2,207 matches
-
poetului, iar acesta și mai puțin mare decât cel al marelui comediant, cel mai exagerat din toți. Ultimul se suie pe umerii celui dinainte, și se închide într-un mare manechin din răchită căruia îi reprezintă sufletul; el manevrează acest manechin într-un mod înfricoșător, chiar și pentru poetul care nu se mai recunoaște, și ne înspăimântă (...) așa cum copiii se înspăimântă unii pe alții ridicându-și hăinuțele scurte deasupra capului, agitându-se și imitând cum pot mai bine vocea răgușită și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mijloc decât plasându-se în centrul de gravități al marionetei, ceea ce înseamnă un singur lucru: dansând." Păpușarul cunoaște deci, la perfecție, după părerea lui Kleist, toate secretele dansului. Dansatorul nu poate atinge perfecțiunea marionetei. Există mai multă grație într-un manechin mecanic, decât în edificiul corpului omenesc", afirmă în mod paradoxal dansatorul. În dorința-i de a face din actor un fel de marionetă, Oskar Schlemmer recurge la măștile impersonale și geometrizează toate formele, cubul scenei, pe care-l tapițează cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lumină strălucitoare, frumusețe vrăjită a vocilor, farmec al armoniei, note rare ale muzicii, culori ale obiectelor, ritm fizic al mișcărilor al căror crescendo și descrescendo vor imita pulsația mișcărilor familiare tuturor, apariție concretă a unor obiecte noi și surprinzătoare, măști, manechine de mai mulți metri, schimbări bruște de lumină, acțiune fizică a luminii care trezește senzația de cald sau de frig." În scopul de a-l incita pe actor să inventeze un limbaj corporal, Artaud a scris două pantomime, Piatra filosofală
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a deveni sursa reală a unui fel de acțiune ce iradiază." Descoperind utilizarea pe care o dau balinezii marionetelor, măștilor, păpușilor uriașe, Artaud cere ca orice decor să dispară, pentru a fi constituit chiar din personaje, mărite până la dimensiunile manechinelor uriașe, cu marionete, chiar cu obiecte de forme necunoscute. "Manechine, scrie el în Teatrul cruzimii, măști enorme, obiecte de proporții ciudate vor apărea la fel cu imaginile verbale, vor insista asupra laturii concrete a oricărei imagini și a oricărei expresii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce iradiază." Descoperind utilizarea pe care o dau balinezii marionetelor, măștilor, păpușilor uriașe, Artaud cere ca orice decor să dispară, pentru a fi constituit chiar din personaje, mărite până la dimensiunile manechinelor uriașe, cu marionete, chiar cu obiecte de forme necunoscute. "Manechine, scrie el în Teatrul cruzimii, măști enorme, obiecte de proporții ciudate vor apărea la fel cu imaginile verbale, vor insista asupra laturii concrete a oricărei imagini și a oricărei expresii având drept compensație faptul că lucrurile care cer de obicei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nimic, și totuși neliniștitoare de la natură, capabilă să reintroducă pe scenă un mic suflu din această mare teamă metafizică ce se află la baza întregului teatru vechi." Tadeusz Kantor 29(1915-1990), în Polonia, care a amestecat pe scenă actori și manechine, în Clasa moartă (1975) de exemplu, a experimentat, cu o fecunditate fără egal, una din căile deschise de Artaud, asociind hieratismul paiaței și mobilitatea actorului. Artaud i-a permis Occidentului să redescopere acea putere expresivă a gestului pe care o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zi după ce inițial am lucrat cu el atât de bine, apoi Aldo începe să ne povestească ceva din cazurile sale, cum a încercat și acea experiență clasică în care un subiect în stare de hipnoză lovește cu cuțitul într-un manechin, dar când e vorba de un subiect-uman refuză să asculte comanda hipnotizatorului și Aldo îmi explică în numeroși termeni tehnici de ce, Marea albastră spărgându-se în mici valuri pe țărm, apoi întorcându-se brusc spre mine, Care-i relația ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văzuse figura la momentul respectiv. Păruse înlemnit. Ea știa. Deci, la muncă! Energizată, Lisa intră în vrie și luă decizia că voia ca toate balamalele revistei să fie unse în acel moment. Vorbea despre ceva ce se numea o „copie manechin“. Urma să fie o săptămână grea. — Toate rubricile permanente - film, video, horoscop, sănătate, articole - să fie finalizate. Și apoi ne uităm peste ce mai avem nevoie. Copii ale romanelor care urmau să fie publicate în septembrie veneau unele peste altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nerăbdarea o făcea pe Ashling irascibilă. —Excelent! Deci îl placi? Ashling căzu pe gânduri. — Chiar cred că aș putea ajunge să îl plac. Ne înțelegem bine și e atrăgător, dar nu foarte atrăgător. Femeile ca mine nu ajung niciodată cu manechine sau cu actori, sau cu genul de bărbați despre care oamenii spun: „Dumnezeule, ce bine arată!