5,446 matches
-
spioni ca să scap de el..., în cea mai mare bășcălie... Gh. P. doi: Și eu am scris că ai cocoșei tot în cea mai mare bășcălie. Numai că după un timp m-am întîlnit, cum îi zicea, cu Fănescu, cu maiorul, și-mi spune, așa, insinuant chipurile: "Ce mai face colegul dvs., nu-i pare rău că n-a ajuns director?" Nu, îi spun, nu era chiar mort după postul ăsta... Păi, de, zice, nu se poate să le ai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
te întreb de unde, de la cine ai tu dosarele astea?! Gh. P. doi: Exact de la securitate. Gh. P. unu: Adică, fă-mă să înțeleg, adică te duci tu la securitate..., la SRI, mă rog, te duci tu la unu', colonel sau maior, sau ce-o fi el acolo, și-i spui, d-le, dă-mi și mie dosarul ăla, sau ăla, sau ălălalt, și omu' ți le dă așa... Gh. P. doi: Nu, nu chiar așa... Te duci la Gh. Popescu... fostul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
din sufragerie în care tatăl său ținea, într-o teacă de piele, un cuțit de vânătoare, amintire de familie. Copilul spune că visa și gestul de a se duce exact spre acel cuțit sugerează un element instinctual. Este clar că maiorul nu le permitea copiilor să se joace cu acea arma și, natural, băiețelul visa să atingă cuțitul interzis. Înarmat, se întoarce lângă patul surorii sale. Ștefania dormea pe o parte, cu spatele spre Florin și învelită complet cu plapuma. Băiatul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Îl venerează. Din 1811 cei doi Custine Încep să călătorească. Educația sensibilului tânăr prin ore private capătă abia acum amploare, la capătul unor lungi și pline de farmec peregrinări În Germania, Elveția, Italia. Restaurația Îi aduce lui Astolphe gradul de maior și Îi satisface dorința de a intra În diplomație. E alături de Talleyrand la Viena, În 1815 și, ca să se sustragă mariajelor plănuite de mamă (cu fiica Doamnei de Staël, Între alte domnișoare din lumea bună), călătorește din nou. Dar În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de caraghioslâc. Mici dezastre caricaturale provoacă „încurcala”, confuzia, care, luxând stereotipii, declanșează în schimb o stare de nervi de un rizibil crescător. Tot necazul cu hazul lui. Grozave îngrijorări stârnește, în cazarmă, iminența unei inspecții. Speriați să nu greșească, zeloșii maiori și căpitani o cam scrântesc. Temându-se să nu fie dați afară din slujbă, obscurii „impiegați” trăiesc și ei într-un stres continuu și orice ieșire din obișnuit îi alarmează. De altfel, în orășelul searbăd, o întâmplare cât de măruntă
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
a mișcării Junilor turci. Sunt retrăite peripețiile unei revoluții, evenimentele fiind judecate din perspectiva unui participant care minimalizează totuși ceea ce nu consună cu interesele aromânești și căruia, nu o dată, îi scapă sensul faptelor. Între protagoniști se află prietenii săi - tânărul maior Enver, viitorul Kemal Atatürk, cel care îl convinge să se alăture mișcării; intransigentul Gemal-Pașa; energicul Talaat-Bei; subtilul specialist financiar Djavid-Bei -, conducători mai întâi ai revoluției și apoi ai noii Turcii. Memorabile sunt portretele, care se alcătuiesc treptat, ale acestor oameni
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
văi și pe dealuri plutea o ceață lăptoasă. Pământul era moale și cleios. Prin văzduh veneau de departe Împușcături Înăbușite. Deodată izbucniră cele dintâi focuri ale turcilor. Fără a fi strigat cineva: ,,Înainte !”, toți se azvârliră spre creastă cu Înverșunare. Maiorul Șonțu căzu. Dorobanții apărură Într un salt vijelios pe culme, tăcuți, Încruntați, cu căciulile buhoase pe ochi, cu baionetele lungi, amenințătoare. Speriați, turcii se traseră Îndărăt, În Întărituri. Ofițerii români strigară : Prin foc, prin spăngi, prin glonți, prin fum, Prin
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
război purtat Împotriva turcilor a fost cel din 1877. El s-a numit Războiul pentru Independență deoarece, În urma lui, țara noastră a scăpat de jugul turcesc. Cuvinte : Grivița, Plevna = localități din Bulgaria unde turcii au opus rezistență Îndârjită În 1877; Maiorul Șonțu este unul din eroii care s-au jertfit pentru independența țării; dorobanți = ostași români; salt = mișcare prin care omul se desprinde de la pământ; buhoasă = lățoasă; parapet = Întăritură În fața unui șanț; volbură de foc = aici, vâlvătaie de foc provocată de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
