16,589 matches
-
și aci modelul iluminist al Marii Enciclopedii franceze, producție de bază a "epocii luminilor", operă irepetabilă, cu o inserție istorică imanentă), însă ne vine greu a crede că enciclopedismul ar constitui însuși "destinul" nostru spiritual, chiar în pofida faptului că printre manuscrisele lui Heliade s-a găsit o schiță a unei istorii a literaturii universale, că Hasdeu, "un pașoptist mai perfecționat", a mers "în aceeași direcție" și că dl Adrian Marino se socotește, pesemne, un pașoptist și mai perfecționat: "Acesta este destinul
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
fiecăruia, asta reiese și din roman. Adică, diferitele personaje relatează din când în când aceleași întâmplări, dar fiecare vorbește foarte diferit despre aceleași lucruri. Au cu totul altă terminologie. Fostul disident, scriitorul Klaus Richartz comentează și el ceea ce citește în manuscrisul trimis de detectivul Schullerus, care a notat o serie de evenimente din trecut. Și atunci realizezi cum fiecare are o privire proprie asupra trecutului său. Fiecare îl vede diferit, din punctul lui de vedere, care provin din locul acestuia în
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
asista material și moral pe deținuții comuniști din lagărul de la Caransebeș, dăduse o mînă de ajutor pentru anunțarea la radio a actului de la 23 august, refuzînd, apoi, să facă politică, din principiu, alături de PCR. Pătrășcanu, care îi trimisese, în șpalturi, manuscrisul lucrării sale Curente și tendințe în filosofia românească pentru a recolta observații (de care n-a prea ținut seama) îl prețuia pe Golopenția ca intelectual democrat. El, sau la sugestia lui Belu Silber (pe care Golopenția îl știa, de prin
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
cum am precizat, în ianuarie 1950), brusc, sufocat de atîtea întrebări dacă a declarat tot ceea ce știa, face o intempestivă mărturisire că, în toamna lui 1949, excedat de starea sa materială și gîndindu-se la viitorul țării, a început redactarea unui manuscris care trebuia să constituie sugestii pentru un viitor guvern necomunist (gîndul său îl purta spre Sabin Manuilă) despre felul cum trebuie reorganizată țara. A redactat materialul în trei dimineți, nu l-a definitivat și nu l-a trimis nimănui, ascunzîndu-l
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
după cum remarc că semna, pe o fotografie de tinerețe, în care putem vedea o femeie cu un profil superb și expresiv; cînd am întîlnit-o eu, pe la sfîrșitul anilor '60, mi s-a părut nesuferit de bătrînă), i-a publicat, după manuscrise și culegeri, cronicile literare în cele șase volume de Scrieri de la Editura pentru literatură și apoi de la Editura Minerva (ultimul în 1972). Prefața, datorată regretatului Victor Felea, era primul studiu amplu și temeinic despre critic, nu numai din epoca postbelică
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
Originile totalitarismului, un editor american (nedeconspirat în jurnal) a respins textul, cel mai probabil pentru că nu a putut trece de piedica stilistică: Arendt gîndea și scria atît de diferit! Dar la insistențele lui Kazin, care se ocupase și de îngrijirea manuscrisului (de-teutonizîndu-l, cum spune în glumă), cartea e preluată de Harcourt Brace. Ca orice îndrăgostit, Kazin simte înțepăturile geloziei ori de cîte ori Heinrich Bluecher, soțul lui Arendt, își face simțită prezența. Și cu gelozia vin și răutățile: pentru Kazin, Bluecher
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
față de poet, i s-o fi părut că e, probabil, sub demnitatea ei de femeie onorabilă, din lumea suspusă, ca soție și amantă. Desigur, legătura ei cu Maiorescu nu apare, cu liniile clare, în roman. Dar cînd Mite îi arătase manuscrisul unei poeme dăruită ei de poet și la lectura sa explicativă, Mite exultînd de emoție față de talentul înalt al autorului, romancierul îi surprinde lui Maiorescu că "privise spre femeie de sus, ușor ironic; în ochi i se citea poate spaima
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
gestul. Amîndoi realizează faptul că se iubesc. Poetul îi dărui de ziua ei de naștere un caiet mic cu poezii (din care nu lipseau Cu mine zilele-ți adaogi, Despărțire, Foaie veștedă și amintita mai înainte Atît de fragedă) în manuscris. Era, de astă dată, nu un semn de dragoste, ci de omagiu, ultima poezie fiind considerată de ea inspirată. Peste cîteva lecții, Eminescu îi mărturisește, totuși, Mitei iubirea, deși știa bine că ea nu putea fi niciodată a lui. După
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
dintre tei!" (Dați-mi o scurtă vacanță). Ca și: Se scutură salcia. Se scutură plopii./ Se scutură frunza:/ este ca și cum ne-ar fi răzuite sufletele/ de solzii lor de mrene sărite pe uscat" (Începe tangoul. Începe valsul). Ca și: "Acest manuscris ce se preschimbă mereu într-o apă, asemenea lungilor/ cosițe ale fetelor în ramuri subțiri de răchită" (Această viață, această poveste). Grație unor asemenea iluminate conexiuni, Mircea Bârsilă se arată apt de o iubire fertilă în act (poetic). Mircea Bârsilă