“. Înțelegi ce vreau să spun? — Mă sperii. Ce altceva? Ne place același gen de filme. —Adică? întrebă Joy. —Cele în limba engleză. Phelim avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute una cu pământul la cutremurul din ’33. Copiii care se ascundeau sub manechine îmbrăcate în imitații de uniforme germane îl reprezentau pe Emmett cel laș. Pe unii părinți îi deranjau aceste spectacole și le-au interzis copiilor lor să se mai joace cu fetele Sprague. Cam în aceeași perioadă Georgie dispăru din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
S. ca să facem amor; o penetrez și nu simte nimic, e ca și cum aș poseda țărâna. De altfel, am avut Întotdeauna impresia că ea are un corp inform, acoperit de prea multe veșminte, de parcă ar fi o momâie de cârpe, un manechin. „Eu sunt frigidă!“, strigă ea isteric la sfârșit, și abia acum, iată, Îmi aduc aminte că nu i-am Înregistrat niciodată corporalitatea, ci numai capul de clovn, un cap tragi-comic prin mobilitate și gesturile mecanice. Mi se face milă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi-ar deschide o rană nespus de dureroasă, Însă aș Închide În mine iubirea, așa cum am făcut totdeauna, și aș putea Învăța În același timp. Ce prostii scriu! Petre drag, nu, niciodată să nu pleci de lângă mine, chiar dacă ești un manechin; ce, o stană de piatră care lucește nu poate fi iubită pentru că reflectă razele soarelui? El Îl iubesc pe Petre pentru că e frumos. Caracterul lui e o nulitate, Îmbrăcată Într-o formă multicoloră. Eu privesc numai această formă și uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fată bătrână, că el Îmi face un hatâr și mă scapă de mine Însămi. Creșterea mea exagerată În Înălțime mă lăbărțase ca pe un pompier și privirile mele reci nu atrăgeau bărbații, care se uitau la mine ca la un manechin de vată. Mă simțeam Îngrozitor, nu știam cum să-mi ascund șoldurile imense ce, ele singure, parcă străine de restul corpului, atrăgeau câte un mizerabil care mă ciupea de fesă ca pe o bucătăreasă. Cedând insistențelor acelui dezaxat, nu făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între camion și terasamentul căii ferate. Îngrijiți de obositul doctor Ransome, prizonierii se Îngrămădeau În micul petic de umbră de sub parapetul din spate. Basie ședea cufundat În haina lui de marinar, și la fel ca și bătrînii, părea mort precum manechinele aruncate pe care Jim le văzuse adesea pe aleea din spatele magazinului universal al companiei Sincere. Aveau nevoie de apă, altfel vreunul dintre ei avea să moară și vor trebui să se Întoarcă la Shanghai. Jim Îi privi pe japonezii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unui magazin o fată ia afișul cu reducerile de preț ca să aranjeze articolele de toamnă, umblă cu picioarele goale pe un covor de frunze și castane din plastic. Italia se oprește să privească vitriniera care aranjează o rochie pe un manechin ciufulit. — Anul acesta este la modă verdele... Mergem spre parcarea taxiurilor. Trei mașini își așteaptă clienții. Traversăm în grabă pentru că semaforul e galben. Deschid portiera și o ajut pe Italia să urce, apoi mă aplec spre ea și îi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iubitul meu... și mă strânge în brațe. O iau de mână și o conduc spre pat, vreau să stea comod, să se odihnească. Îi scot pantofii. Are ciorapi deschiși, de nylon dur, îi mângâi coapsele, picioarele care par ale unui manechin. Își scoate fusta, o împăturește cu grijă și o așază pe marginea de metal a patului. Face la fel cu bluza. Gesturile îi sunt lente, încearcă să câștige timp, să amâne momentul de intimitate. Mă dezbrac repede, îmi arunc hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
