet către Veronica e datata 8 noiembrie 1874, din care reiese că se cunoșteau mai demult și îi mărturisea că, văzînd-o într-o lojă la o reprezentație, și-a adus aminte "de invitația primită de a veni într-o joi la serata dv. literară" și o vestea că va veni, citînd, acolo, o poezie. Se pare că, flușturateca cum
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]