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
și personalitatea marelui poet. De acest premiu au beneficiat, pentru lucrările lor, N. Petrescu, M. Dragomirescu, N. Basilescu (o lucrare despre Schopenhauer). În sfîrșit, să amintesc de scrisoarea lui Matei către Maiorescu prin care îi cerea înapoierea bibliotecii și a manuscriselor poetului. Dacă marele critic se conforma scrisorii, neonestul căpitan Matei Eminovici le-ar fi risipit, pe bani, te miri cui. Criticul a păstrat tezaurul, depunîndu-l, în 1902, Bibliotecii Academiei. Repet, ediția de documente inedite Eminescu publicate de dl George Muntean
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
palei Nina/ Mai greu ca orbul lunii îl socot". Ne puteți evoca puțin figura poetului-matematician? Tot în Adevărul literar și artistic am încercat să descriu întâlnirea (providențială pentru mine) cu Ion Barbu, în 1946. M-a "uns" poet, adnotându-mi manuscrisul (La scara 1/1) în termeni superlativi. Deși era idolul meu întru poezie, sau din cauza asta, relația noastră a fost afectată datorită tinereții mele nesăbuite (aveam 22 de ani, el avea 52), care nu îngăduia să-i suporte cu umilință
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Totuși, n-am cerut azil politic decât peste un an și jumătate, nedorind să mă rup cu totul de țară. Când am făcut-o totuși, au urmat imediatele și previzibilele consecințe. Mi s-au confiscat toate bunurile: mobile, haine, tablouri, manuscrise, partituri, covoarele, pianul etc. În apartamentul meu s-a mutat șeful Spațiului locativ de la Securitate. După Revoluție, am recuperat pianul, câteva tablouri, câteva cărți lipsite de importanță, din atâtea mii, volume excepționale, multe de neînlocuit. În America, am supraviețuit datorită
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
mîna fiicei sale, doamna Monica Lovinescu. Au așteptat, acolo, cîteva decenii bune, cînd, din 1990, le-a încredințat, spre publicare, Editurii Minerva, personal d-nei Gabriela Omăt, care a făcut, în acest scop, o călătorie la Paris, colaționînd textul dactilografiat cu manuscrisul. Ulterior, a căpătat și o copie xerox după manuscris, începînd aventura publicării sale. Pentru că operația aceasta, o știu prea bine, e o adevărată aventură. Publicat ca atare, după descifrarea unor lecțiuni, jurnalul acesta (să-l numesc și eu astfel) nu
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
cîteva decenii bune, cînd, din 1990, le-a încredințat, spre publicare, Editurii Minerva, personal d-nei Gabriela Omăt, care a făcut, în acest scop, o călătorie la Paris, colaționînd textul dactilografiat cu manuscrisul. Ulterior, a căpătat și o copie xerox după manuscris, începînd aventura publicării sale. Pentru că operația aceasta, o știu prea bine, e o adevărată aventură. Publicat ca atare, după descifrarea unor lecțiuni, jurnalul acesta (să-l numesc și eu astfel) nu spune mare lucru. Dar dacă se depistează sensul unor
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
pentru dînsul au fost inventate: Il faut se soumetre ou se démettre. A mai tolera, în condițiile actuale, influența sa nefastă este a dori să vedem țara subjugată și politicește și economicește". Autosezisat, Parchetul a descins la redacția ziarului, căutînd manuscrisul. Panu, în libertate fiind, a fost dat în judecată și condamnat la doi ani închisoare. Temîndu-se de detenție, în condițiile aprigei lupte între guvern și opoziție, Panu a făcut gafa enormă de a fugi, în mai, în străinătate. Asta după ce
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
al lui Eminescu, încît rolul său, în elaborarea ediției princeps, trebuia necondiționat diminuat, deși e enorm de important. Și, apoi, bizarerie a întregului scenariu, de unde știe (vreau să spun cum poate proba) dl N. Georgescu că Maiorescu a folosit un manuscris pregătit de poet, cînd nu se știe măcar cînd a ajuns lada de manuscrise eminesciene în posesia criticului. Îndrăznesc să cred că sumarul l-a alcătuit ("întocmit") Maiorescu, folosindu-se de colecția Convorbirilor literare și unele manuscrise aflate în posesia
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
e enorm de important. Și, apoi, bizarerie a întregului scenariu, de unde știe (vreau să spun cum poate proba) dl N. Georgescu că Maiorescu a folosit un manuscris pregătit de poet, cînd nu se știe măcar cînd a ajuns lada de manuscrise eminesciene în posesia criticului. Îndrăznesc să cred că sumarul l-a alcătuit ("întocmit") Maiorescu, folosindu-se de colecția Convorbirilor literare și unele manuscrise aflate în posesia sa sau a altora. De altfel, mai tîrziu, cînd s-au pregătit edițiile V.G.