curățat de răgușeală. Vorbește cu gemenele, „Scuipițelele“, cum le zici tu. Foarte blonde, foarte frumoase, foarte antipatice. Nu seamănă deloc cu el. Manlio este brunet, îndesat, cu siguranță simpatic. Seamănă cu mama lor, cu Bambi. Venețiana cu trupul diafan de manechin și sufletul dur, de țărancă. L-a obligat să părăsească orașul și să se mute pe o moșie cu cai, căprioare, măslini, unde ea se lasă fotografiată, pentru reviste country, în fața grajdurilor, îmbrăcată ca o ciobăniță, împreună cu fiicele ei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-mi dau seama că m-am sprijinit cu spinarea de pieptul omului cu capul de cauciuc, pe care l-am acoperit pe de-a-ntregul. Cu toate că fălcile mele nu sunt umflate și ochii nu-mi sunt bulbucați ca cei ai manechinului, care primește câte două palme pentru fiecare gologan, laba unei calfe de cizmar repezită cu sete, mă dărâmase, trântindu-mă cu tâmpla de scândură. Cred că cizmarul a făcut-o dinadins. S-a constatat însă apoi că omul avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu sete, mă dărâmase, trântindu-mă cu tâmpla de scândură. Cred că cizmarul a făcut-o dinadins. S-a constatat însă apoi că omul avea un bilet valabil pentru două palme. Așa că, laba de a doua a repezit-o în manechinul descoperit odată cu prăbușirea mea. Omul de cauciuc a primit-o pe buca obrazului umflat, fără să clipească, în vreme ce un arbitru improvizat număra până la zece, aplecat peste trupul meu. Hohotele grămezii pe care o vedeam ca printr-o pânză, mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acolo? Să aruncăm o privire, spuse Beth, apăsând pe butoanele de pe cotieră. Fotoliul zumzăi, se deplasă Înapoi și se desfăcu. — Dumnezeule, după, toți acești ani... perfect conservat, exclamă Ted. — Era și normal, remarcă Harry, având În vedere că e un manechin. — Dar pare viu... — Nu trebuie să ne surprindă progresele Înregistrate de descendenții noștri, zise Harry. Sunt atât de avansați față de noi. Împinse manechinul Înainte, lăsând să se vadă un cordon ombilical ce pornea din spate, de la baza șoldurilor. — Niște fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acești ani... perfect conservat, exclamă Ted. — Era și normal, remarcă Harry, având În vedere că e un manechin. — Dar pare viu... — Nu trebuie să ne surprindă progresele Înregistrate de descendenții noștri, zise Harry. Sunt atât de avansați față de noi. Împinse manechinul Înainte, lăsând să se vadă un cordon ombilical ce pornea din spate, de la baza șoldurilor. — Niște fire... — Nu sunt fire, spuse Ted. E sticlă. Cabluri optice. Întreaga navă folosește tehnologia optică, nu pe cea electronică. — În tot cazul, un mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cordon ombilical ce pornea din spate, de la baza șoldurilor. — Niște fire... — Nu sunt fire, spuse Ted. E sticlă. Cabluri optice. Întreaga navă folosește tehnologia optică, nu pe cea electronică. — În tot cazul, un mister a fost rezolvat, spuse Harry, privind manechinul. În mod cert această navă a fost construită pentru a avea echipaj și a fost lansată fără. — De ce? — Pesemne că voiajul plănuit era prea periculos. Au preferat să trimită mai Întâi o navă fără echipaj. — Și unde au trimis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de văzut. — Mă Întreb dacă există vreun aparat de Înregistrare a zborului, spuse Norman. — Așa, ca pe avioanele obișnuite? — Da. Ceva care să fi Înregistrat activitatea de pe navă În timpul călătoriei. — Trebuie să existe, Își dădu cu părerea Harry. Urmărește cablul manechinului și sigur ai să-l găsești. Mi-ar plăcea să văd și eu Înregistrarea aia. De fapt, aș spune că e esențial. Norman cercetă consola și făcu să se ridice o tastatură. — Priviți, am găsit o dată! Se buluciră În jurul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse Norman. Ea se Întoarse către el. — Știi ceva, Norman? Câteodată ești mult prea Înțelegător. Individul e idiot. Complet idiot.. — Hai să căutăm camera aia, nu vreți? propuse Harry. E mai important acum. Harry urmări cordonul ombilical ce pornea din spatele manechinului, intrând În podea. Ridică plăcile podelei, urmărind traseul cablurilor. — În mod cert, cu un bărbat n-ar fi vorbit așa, continuă Beth. Cu Ted, În nici un caz. Ted acaparează tot show-ul și nu pricep de ce i se permite s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i dovedesc că acestea sunt justificate. — Vasăzică, acest calmar există ca să-i justifice frica? — Da, ceva de genul ăsta. — Nu știu ce să zic, replică Beth. Se lăsă pe coate, ridicându-și capul; lumina Îi cădea pe pomeții obrajilor. Arăta ca un manechin: elegantă, frumoasă și puternică. — Eu sunt zoolog, Norman. Vreau să pipăi lucrurile, să le ating cu mâinile mele și să mă conving că sunt reale. Toate teoriile astea despre manifestări, pur și simplu... Sunt atât de... psihologice. — Lumea gândurilor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]