KorAP: Find »[drukola/base=magician & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...70 >

1,749 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

un moment ca acesta, unul dintre maeștri se uitase la copilul de treisprezece ani și, ridicând o sprânceană, spuse: - Un prestidigitator înăscut. Băiatul se încruntase, căci nu cunoștea sensul acestui cuvânt. Bărbatul îi explică: - Termenul a fost inventat de un magician francez prin secolul XIX. „Presti-” vine de la presto, rapid. „Digit” de la deget. Prestidigitație - degete rapide. Pricepere a mâinilor. Începu să-și schimbe părerea despre el. Poate că sunt ceva mai mult decât un membru în plus al familiei și ciuca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
din spate a casei. Explică-mi ce e cu ei. - Sunt de la Abracadabra. - Ce-i aia Abracadabra? - Magazinul. Din spate de la Tropicana. Ți-am și spus despre asta... - Stai departe de „Strip”. - Mamă, e doar un magazin. Un magazin pentru magicieni. - Și ce-ai căutat tu acolo? Ai băut? Vino încoace să te miros. - Mamă, nu, spuse el, încercând să se ferească din calea femeii masive, cu șorțul de bucătărie pătat cu sos de spaghetti, care îi provoca repulsie, chiar prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mi banii! - Taci din gură, mă uit la televizor. Într-o zi când efectua un număr la Abracadabra, băiatul observă un bărbat slab și foarte sobru care intră în magazin. Pe măsură ce se apropia de Caverna Magică, toată lumea amuțea. Era un magician foarte faimos, aflat pentru prima dată la Tropicana. Era recunoscut atât prin temperamentul său, cât și prin iluziile sale macabre. După spectacol, magicianul îl chemă printr-un gest pe băiat și făcu un semn din cap spre tăblița pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
și foarte sobru care intră în magazin. Pe măsură ce se apropia de Caverna Magică, toată lumea amuțea. Era un magician foarte faimos, aflat pentru prima dată la Tropicana. Era recunoscut atât prin temperamentul său, cât și prin iluziile sale macabre. După spectacol, magicianul îl chemă printr-un gest pe băiat și făcu un semn din cap spre tăblița pe care era trecut numele băiatului. - Te autointitulezi Micul Houdini? - Da. - Și crezi că ești demn să porți acest nume? - Nu știu. L-am ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fărămițară cu zgomot și poliția sosi. Băiatul decise că era prea mult. A doua zi, merse în vizită la iluzionist, iar acesta acceptă să fie mentorul său. Nici nu putea să-și aleagă un moment mai bun. În câteva zile, magicianul începea un mare turneu pe tot teritoriul Statelor Unite și avea nevoie de un asistent. Micul Houdini își lichidă contul secret pe care îl avea în bancă și făcu același lucru pe care tizul său îl făcuse: își părăsi familia pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mare turneu pe tot teritoriul Statelor Unite și avea nevoie de un asistent. Micul Houdini își lichidă contul secret pe care îl avea în bancă și făcu același lucru pe care tizul său îl făcuse: își părăsi familia pentru a fi magician. Exista totuși o diferență între ei doi; spre deosebire de Harry Houdini, care plecase de acasă doar pentru a face bani cu care să-și ajute familia foarte săracă, lucru pe care chiar îl făcuse, Malerick nu avea să-și mai vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
era localizată. Ei, haide, încercă ea să se liniștească, de vină e doar imaginația ta, alimentată de amintirea imaginii acelui Arlecchino sinistru de pe steagul de la intrarea în cortul Cirque Fantastique din parc, a actorilor mascați și a ororilor săvârșite de Magician. Toate astea o făceau să fie puțin paranoică. Înfricoșător... Las-o baltă. Mutând sacoșa cu mâncare cubaneză foarte condimentată dintr-o mână în alta, continua să meargă alături de Kara pe trotuarul foarte populat, vorbind despre părinți, despre cariere, despre Cirque

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
se auzi vocea aspră a lui Lon Sellitto, care răsună din hol. Se întoarse panicată spre locul din care auzise vocea, gândindu-se că tot ce voia el era să o împiedice să vadă trupul carbonizat al lui Rhyme. Dacă Magicianul îl luase pe Lincoln de lângă ea, avea să-l omoare. Nimic în lume nu o va opri. - Lon! O opri să urce pe scări și o îmbrățișă. - Nu e acolo sus, Amelia! - Este...? - Nu, nu, totul e bine. Este în afara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
