42,328 matches
-
dominantă în universități. El a fost un critic înflăcărat al metafizicii și a promovat abordarea empirică (pe bază de experiență) în filozofia naturii, fiind premergătorul empirismului modern timpuriu. Opera sa a avut o influență foarte mare asupra unor filozofi de marcă ai epocii, precum Tommaso Campanella, Giordano Bruno (ambii din Italia), Pierre Gassendi (Franța), Francis Bacon și Thomas Hobbes (ambii din Anglia). Printre cei peste 160 de membri din lumea întreagă ai Academiei se află și patru români: Cornel Ciubotariu (fizician
Româno-americanul Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Știință!. In: Editura Destine Literare by Florentin Smarandache () [Corola-journal/Journalistic/85_a_470]
-
la București, unde și-a păstrat o perioadă barba roșcată. Vechii amici au văzut diferența. Era mult mai elevat, boem și ostentativ. Începe să frecventeze cafeneaua Papa Kubler, aflată pe strada Imperială, colț cu Calea Victoriei. Acolo se adunau nume de marcă, precum Victor Eftimiu, Dimitrie Anghel, Șt.O.Iosif, Panait Cerna, lista fiind lungă. Participanții erau împărțiți în două tabere antagonice, tradiționaliștii și moderniștii. Victor Eftimiu l a caracterizat pe Minulescu ca fiind exuberant, cu o lirică ce năvălește ca un
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
reflecta limba vorbită) "frate, eu sînt fan astea..." (VIP 26, 2000, 9), tiparul distonează și mai mult cu contextul (impresia de nefiresc e accentuată și de o extindere semantică, cuvîntul referindu-se, în cazul respectiv, la preferința vorbitorului pentru o marcă de țigări). Uzul actual, tot mai intens, a impus și crearea unui feminin, neînregistrat de dicționare: fană, cu pluralul fane: "invitat de mai multe fane" (Evenimentul zilei = EZ 2403, 2000, 16); "ea printre fanele înfocate din primul rînd" (EZ 2398
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
poetică, chiar o infuzie suavă de elegiac, rezultată nu din selecția lexicală ori din figuralul discursului, ci datorită unui anumit mod de gîndire. Un mod de gîndire pe care mă aventurez să-l numesc nostalgic. Aciman însuși îl numește "palintropic", marcă a eternei reîntoarceri. Aciman e un Ulise al vremii noastre, istovit de călătoriile sale pe multe și ciudate meleaguri, toate întreprinse cu un singur scop: acela de a a ajunge din nou acasă, de a regăsi un topos al familiarității
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
terna înfățișare a șoselelor și bulevardelor, când și când străbătute de câte o camionetă Tudor Vladimirescu, de câte un Wartburg resemnat, de câte o bunicească Pobedă și cătați la numeroasele limuzine de cele mai noi tipuri ale celor mai scumpe mărci, făcute și ele de rușine de jeep-urile cu care, dacă nu cutreieri savana, te îndrepți către bar. În plină construcție de vile cu garaje multiple, peisajul național se modifică grabnic, în acea vie transformare capitalistă de pe urma căreia profităm cu toții
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
cinema în care, coexistă, fără mari stridențe, personalități artistice foarte diferite ca vârstă, formație și afinități culturale; de la maeștri ca: Eric Rohmer (80 de ani, fost critic de film, redactor șef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi nume de marcă al faimosului "nou val francez"), Claude Pinoteau (75 de ani, specialist al filmelor de acțiune cu nume sonore, pe generic, și autor al multor succese de public ale cinematografului francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
care dl. Stolojan începe deja să le aibă în propriul partid s-ar putea să-l transforme, cât de curând, pe Decebal Traian Remeș într-un profet în țara liberală: și anume, ca după alegeri să avem doi înfrânți de marcă, al căror nume începe cu ghinionista literă S: Stoica și Stolojan. Pe unul îl va exclude electoratul, pe celălalt propriul partid! Dar, până atunci, cu scumpetea care coboară peste țară ca un lințoliu mortuar, să ne rugăm să ne putem
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
în mod indisolubil de identitatea lor bănățeană. Mai presus de orice idee de autonomie, acești poeți sînt o dovadă a faptului că acolo, în provincia de sud-vest, se scrie și se publică o literatură de calitate ce poartă o evidentă marcă made in... Liubița Raichici e autoarea unui volum alcătuit din 49 de fragmente de proză și poezie, toate străbătute de un profund sentiment religios. Ruptă între țara de suflet - România - și cea de limbă - Serbia, poeta alege să se caute
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
