1,327 matches
-
în sfârșit, Cartea... O ființă nouă și fără de moarte s-a ivit, neprevăzută de natură, care face numai petale și frunze. Răzbunarea omului e de astădată integrală și definitivă în fragila lui existență. Omul și-s făcut cartea în toată materialitatea și spiritualitatea ei; el o gândește, el o scrie, el îi dă hîrtia, cerneala, tiparul, îi adună foile, i le coase, e le leagă; el o citește. În conspirația intelectului față de natură, cartea solidarizează azi 2 miliarde de suflete împotriva
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
redus la funcția comunicării directe, elementele artistice ale prozei au dispărut - la un scriitor atât G. Călinescu de bogat în valori imagistice, vădite și în romanul anterior, Cartea nunții (1933) -, resorturile psihologice înseși rămânând ascunse (dar cu rezultate precise) în materialitatea faptică, schematizată, esențializată până la caricatură - o caricatură încă romantică. Enigma Otiliei nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate, care să anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuză, te farmecă, te subjugă estetic, îți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ei“ (exemplul exemplar este „Jet Set“); ceea ce îi face să constituie împreună un mediu impermeabil, condamnat la stupiditate prin simplul fapt al izolării lor în afara accidentelor curente ale vieții zilnice, în afara gesturilor cotidiene care se păstrează în contact fizic cu materialitatea naturală a acțiunilor. Ei trăiesc în ignoranța minimului necesar, nu știu ce este acest „minim necesar“, care este necesar mai ales ca să formeze indivizii, să sape în aceștia câmpul și cultura experienței de viață. Viața câștigată de-a gata, fără să treacă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rămâne lume; iar dacă lumea întreagă se transformă în esență, ea nu va mai fi o lume „întreagă“, ci o lume amputată, nelumească, o lume fără corp. Ca să existe o esență, ca sens al unui conținut imaterial, este nevoie de materialitate, de diversitatea aspectelor fizice, de culoarea multiplului: esența cere existență, ca să poată subzista ca ceva esențial conținut de existență. Sarcina devenirii poate fi anulată, și dacă totul ar fi aur, dacă idealul alchimic ar fi un ideal realizabil practic, devenirea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
imaterial și de cu totul altă natură, de cu totul alte posibilități decât cele ale corpurilor fizice - așadar, când spiritul se face simțit ca prezent, el capătă totuși niște „forme“ palpabile, adică există și el potrivit cu un anumit indice de materialitate, care nu este „chiar“ material, dar are „totuși“ un fel de evidență palpabilă senzitivă, care îi este proprie și exprimă la un mod „concret“ felul în care spiritul devine perceptibil ca spiritualitate. Așa sunt stările de elevație ale vieții interioare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
prin totalitate trebuie să înțelegem o conținere (conținere) legată și articulată a acestor calități, care formează astfel conținutul multiplu articulat înlănțuit al ansamblului respectiv. Sau, altfel spus: o totalitate reprezintă același țesut de sens. Asta nu înseamnă că sensul este materialitate, ci că el împânzește, articulează și orientează realitatea, că devine astfel țesut de realitate și că și aceasta devine permeabilă la sens și se lasă contaminată și iradiată de acțiunea sensului. Un sistem de irigații în care fiecare totalitate reprezintă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
prezență pe care o încerci în obiceiurile ortodoxe, în acest amestec de mireasmă și penumbre, chiar cuprins sub bolta acestor penumbre, într-o formă de prezență care se sustrage prezenței directe și care plutește de jur împrejur cu mătăsoasa ei materialitate. Nu poți să știi dacă e vorba aici, în felul acesta de a simți, care este în același timp și o experiență a simțirii, o experiență de simțire a simțirii, nu poți să știi dacă această înfăptuire se mai poate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este incomparabil mai mare decât cea din melancolie, este o oboseală care duce la dezgust de viață, la o deprimare teribilă și iremediabilă. Ceea ce diferențiază tristețea de durere este predominarea elementului reflexiv la întîia, pe când la a doua predomină senzația, materialitatea grea și fatală, care dă un caracter atât de organic durerii. Tristețea și durerea nu pot duce decât la moarte, iar nu la iubire, la exaltare erotică. A trăi valorile Erosului