său din spate, cu o figură fioroasă. - E în regulă, Amelia. Nu are arsuri, doar a inhalat puțin fum. Tensiunea e foarte ridicată. Dar e pe mâinile medicilor. Va fi bine. - Ce s-a întâmplat? îl întrebă ea pe detectiv. - Magicianul, murmură Sellitto cu un oftat. L-a omorât pe Larry Burke și i-a luat uniforma. Așa a și reușit să pătrundă aici, în casă. Cumva a reușit să se furișeze în dormitorul lui Rhyme. A aprins focul în jurul patului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aici dinăuntru; cineva a văzut din stradă fumul și a sunat la 112. Iar eu am fost sunat de la dispecerat. Împreună cu Mel și Thom, am scos aproape tot din cameră înainte de sosirea camioanelor. Sachs îl întrebă pe Sellitto: - Bănuiesc că Magicianul nu a fost prin, nu-i așa? Răspunsul fu un râs amar al detectivului. - Tu ce crezi? A dispărut. Ca și cum nu ar fi fost aici. În urma accidentului care îl paralizase, Rhyme își petrecuse luni de zile cu exerciții fizice în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
îndrepta mai puțin la ipostaza de a muri carbonizat și mai mult la acel fum teribil care îi pătrunsese în plămâni și care îi răpea încetul cu încetul singura victorie pe care o obținuse în războiul cu invaliditatea sa. Ca și cum Magicianul alesese locul cel mai vulnerabil pentru a-și dezlănțui atacul. Când Thom, Sellitto și Cooper au năvălit în dormitor, primul său gând nu a fost la extinctoarele pe care cei doi polițiști le aduseseră, ci la tubul de oxigen pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
perfect funcționali, însă îi dădură instrucțiuni lui Thom să-i schimbe poziția mai des, pentru a evita orice fel de complicație. Abia atunci Rhyme începu să se calmeze. Dar trecu mult timp până să îi dispară cu totul neliniștea, căci Magicianul reușise să producă un rău mult mai mare decât cel fizic. Îi reamintise criminalistului cât de precară îi era viața și cât de nesigur viitorul. Ura cu toată ființa sentimentul pe care îl simțea, acela de neajutorare și vulnerabilitate. - Lincoln

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Totuși, trebuia să mai fie ceva. - Dar banda adezivă? Cea pe care Thom mi-a dezlipit-o de pe față și pe care apoi a aruncat-o. - Nu am găsit nicio bandă adezivă. - Uite-te la capul patului. Acolo a stat Magicianul mai tot timpul. Poate că... - M-am uitat. - Păi, bine. Uite-te din nou. Se pare că ai omis unele lucruri. - Nu, spuse ea simplu. - Poftim? - Uită despre locul crimei. E „kaput”, ca să zic așa. - Trebuie să mergem mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
violențe - nu are cum să fie luat în seamă ca mărturie. Chiar și în cazul lui, când încerca să se gândească la vizita criminalului, tot ce vedea în fața ochilor era o serie de incidente întâmplătoare, lipsite de orice fir logic: Magicianul în spatele lui, apoi peste el, aprinzând focul. Mirosul de whisky, cel de fum. Nici măcar nu își putea aminti care fusese ordinea exactă a acestor întâmplări. Amintirile, așa cum spusese Kara, nu sunt decât iluzii. După, un moment, apăru și tânăra iluzionistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
spusese Kara, nu sunt decât iluzii. După, un moment, apăru și tânăra iluzionistă. - Ești bine, Lincoln? - Destul de bine, murmură el. Sachs explică de ce o chemase pe Kara; voia ca aceasta să asculte, în speranța că va recunoaște ceva din spusele Magicianului care le-ar putea fi de folos. Se așeză apoi din nou pe scaun, trăgându-se mai aproape de Rhyme. - Hai să ne întoarcem puțin, Rhyme. Spune-ne ce s-a întâmplat. La modul general. Criminalistul ezită puțin, insistând cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-se mai aproape de Rhyme. - Hai să ne întoarcem puțin, Rhyme. Spune-ne ce s-a întâmplat. La modul general. Criminalistul ezită puțin, insistând cu privirea pe reportofon. Apoi începu să rememoreze evenimentele în ordinea în care și le amintea. Apariția Magicianului, apoi faptul că acesta recunoscuse furtul uniformei de poliție și uciderea agentului, apoi ce îi spusese despre cadavrul lui Larry Burke. E destul de cald... Făcu apoi o observație: - Vorbea ca și cum mima desfășurarea unui spectacol de magie, iar eu eram unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a spus asta. - Ce să nu spună? - Criminalii nu se raportează niciodată la cei pe care îi omoară cu termenul de „victime”. E imposibil, pur și simplu. Niciodată nu își umanizează țintele. Cel puțin criminalii în serie, cum este și Magicianul. - Probabil așa v-au spălat creierele la Academia de Poliție, Sachs. - Nu e vorba despre asta, ci despre viața reală. Noi știm că ele sunt victime, dar criminalii cred întotdeauna că meritau să moară pentru un motiv sau altul. Gândește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