mai ales a ideii de sinonimie. Deși echivalente ca sens, expresiile recombinate produc aparența de nonsensuri; o poezie a Ninei Cassian (Expresii improprii, în vol. Jocuri de vacanță) mizează tocmai pe asemenea efecte comice. Textul începe cu "Stavăr, filfizon de marcă, / se trezise singur leoarcă", continuă cu "se îndrăgostise turtă", "pînă-ncărunțise criță", "protesta la toartă", "se îmbată lela", "se îngîmfase bocnă" - pentru a sfîrși cu distihul "Geaba, Stavăr! Gata, fete! / Azi ești singur ciuciulete" (sublinierile, desigur, îmi aparțin). Una dintre cele
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
funcție e și mai clară: cică, chipurile, pasămite, vezi Doamne etc. Faptul că acestea apar destul de frecvent în presă nu are de ce să ne surprindă: am observat de mai multe ori tendința spre colocvialitate a limbajului jurnalistic actual. în plus, mărcile distanței sînt necesare într-un tip de text care preia constant informații din diverse surse pentru a le retransmite. Modul special în care se introduc în discurs "evidențialele" ține însă și de gradul ridicat de subiectivitate al presei autohtone, care
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
a le retransmite. Modul special în care se introduc în discurs "evidențialele" ține însă și de gradul ridicat de subiectivitate al presei autohtone, care preferă informației comentariul și care selectează și prelucrează știrile în funcție de simpatii și antipatii evidente. Abuzul de mărci ale distanței trădează astfel chiar un mod destul de rudimentar de a-l trata pe cititor, căruia i se impune, o dată cu faptul brut, interpretarea lui, în conformitate cu atitudinea sau opinia gazetarului. Lucrul mi se pare a se vedea cel mai clar în
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
puțin indignată. Altminteri, toate aceste forme și construcții lingvistice mimează ipocrit dubiul, în vreme ce dezacordul de esență e foarte limpede: "executîndu-l pe senatorul (sau deputat?) G.F. care, chipurile, a trădat interesul național" (Luceafărul, 15, 2000, 3). Se observă adesea cumulul de mărci, de pildă asocierea dintre un adverb și condiționalul verbului: "pentru că ar avea, chipurile, o cauză mai nobilă și mai urgentă" (RL, 840, 1993, 4). Cică (provenit din formula introductivă cu verb de declarație: "zice că") e una dintre formele cele
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
contaminări cu adicătelea: "Și pentru că noi nu putem subscrie la o asemenea logică, suntem trași de urechi și făcuți, cicătelea, de rîsul lumii, cum că mințim" (Ora, 191, 1993, 1). Și în acest caz e vorba de un cumul de mărci, pentru că elementul introductiv compus cum că tinde să se specializeze pentru funcția de a exprima rezerva; o observă, de altfel, Mioara Avram, în Gramatica pentru toți (ed. a II-a, 1997, p. 464). în orice caz, tocmai în măsura în care e o
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
pentru că elementul introductiv compus cum că tinde să se specializeze pentru funcția de a exprima rezerva; o observă, de altfel, Mioara Avram, în Gramatica pentru toți (ed. a II-a, 1997, p. 464). în orice caz, tocmai în măsura în care e o marcă ceva mai discretă a atitudinii subiective, cum că mi se pare preferabil altor mijloace curente...
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
miroase și usturoi". În urma unui răspuns de asemeni traumatic, precum și a unor investigații periculoase și încurcături corupătoare cu registratoarea, nedreptățitul inventator trage următoarele învățăminte cruciale: Cârnatul se cufundă în istoria nescrisă a lumii, fiind chiar mai vechi decât Arhivele Statului; marca "cârnaț" are un proprietar chiar mai important decât holdingul Țiriac, deci /.../ n-ar mai putea fi decât de origine divină." Realitatea e că luată în sine odiseea de față își produce o stare de sațietate - și chiar de ușoară indigestie
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
în lume, a necesității de a comunica, indiferent cu cine. Novicele nu se poate încă detașa complet de sine, ci se află abia în stadiul desprinderii de conjunctural." (este vorba despre poemul Cugetările sărmanului Dionis, n.m. - C.R.). Să fie dialogul marca unui stadiu ontologic inferior, a unei "rămîneri în lume"? Cred că observațiile lui Dan Mănucă, pertinente de altfel, ar merita o analiză curățată de inerții critice. Observațiile cu adevărat interesante le găsim în analizele "pe text" ale studiului: "Cu prima
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
este evocat succint: "il faut parier sau laie ori bălaie" (p. 86). Limbajul familiar se legitimează prin spiritul caragialian: în trimiteri directe, în aluzii (o scrisoare e datată "8 august - ziua republicii de la Ploiești" - p. 41) sau în parafraze. Între mărcile distinctive ale stilului lui Steinhardt aș include și enumerarea, exasperarea seriilor de sinonime: "tremurînd de spaimă, nădușiți de groază, porniți în orice clipă să dea birul cu fugiții, neîndemînateci, stupizi, buimaci" (p. 102); "nebunul, dobitocul și caraghiosul de mine" (p.
