1,473 matches
-
magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 1, Paris, 1929 I Super Sent. 15. Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 2, Paris, 1929 ÎI Super Sent. 16. Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. M. F. Moos, ț. 3, Paris, 1956 III Super Sent. 17. Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 1-22, ed. M. F. Moos, ț. 4, Paris, 1947 IV Super Sent. 18. Scriptum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 2, Paris, 1929 ÎI Super Sent. 16. Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. M. F. Moos, ț. 3, Paris, 1956 III Super Sent. 17. Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 1-22, ed. M. F. Moos, ț. 4, Paris, 1947 IV Super Sent. 18. Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 23-50, Operă omnia (ed. Parma), Parma, 1858 IV Super Sent. 19. Sentenția
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Parisiensis, ed. M. F. Moos, ț. 3, Paris, 1956 III Super Sent. 17. Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 1-22, ed. M. F. Moos, ț. 4, Paris, 1947 IV Super Sent. 18. Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 23-50, Operă omnia (ed. Parma), Parma, 1858 IV Super Sent. 19. Sentenția libri Ethicorum, Operă omnia (ed. Leonina), Romă, 1969 Sent. Ethic. 20. Sentenția libri De anima, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina J. Vrin
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Quaestiones disputatae de anima, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina a J. Vrin, RomaaParis, 1996 Quaestiones quodlibetales, Quodlibet I, ÎI, III, VI, IV, V, XII, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina a J. Vrin, Roma-Paris, 1996 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 1, Paris, 1929 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 2, Paris, 1929 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. M. F. Moos
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
quodlibetales, Quodlibet I, ÎI, III, VI, IV, V, XII, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina a J. Vrin, Roma-Paris, 1996 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 1, Paris, 1929 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 2, Paris, 1929 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. M. F. Moos, ț. 3, Paris, 1956 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 1-22, ed.
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
J. Vrin, Roma-Paris, 1996 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 1, Paris, 1929 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 2, Paris, 1929 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. M. F. Moos, ț. 3, Paris, 1956 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 1-22, ed. M. F. Moos, ț. 4, Paris, 1947 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
1, Paris, 1929 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. P. Mandonnet, ț. 2, Paris, 1929 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. M. F. Moos, ț. 3, Paris, 1956 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 1-22, ed. M. F. Moos, ț. 4, Paris, 1947 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 23-50, Operă omnia (ed. Parma), Parma, 1858 Sentenția libri Ethicorum, Operă omnia (ed. Leonina), Romă, 1969
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, ed. M. F. Moos, ț. 3, Paris, 1956 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 1-22, ed. M. F. Moos, ț. 4, Paris, 1947 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 23-50, Operă omnia (ed. Parma), Parma, 1858 Sentenția libri Ethicorum, Operă omnia (ed. Leonina), Romă, 1969 Sentenția libri De anima, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina a J. Vrin, RomaaParis, 1984 Sentenția libri De sensu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
medicinei. Experiența sa tămăduitoare s-a rafinat în discreția nocturnă și reflexele astrelor, până la a trezi morții din somn. Zeus l-a sacrificat prin lumina concentrată și-n viteza fulgerului. Considerat semizeu, Asklepios a avut o educație complexă, în care magistrul său, centaurul Hiron i-a dezvăluit secretele taumaturgiei, ale plantelor vindecătoare și ale atâtor alte substanțe, prin diverse proceduri și combinații de produși. Poetul Pindar, în Pythica III - relatează că a înlesnit nașterea lui Asklepios, smulgându-l din focul pântecelui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pneuma), al plăcerii este în stomac ș.a.m.d. Acestea sunt probleme ale unei fiziologii rudimentare, care deși imaginative este probantă totuși pentru interesul filosofului moralist privind organismul uman. La moartea lui Hippocrat (377 î.Chr.), Aristotel avea 7 ani. Magistrul lui Alexandru cel Mare și fondatorul Lyceului, enciclopedistul macedonean, născut în orașul Stagyr, era fiul medicului Nicomakes. Aristotel a manifestat pasiune pentru anatomia, fiziologia organismului uman și a scris despre originea vieții, embriologie, dar și pentru sufletul său. în De