înseamnă a trăi nemijlocit, în imediatul vieții, în necesitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împrumutat și afectat. Din acest motiv, elogiul viciului este complet injustificat; se poate cel mult constata fecunditatea lui, pentru oamenii care îl știu transfigura, care pot devia această deviere. A-l trăi brut, criminal, vulgar este a-i exploata numai materialitatea lui scandaloasă și a-i neglija fiorul imaterial care face din orice viciu o excelență. Viața intimă, pentru a atinge anumite înălțimi, nu se poate dispensa de neliniștile viciului. Și nici un vicios nu poate fi condamnat decât în momentul când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acesta este cel mai greu de înțeles. Pentru latini, el e de-a dreptul ininteligibil. Arta italiană ne-a obișnuit cu paradoxalul suferinței frumoase. În toată arta italiană, durerea este imaterializată prin frumusețe, încît estetizarea ei răpește acel caracter de materialitate grea, de bestialitate și ireparabil; în cea germană (ca și în cea rusă), dimpotrivă, aceste caractere se revelează în strania lor măreție. De aceea madona în arta nordică este de o tristețe atât de adâncă, iar în cea rusă nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o inteligență blazată i-a oferit numai verificări și ilustrații teoretice. Trecutul României mă face sceptic prin scepticismul său. Nu văd în el o justificare mesianică. Mă gândesc însă ce singular s-ar putea individualiza România în lume, dacă, învingîndu-și materialitatea și greutatea obscură din scepticismul său într-o realizare superioară de viață, și-ar exploata îndoielile ca eleganțe și ornamentații ale spiritului său, ca o corolă crepusculară a inimii! Conversiunea negativului în pozitiv este un fenomen pe care Hegel l-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o durere groaznică... spuse domnul Mundy. — Durere! exclamă domnul Leonard, pe un ton pe jumătate amuzat, pe jumătate disprețuitor. Zgîlțîi scaunul. Pe scaunul ăsta Îl doare că-mi suportă greutatea? De ce nu, de vreme ce lemnul din care este făcut are aceeași materialitate ca osul și mușchiul din piciorul dumneavoastră, despre care spuneți că doare, pentru că vă suportă greutatea? Asta pentru că nimeni nu crede că pe scaun Îl poate durea. Dacă dumneavoastră veți refuza să credeți că vă doare piciorul, atunci veți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dea seama. Atmosfera este febrilă. De-a lungul istoriei, oameni din lumea întreagă au cerut să cunoască marea Cheie sau Calea. Acum a venit și clipa s-o obțină. Lumea este împărțită, granița dintre viață și moarte, dintre astral și materialitate, se trece tot mai ușor din cauza războiului, este momentul ca Societatea să ducă omenirea spre Fericire. Societatea înflorește. Sala de întrunire este plină la refuz și, de la pupitrele lor, ofițerii citesc misive din Australia, Olanda, California sau Brazilia. Orientați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poată rememora peste ani. Faptul că le găsesc înseamnă că nimeni altcineva nu a vrut să le păstreze sau că astăzi nu mai este nimeni care să o facă. De multe ori aud voci care contestă fotografiile digitale, criticând lipsa materialității și susținând că imaginile pot dispărea odată cu distrugerea hard-disk-ului, dar mie mi se pare că nu asta contează. Important este să aibă cine să le privească, indiferent care le-ar fi suportul. De ce ar fi fotografiile pe peliculă mai presus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Abia acum simțea că iubește cu adevarat, ca va da sens vieții ei banale și monotone. Dacă ești ceva , dacă vrei să exiști, trebuie să creezi, aceasta este menirea femeii, ea e singura capabilă să dea vită.” Abia acum vedea materialitatea lucrurilor care trascendea în natură lucrurilor. Ieșea din timp , devenise propriul ei Dumnezeu, pentru că era capabilă să dea viața. Pe planeta noastră , se vorbesc multe limbi și sunt multe frontiere. Am constatat din experiența că nu există decật două”națiuni