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
a folosit un manuscris pregătit de poet, cînd nu se știe măcar cînd a ajuns lada de manuscrise eminesciene în posesia criticului. Îndrăznesc să cred că sumarul l-a alcătuit ("întocmit") Maiorescu, folosindu-se de colecția Convorbirilor literare și unele manuscrise aflate în posesia sa sau a altora. De altfel, mai tîrziu, cînd s-au pregătit edițiile V.G. Morțun și, mai ales, A.D. Xenopol s-au găsit manuscrise ale liricii poetului păstrate de un zețar ieșean. Chiar dl N. Georgescu pledează
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
l-a alcătuit ("întocmit") Maiorescu, folosindu-se de colecția Convorbirilor literare și unele manuscrise aflate în posesia sa sau a altora. De altfel, mai tîrziu, cînd s-au pregătit edițiile V.G. Morțun și, mai ales, A.D. Xenopol s-au găsit manuscrise ale liricii poetului păstrate de un zețar ieșean. Chiar dl N. Georgescu pledează pentru revenirea la textul din Convorbiri literare ("De revenirea la textul din Convorbiri literare este nevoie - pentru că acolo se regăsește un Eminescu mai viu decît în ediții
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
limpede? Se știe că poeziile din Convorbiri au parte de destule greșeli de corectură și de intervențiile lui Negruzzi îngăduite de poet, care de-abia în 1878 cînd îi interzise redactorului să mai intervină în text (Și, în lada cu manuscrise s-a găsit ciorna scrisorii către Negruzzi; dar - întrebare - a fost scrisoarea și expediată?). Urmează analiza, amănunțită, poezie după poezie, vers după vers, a erorilor știute de tipar ale ediției princeps (confruntate cu textul din Convorbiri și, apoi, cu cel
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
a găsit ciorna scrisorii către Negruzzi; dar - întrebare - a fost scrisoarea și expediată?). Urmează analiza, amănunțită, poezie după poezie, vers după vers, a erorilor știute de tipar ale ediției princeps (confruntate cu textul din Convorbiri și, apoi, cu cel din manuscrise atît cît îngăduie lecțiunile posibil de corecte), totul migălos și cu acribie științifică. Și, apoi, completările și eliminările unor greșeli de tipar în cele 16 ediții ale plachetei (Maiorescu veghind ediția pînă la cea de a zecea, 1907), după care
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
ani, aproape 15.000 de exemplare, tiraj exorbitant pe atunci. Nimeni serios nu a luat însă în seamă ediția Xenopol. Ediția Matei Eminescu, din 1895 (căpitanul se voia editorul legal al operei fratelui său, cerînd imperios lui Miorescu lada cu manuscrise; de i-ar fi înapoiat-o s-ar fi pierdut, pe vecie, acest tezaur, militarul fiind în stare să vîndă manuscrisele cu bucata) reia textul ediției maioresciene, adăugînd două poezii din tinerețe (din cele apărute în Familia) și o prefață
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
Matei Eminescu, din 1895 (căpitanul se voia editorul legal al operei fratelui său, cerînd imperios lui Miorescu lada cu manuscrise; de i-ar fi înapoiat-o s-ar fi pierdut, pe vecie, acest tezaur, militarul fiind în stare să vîndă manuscrisele cu bucata) reia textul ediției maioresciene, adăugînd două poezii din tinerețe (din cele apărute în Familia) și o prefață în care lansează ca dată a nașterii poetului 20 decembrie 1849. A mai avut parte de două ediții, după care s-
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
din tinerețe (din cele apărute în Familia) și o prefață în care lansează ca dată a nașterii poetului 20 decembrie 1849. A mai avut parte de două ediții, după care s-a risipit în neant. Din 1902, cînd lada de manuscrise eminesciene e predată de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei, se intră într-o nouă fază, deosebită, a, vorba autorului nostru, editologiei eminesciene. Funcționarii Bibliotecii Academiei Ion Scurtu și Ilarie Chendi o clasează, o cataloghează și o citesc. Cum epoca era dominată
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
de poezii, după o cronologie interioară ("grupare psihologică, după fondul de sentimente și de idei a poetului" precizează editorul). E un tematism transferat din ediția din 1904. Perpessicius a recunoscut în 1939 că Scurtu a fost "întîiul cercetător pasionat al manuscriselor" și, cu siguranță, că și-ar fi perfecționat ediția dacă n-ar fi murit în iulie 1922. Ediția sa a corectat, după manuscrise, destule erori de lecțiune și a avut parte de încă două reeditări. În 1914 i-a venit
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]