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai ales când dacii începuseră să fie daco-romani, deci după 106 d.Chr. Magnetismul Daciei - Felix, atrăgea oameni din tot cuprinsul Imperiului Roman și mai ales din Roma, artiști în sculptură, mozaic, constructori de băi și palate, precum și medici, perceptori, magiștri. Doctorul Nicolae Igna din Alba Iulia face cunoscute 36 de instrumente chirurgicale descoperite și recuperate între anii 1889-1932, în fosta Apulum. La acestea se mai adaugă două instrumente medicale: o spatulă-sondă din bronz, ca și o sondă tot din bronz
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de pe străzi, a copiilor orfani abandonați, s-au organizat școli de reeducare a minorilor, în spitale, s-au creat secții separate pentru contagioși, iar pe lângă spitale s-au creat policlinici pentru consultații în ambulator. Pe lângă aceste spitale și policlinici profesau magiștri și discipoli, terapeuți, chirurgi, farmaciști, unii veniți, alții formați în acest Bizanț medical. Religia creștină și medicina aplicativă au adus noutatea și prestigiul medicinii bizantine. Arabi și evrei trimiteau emisari să cumpere manuscrise din Bizanț, unde lucrările medicale se aflau
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au adus noutatea și prestigiul medicinii bizantine. Arabi și evrei trimiteau emisari să cumpere manuscrise din Bizanț, unde lucrările medicale se aflau la loc de cinste. Această efervescență spiritual-medicală cu orizont enciclopedic s-a constituit în forță de atracție pentru magiștri și discipoli din toate punctele cardinale, teologia creștină având o deschidere spre universalitate și spre toate clasele sociale, categoriile de vârstă și profesionale. Dintre călugării mireni, dintre clerici și medici, unii au ajuns sfinți. Tot mai multe nume ajung de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
390 și mai ales cel din 641 al Califului Omar, i-au pus capăt nu numai vestitei biblioteci, întru îndurerarea întregii lumi, dar și a urbei, care nu a mai putut renaște cultural din propria cenușă. Medicina din Alexandria, prin magiștrii ei, a venit în Bizanț. Discipolii i-au urmat pe profesori. Toți au păstrat în memoria lor nume ca: Zenon din Cipru, dascăl al lui Oribas; Palladios, interpret al lui Hippocrat, Theon, Asclepiodot, ștefan din Atena, Severos, Ioan Alexandrinul, Ahron
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
preluată creator. Practicarea agriculturii și a creșterii vitelor: boi, cai, porci, asini, elefanți; făurirea mijloacelor de lucru și de transport atestă înțelepciune. Uimitor fapt e însă existența scrisului și mijloacelor de scris, care sugerează ideile de bibliotecă și de școală, magiștri. La un moment dat Harappa și Monhendjo-Daro au fost distruse, cum s-a distrus și industria scrisului și a literaturii, ceea ce nu e de mirare dacă luăm în calcul evenimentele istorice de-a lungul anilor. Dar sub distrugeri au rămas
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-o. Fondatorii ei au fost un italian din Roma, un grec, un arab și un evreu. Precizăm că în Salerno funcționa din sec.VII un spital mânăstiresc cu școală de medicină din sec. VIII. Prin deschiderea ei spre universalitate, cu magiștri și elevi de diverse naționalități și religii, școala din Salerno s-a făcut repede cunoscută. în sec. X ajunge renumită. Aici erau săli de studii, o bibliotecă enciclopedică, se făcea practică în spital. Textele medicale din operele lui Hippocrat și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la Salerno și va muri la Monte Casino. Cărțile salernienilor, prin numeroasele ediții, au ajuns clasice (instrumente de referință și învățare în clasă). Spiritul universalist și complex al școlii a intrat în legendă. Din Salerno vor pleca grupuri de medici magiștri spre universități care apăreau în toată Europa. Gloria acestei Civitas Medicorum, deși fără drept de a da diplome, se făcea cunoscută pe continent și mai departe. Urmează dezvoltarea universităților din Bologna (1109), Paris (1150), Neapole (1225), Toulouse (1229), Cambridge (1257
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