bucată de pâine. N-avem vreme de stat; n-avem vreme !” Numai pe cei cu mai multe răni și cu lovituri grave Îi puteau opri medicii. Un batalion din regimentul 32 Își aștepta rândul să intre În foc. Haidem, domnule maior ! Îndemnau soldații. Stați, băieți ; așteptați să vie vremea ! Oatașii lepădară bocanci și haine, zvârliră coifurile; păstrară pe ei numai armătura și muniția. Hai, domnule maior, că nu mai putem ! Și au pornit; au izbit năprasnic În puhoiul dușman. Au murit
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
medicii. Un batalion din regimentul 32 Își aștepta rândul să intre În foc. Haidem, domnule maior ! Îndemnau soldații. Stați, băieți ; așteptați să vie vremea ! Oatașii lepădară bocanci și haine, zvârliră coifurile; păstrară pe ei numai armătura și muniția. Hai, domnule maior, că nu mai putem ! Și au pornit; au izbit năprasnic În puhoiul dușman. Au murit acolo cu toții, până la unul, fără să dea un pas Înapoi. Acestea sunt numai câteva pilde din eroismul dat de armata românească În cruntele zile și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
îmi e frică. [MĂTUȘA] De n-ar fi ca al tău tată, care, Dumnezeu să-l ierte, Mi-a făcut viața-amară cu-ndărătnicele-i certe... [ANA] Ce cuminte este Bibi... [MĂTUȘA] Da, cuminte! Ca și tine, Ca și tată-său, maiorul... Ține minte foarte bine Tot ce-i spuneți... [ANA] C-ar aduce așa mult cu dînsul? Nu, Nu găsesc asemănarea așa mare. [MĂTUȘA] Da, da! Vezi tu Nu îi seamănă-n afară. înlăuntru. Numai minte-i, Nu vezi tu cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și când vine Escelența? [ANA] Astăzi vine, înspre sară. [MĂTUȘA] Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dară. [ANA] Să-ți spun, dragă mătușică. Când întîi m-am măritat Am făcut-o din iubire. Bine oare mi-a îmblat? Și maiorul se-nsurase din iubire-întîia dată... Cum i-a mers lui, poate, bine... așa-i lumea asta, toată. Și fiindcă am nevoie de un sprijin, de-un azil, Și, fiindcă n-am pe nimeni decât numai pe copil, Mă mărit, să pot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sprijin, de-un azil, Și, fiindcă n-am pe nimeni decât numai pe copil, Mă mărit, să pot eu bine * a trăi în București Și să-mi cresc copilul bine. [MĂTUȘA] Altfel nu-ți închipuiești Cumcă poate fi. Ascultă, dar maiorul ce va zice? [ANA] El? Dar bine, ce-i cu dînsul? El rămâne tot aice. Iară vii la vorba veche? [MĂTUȘA] Vin și voi veni, vezi bine, Tu-l iubești, el te iubește, ce-o să facă fără tine. [ANA] Doamne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bagajului de idei cosmopolite și a priori ale Revoluției Franceze. Aceasta din urmă a fost o revoluție a burgheziei, deci cu toate fibrele și rădăcinile străine de nevoile și trecutul țării noastre de plugari și păstori. [6 martie 1882] ["D. MAIOR ARMĂȘESCU "] D. maior Armășescu s-a crezut atins prin apreciațiunile cuprinse într-unul din numerile trecute ale "Timpului" asupra incidentului d-lui Filibiliu. Ne credem datori a declara că n-am înțeles să atingem prin acest articol susceptibilitățile nimănui și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cosmopolite și a priori ale Revoluției Franceze. Aceasta din urmă a fost o revoluție a burgheziei, deci cu toate fibrele și rădăcinile străine de nevoile și trecutul țării noastre de plugari și păstori. [6 martie 1882] ["D. MAIOR ARMĂȘESCU "] D. maior Armășescu s-a crezut atins prin apreciațiunile cuprinse într-unul din numerile trecute ale "Timpului" asupra incidentului d-lui Filibiliu. Ne credem datori a declara că n-am înțeles să atingem prin acest articol susceptibilitățile nimănui și nici chiar a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
oricării țări constituționale. Nu numai ministrul abuziv sau taxat astfel n-a fost trimis înaintea supremei instanțe judecătorești a țărei, după cum cerea legea și morala publică, după cum a reclamat-o el însuși, dară încă a fost numit șef al statului - maior al armatei, pe care raportul d-lui Grădișteanu afirma că a dezonorat-o, și, acum în urmă, ca încoronare a operii, numit - căci nu este cu putință a se zice că a fost ales - numit senator! Desfiderea aruncată opiniunii publice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt cam tot atât de primitive ca și icoanele din Gherla, și ca și produsele rusești de prin anii 1840 - 50, cari erau de o sluțenie fenomenală. Se vede însă că această industrie, care înainte era exercitată și în Rusia după metoda maiorului Papazoglu, a luat în urmă oarecare dezvoltare, mai ales prin invențiunea cromolitografiei, încît se pot produce icoane - de nu artistice - cel puțin suportabile, superioare și produselor orientale și celor din Gherla. Noi credem că numai superioritatea relativă a articolului rusesc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