era foarte asemănător cu ce simțea el de fiecare dată când se aflau la distanță și încerca să o ghideze la locul unei crime. - Gândește-te puțin, Rhyme, vorbi ea. Imaginează-ți că ești singur cu răufăcătorul. Nu neapărat cu Magicianul. Cu orice răufăcător. Ce i-ai spune? Ce ai vrea să afli de la el? Prima lui reacție fu un oftat obosit, care reușise cumva să sune cinic. Dar, în mod sigur, întrebarea ei îi pusese mintea la contribuție. - Îmi amintesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
au găsit? - Da, până acum. Dar nu au reușit încă să scoată mașina din apă. E prea periculos. - Se vede data de pe ziar? fu curios Rhyme. Cooper studie cu atenție foaia udă. - E de acum două zile. - Deci provine de la Magician, observă Rhyme. Mașina a fost furată mai demult. De ce ar păstra cineva doar o foaie din ziar și nu toată ediția? Întrebarea, lucru foarte obișnuit pentru Rhyme, era una pur retorică, așa că nu așteptă să primească un răspuns la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Scriam toate informațiile pe care le-am adunat despre el. Și mi-a venit o idee. Așa că am dat un telefon și cred că am aflat numele lui real. - Al cui? întrebă Rhyme, sorbindu-și cu poftă whisky-ul. - Al Magicianului. Clinchetul slab al linguriței care se lovea de peretele cănii era singurul zgomot care mai putea fi auzit în camera care altfel ar fi fost cufundată într-o tăcere mormântală. Capitolul XXVIII - Ai aflat numele lui? întrebă Sellitto. Cine e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
O parte din numerele pe care le-a făcut în acest weekend sunt de-ale lui Houdini sau derivații din trucurile acestuia. Apoi celălalt lucru pe care l-a zis, cum că este vrăjitor. Prin anii 1800, a existat un magician pe nume John Henry Anderson. Acesta era supranumele său - Vrăjitorul Nordului. Era cu adevărat talentat, dar a avut și ghinioane cu flăcările. Reprezentațiile au fost ruinate de câteva ori de foc. Iar David mi-a spus despre Weir că, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu privire la plămâni. Mel! După un moment, Mel Cooper își făcu apariția. - Bag de seamă că te simți mai bine. - Caută în Lexis/Nexis, VICAP, NCAP și în bazele de date ale statului orice detalii despre Erick Weir. W-E-I-R. Artist, iluzionist, magician. Ar putea fi criminalul nostru. - Prenumele se scrie E-R-I-C-K, adăugă Kara. - Ați aflat numele lui? întrebă impresionat Cooper. - Ea a aflat numele lui, spuse Rhyme și făcu un semn către Kara. - Oau! După câteva minute, Cooper se întoarse cu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nimeni nu a mai auzit nimic despre el. - Activitatea de scenă, spuse atunci Dobyns, este o experiență foarte intensă și captivantă, și când cineva care a avut succes nu o mai poate face, pierderea este enormă. Actori, muzicieni, chiar și magicieni. Cred că ajung în punctul în care își definesc viața în funcție de carieră. Practic, omul care era înainte a dispărut odată cu incendiul. Omul Dispărut, reflectă Rhyme. - În schimb, asta înseamnă că acum nu este motivat de ambiția de a reuși sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să-i arăt numărul meu de mâine. Rhyme nu era surprins că va face exact cum i se ceruse. Observă de asemenea că spusese „domnul Balzac”. Câteodată era „David”. Nu și acum. Asta rezona cu ceea ce auziseră mai devreme: chiar dacă Magicianul aproape îi distrusese viața lui John Keating, asistentul s-a referit la persoana criminalului cu același apelativ respectuos. Puterea mentorilor asupra învățăceilor... - Du-te acasă, insistă Sachs. Totuși, ai fost înjunghiată mortal astăzi. Alt zâmbet slab, urmat de o nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
am instruit pe Thom ca dacă aude ceva, să țipe, dar fără să se miște de la locul lui. Am chef să împușc pe cineva, dar nu aș vrea să fie el persoana în cauză. 2 METODA Duminică, 21 aprilie „Un magician priceput caută să înșele mai degrabă mintea decât ochiul.” Marvin Kaye, The Creative Magician’s Handbook Capitolul XXIX Dimineața zilei de duminică trecea semănând disperare în rândul echipei, căci căutarea lui Erick Weir nu înregistrase niciun progres. Aflaseră că după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]