experimente atât mica circulație cât și marea circulație, scăpându i doar mici detalii. Harvey face studii literare în Anglia, la Universitățile Canterbury și Cambridge, după care, se îndreaptă spre renumitul centru de studii medicale din Padova Italiei, avându-l ca magistru pe Fabrizio de Acquapendente, care a descoperit valvulele venoase. Întors în Anglia, lucrează la Spitalul Sf. Bartolomeu, cercetând deopotrivă mica circulație, cât și cea periferică. Face experiențe. Aplică procedee diferite, prin care observă, notează și reflectează. Stabilește concluzii. își conturează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
asupra ficatului este funcțional, relevând competență științifică avansată și confirmându-l ca mare fiziolog. înțelegând calitatea de laborator a ficatului, el înțelege, spre deosebire de Galen, că-n centrul vieții stă inima și circulația sângelui ce o prezentase, în 1628, William Harvey, magistrul său. Glisson studiază și fenomenul iritabilității mușchilor, iar în 1671, prezintă tabloul clinic al rahitismului. De studiul mușchilor și a funcționalității musculare se ocupă în acest secol și italianul Giovanni Alfonso Borreli (1608 - 1679), medic și fiziolog, reprezentant al curentului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mușchilor, iar în 1671, prezintă tabloul clinic al rahitismului. De studiul mușchilor și a funcționalității musculare se ocupă în acest secol și italianul Giovanni Alfonso Borreli (1608 - 1679), medic și fiziolog, reprezentant al curentului iatro-mecanc. Elev al lui Galilei și magistru al lui Morgagni din secolul următor, Borreli este profesor la Messina, Florența și Pisa. El aplică legile mecanicei și fizicii la organismul uman, distingând între motilitatea autonomă și cea voluntară. în lucrarea De Motu Animalium, apărută postum (1679), el calculează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bucură de aprecieri elogioase din partea marilor medici ai timpului și de mai târziu, căci acest tom voluminos atestă un savant creator al unei discipline medicale fundamentale: Anatomia patologică. Creația sa se întregește suplimentar, cu o biografie de valoare privind imaginea magistrului său Antonio Maria Valsalva, cu o carte despre monumentele regiunii sale natale, Forli și cu pasiunea sa secundară pentru antichitate și arheologie. Morgagni ajunge prin analiză critică și experimentare, la concluzii veridice. El dovedește că orice alterare anatomică se însoțește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dovedește că orice alterare anatomică se însoțește de una funcțională care dă simptomele bolii. îndepărtarea cauzelor bolii exprimă grija clinicianului care asistă un bolnav. Boala celui decedat e urmărită în profunzime prin autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele ale magistrului său, Valsalva, toate în număr de vreo șase sute, reflectează și concluzionează: atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
doar în câteva luni în Grand Hospice d’Humanité = Hôtel Dieu. Ajuns celebru cu fiecare titlu publicat, Bichat e smuls vieții în vara noului început de secol, la numai 29 de ani, dar nu înainte de a face cunoscută și opera magistrului său Pierre Desault pe care o prezintă sub titlul: Oeuvres chirurgicales (1798). Pe lângă tratate, Bichat a trudit și la fondarea societății medicale de emulație (Société médicale d’émulation - 1796). Fructificând metodologic pe Haller, Spallanzani, Bordeau și manifestând rigoarea științifică a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
străină, faptul este însă un prilej ca românii să fie la curent cu medicina din aceste țări, și un stimul de a trimite la studii în centre europene tineri, care în sec. XIX, vor pune bazele medicinei românești, onorându-și magiștrii, universitățile respective și toți desfășurând o operă de luminare a poporului, după cum vom vedea. MEDICINA MODERNĂ : SECOLUL XIX Secolul formării statelor naționale și al marilor curente științifice și artistice, este și secolul medicinei moderne. La confluența dintre secolele XVIII și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
țară i se creează catedra de anatomie topografică și clinică chirurgicală, fiind un mare profesor și creator de școală chirurgicală. Primul profesor de histologie și tehnică microscopică la Facultatea de Medicină din București este M. Petrini Galatzi (1879), elev al magistrului Ranvier și autor al primului manual de histologie în limba română (1881). Zaharia Petrescu este contemporan cu Nicolae Kalindero și studiază tratamentul pneumoniei cu doze crescute de digitală. Alexandru Marcovici este creatorul școlii românești de medicină internă, primul profesor de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]