era blînd și cenușiu și molcom, și se lăsa seara. Mirosea a seară în aer, mirosea ca țarinile din care scurmau gulii ca să le curețe apoi de coajă și să le mănînce, cînd se duceau în plimbare pînă la ferma Maiorului Barton, mirosea ca-n păduricea dinăuntrul pavilionului unde erau gogoșile de ristic. Băieții se antrenau servind, făcînd pase lungi și fente joase. În tăcerea blîndă, cenușie, auzea bufniturile mingilor: de colo și de colo prin aerul molcom auzea zgomotul bastoanelor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ajutat și de astă dată de norocul său: scăpă neatins, cu toate că mai mult de o treime din regimentul său căzu în luptă: avu iarăși cinstea de a fi pomenit cu laude în raportul comandantului său, fiind înaintat la gradul de maior. Dar despre bătălia aceasta nu este nevoie să mai vorbesc, căci a fost descrisă în toate gazetele, iar vestea ei a ajuns pînă-n cel mai mic cătun. Să ne întoarcem la treburile personale ale autorului, pe care acum, la bătrînețe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
versantul sudic, cît și pe cel nordic, comandate de locotenent-colonelul Gheorghe Arsenescu, căpitanul Toma Arnăuțoiu și studentul Ion Gavrilă-Ogoranu. Acestea au fost cele mai longevive și cele mai mediatizate, Însă În nici un caz singurele. În note este amintit și grupul maiorului Nicolae Dabija, care a acționat În Munții Apuseni, dar a fost distrus la Începutul anului 1949. Precizăm că grupuri de rezistență armată au existat și În alte regiuni, cu preponderență În cele montane sau Împădurite: Bucovina, Neamț, Vrancea, Dobrogea, Oltenia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pentru eliminarea cenzurii din presă. Alte mărturii se referă la abuzurile săvîrșite de Securitate pînă În 1967 (pp. 379-387). Problema „meditației transcendentale” era În atenția instituției la Începutul ultimului deceniu al regimului comunist (pp. 388-398), Între ofițeri regăsindu-se și „maiorul Priboi Ristea”. O mare parte a documentelor legate de ultimul deceniu de comunism au fost oferite autorului de ziaristul Petre Mihai Băcanu, iar ele se referă la opozanții regimului (oameni simpli, dar și istorici), multe acte de rezistență fiind, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ilustrat și cu numeroase pilde, proverbe, comparații, apelându-se și la regionalisme expresive și familiare auditoriului. Spiritul polemic imprimă stilului o tensiune permanentă. Dar deosebit de elocvent devine M. în Răspunsul la cârtirea, care s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior... (tipărit în 1814 într-o broșură nesemnată) - un patetic fragment autobiografic - sau în trei luări de poziție împotriva unui critic vienez al Istoriei pentru începutul..., publicate în limba latină între 1814 și 1816, traduse și retipărite de Damaschin T. Bojincă
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
ofițeri de Securitate conduceau organizații de comerț exterior. Aceștia ar fi ocupat și pozițiile-cheie din Ministerul Comerțului Exterior, precum și posturi de diplomați. Pe această listă au fost enumerați colonelul Constantin Pârvutoiu, trecut ca ambasador la Comunitatea Europeană, și adjunctul său, maiorul Cristeia, ce fusese înainte șef D.I.E. în misiunea de spionaj la Paris, colonelul Iancu, fost director al companiei „Prodexport“, iar apoi înalt funcționar de cancelarie la ambasada română din Viena, în timp ce generalul Baclița lucra la ambasada din Teheran, locotenent-colonelul Mateescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din Teheran, locotenent-colonelul Mateescu, la ambasada din Varșovia, și colonelul Negrițoiu la New York. În cadrul Ministerului Comerțului Exterior, mai multe oficialități au fost desemnate ca personal al Securității: colonelul Stoiculescu, fost director la „Fructexport“, care apoi a răspuns de exporturile agricole, maiorul Cornaciu, responsabil cu exportul de fructe, colonelul Ghiță, fost director la „Metalimportexport“, care se ocupa cu exportul de metale, și locotenent-colonelul Dumitrescu, care se ocupa de exportul de minereuri și conducea compania „Terra“. Alți ofițeri de Securitate de la departamentele internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
după cum relatează martorii 19. A existat o comunicare permanentă între București și zona Arnota, prin intermediul unui curier, rol jucat, succesiv, de Ion Oprițescu (liderul grupului), Dumitru Popescu, Mișu Morănescu și Nicolae Anghel 20. Unii martori au avansat chiar ideea că maiorul Crețu, din Slatina, și locotenentul Simescu, din Piatra-Olt gară, ar fi fost organizatorii grupului din Munții Arnota, în primele luni ale anului 1949. Ei ar fi stabilit legături cu colonelul Arsenescu și cu locotenentul Arnăuțoiu, care organizau grupul de partizani
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]