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
Andreea Deciu Jason D. Hill nu este un scriitor de marcă, deși a publicat deja cîteva cărți care nu au trecut neobservate peste ocean. Sosit la vîrsta de 20 de ani pe continentul nord-american, ca emigrant jamaican, Hill a descoperit încă din tinerețe lumea ca spațiu al aparențelor, mai cu seamă
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
acestor căutări. Cele trei faze principiale pe care le distinge Ioana Bot în activitatea lui Caracostea - cea dominată de căutarea personalității ca factor motor al operei, cea divergentă, tutelată de ideea humboldtiană a formei interne și, în fine, cea a mărcii specifice, a geniului sau "spiritului" național - nu sînt numai trei etape ilustrate fiecare de cîte o operă caracteristică, ci și trei trepte către o sinteză așteptată asupra a ceea ce el numea caracterologie, posibil azi de imaginat, dar pe care savantul
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
experimentul lui Italo Calvino din Dacă într-o noapte de iarnă, un călător. Autorul italian inventează o situație perfect "orientală", cu un erotism rafinat și șocant în același timp, demonstrînd că "exotismul" este o metodă de scriitură și nu o marcă geografico-literară. Romanul lui Kawabata este încă un exemplu în sprijinul acestei idei. Calitatea scrisului său anulează multe dintre obstacolele culturale pe care le presupunem atunci cînd întîlnim în titlu cuvîntul "cocor". Yasunari Kawabata, O mie de cocori, ediția a doua
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
în fața valorilor "consacrate" care au comis compromisuri, nici, cu atît mai puțin, în fața colaboraționiștilor mediocri, care, decenii în șir, au slujit "linia" oficială în literele românești. Constatăm la acest poet-critic o remarcabilă luciditate ce nu poate tolera contrafacerile, indiferent de marca sub care sînt livrate. Conștient că amnezia e un factor nociv, care aduce servicii impostorilor și abuzivilor, Cassian Maria Spiridon nu pierde din vedere proletcultismul, acea încununare a mistificării la care puterea comunistă a supus cultura. La puțin timp după
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
alunecare a documentarului de televiziune dinspre filmic spre jurnalistic, atât în ceea ce privește selectarea subiectelor considerate capabile să "hrănească" un documentar, cît și decuparea ulterioară a acestor subiecte. O altă "afecțiune" a documentarului contemporan (prin care înțeleg ceva mai mult decât produsele marca "Discovery" sau "Animal Planet") este, în bună măsură, consecința locuirii spectatorului într-o cultură a "ficțiunii" cinematografice (filmul "artistic" în denominație local incetățenită). Privit cu ochi dedați la story-uri hiper-mediatizate, filmul documentar devine dificil de considerat ca gen aparte, construit
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
drept posibilă atitudine estetică, de la respectul formei drept esențială modalitate a comunicării artistice, la nihilismul dizolvant. În numele libertății de creație, oare totul este posibil? Poate... Până la limitele respectului actului însuși al creației. Aș adăuga. Originalitatea se poate constitui într-o marcă a ingenuității. Atunci când creația însăși are un sens constructiv, când nu se confundă cu un exercițiu de construcție sonoră, meșteșugit, chiar spectaculos, aranjat. Marcată de o originalitate care nu ne părăsește nici în momentele cele mai dificile, recenta ediție a
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Frica de libertate apare în 1941 - anul extremei radicalizări a militarismului german. Pentru bibliografia de peste 20 de volume a lui Erich Fromm, titlul de mai sus rămâne unul de referință. Paradoxal, provocator, angajat, el este o marcă inconfundabilă a dialecticii insurgente care caracterizează atât de total gândirea Școlii de la Frankfurt. Ca moștenire hegeliană trecută prin vamă marxistă, perspectiva dialectică va fi dublată (începând cu 1926, în cazul lui Fromm) de asimilarea entuziastă a freudismului: căci se simte
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
chiar artificial mărită". Dacă aceste fantasme sînt în acest sens istorizarea noastră primă, pentru a-l urma tot pe Bellemin-Noël, fantasma ospitalității este o fantasmă a originii, ceea ce confirmă în cu totul alt sens René Scherer, care vede în ospitalitate marca însăși a hominizării. Acel "a fost odată ca niciodată" al poveștii este într-adevăr afirmarea acelui loc paradoxal care ne spune că dintotdeauna "a fost odată ca niciodată fantasma". Mă sprijin deci pe un corpus clasic, cel al poveștilor cu
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]