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pleca în Israel - dacă se va mai pleca vreodată. Parcă detectez un fel de angoasă eshatologică aici... Toată această plecare este cumva abstractă, deși devine tot mai personală; pe măsură ce afli mai multe despre spațiu - ținta plecării, Israelul, capătă o oarecare materialitate, cel puțin grație imaginilor mișcătoare din jurnalul cinematografic -, devii tot mai nesigur în privința timpului. Pe scurt: plecarea rămâne abstractă fiindcă este imprevizibilă. M.I.: Total. S.A.: Moshe, mi-ai vorbit cu alt prilej de cuferele în care îți ții cărțile. Cuferele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ediție a Bienalei de la Veneția. Propunând un concept-limită, European Influenza, a reușit să enerveze o serie de oameni politici și jurnaliști Încrâncenați. În fond, Knorr a propus ultima fază a artei contemporane, când obiectul a fost Înlocuit cu conceptul, și materialitatea spațială cu percepția personal-temporală care materializează opera. Deschizând total un pavilion național a Încercat să dezvăluie ceea ce românii Încă nu știau: că Europa (ca organism politic, economic și social) va intra, ca un virus contagios, În România, că dispar limitele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
s-a consumat (și nu se va consuma niciodată) miracolul lumii; scriu poezie pentru că vreau să aflu ce e dincolo de această ușă închisă... Am convingerea că oricum s-ar schimba lumea, oricât de tehnicizată și tehnicistă, oricât de înrobită de materialitate ar deveni ea oamenii nu vor putea renunța definitiv la bucuria spiritului, la "dulcea zăbavă" de a căuta cheia enigmelor vieții și morții, la miracolul ce ți-l trezește, primăvara, banala înverzire a ierbii. Textul poetic este și va fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
amănunt duce la formularea din titlu. Nimic rău pentru discursul său jurnalistic, pe care nici nu îl comentez, însă este de remarcat faptul că aspectul ce duce la ideea sacrului, a sfințeniei cuplează imaginarul la o sferă superioară în care materialitatea, mai ales materialitatea decăzută, nu mai are loc și omul nici nu mai poate gândi că se poate petrece ceva rău. De altfel, astfel de cazuri, de falși preoți, false călugărițe, au fost și vor fi subiecte de presă, tocmai
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
formularea din titlu. Nimic rău pentru discursul său jurnalistic, pe care nici nu îl comentez, însă este de remarcat faptul că aspectul ce duce la ideea sacrului, a sfințeniei cuplează imaginarul la o sferă superioară în care materialitatea, mai ales materialitatea decăzută, nu mai are loc și omul nici nu mai poate gândi că se poate petrece ceva rău. De altfel, astfel de cazuri, de falși preoți, false călugărițe, au fost și vor fi subiecte de presă, tocmai pentru acest aspect
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ci, așa cum o spune textul „Actorul și Supramarioneta”, de ordinul unei realități care ne îndreaptă pașii spre tărâmurile morții. Spre acele spații unde corpul viu cedează locul unei figuri ce îmbină, în alcătuirea ei, mișcarea și inerția și a cărei materialitate este traversată de jocul forțelor invizibile, aidoma idolilor antichității, statui animate de puteri sacre, statui străbătute de energii venite de la zei ori de la moarte, oricum dintr-un loc de dincolo de viață. În jurul acestui discurs al lui Craig, bază a cercetării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
își mărturisește fascinația pentru o formă dramatică în care vede, de la bun început, un teatru al apariției fantomelor, un teatru „al halucinației și al spaimei”, unde gesturile actorului-dansator par „dictate de altundeva”. Iar Artaud observă că, în mod paradoxal, tocmai materialitatea corpurilor, a costumelor, a culorilor, a mișcărilor și a sunetelor este ceea ce face din teatrul balinez un teatru al Manifestării invizibilului prin vizibil. Corpurile se plasează aici la granița dintre concretețea cărnii și abstracție, sunt corpuri-semn, hieroglife însuflețite, situate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cu moartea văzută ca un teritoriu de altundeva, de dincolo de real, o realitate mereu înscrisă într-o rețea de tensiuni între viață și moarte, vizibil și invizibil, material și imaterial, incarnat și dezincarnat. În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la acest mod de gândire relaționist. Ele sunt obiecte făcute din piatră sau din alte materiale inerte, obiecte încărcate însă de energie, de forță, căci se pot oricând însufleți pentru a da, spune Augé, „un semn de viață”. Pe alianța materialității vizibile cu puterea invizibilă se întemeiază posibilitatea trecerii de la aici la altundeva, a schimbului dintre viață și moarte. Cadavrul ca dublu și statuiletc "Cadavrul ca dublu și statuile" Cum se concretizează acest tip de gândire bazat pe relație în unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
intuiției lui Craig, una ce stă la baza studiului nostru: prin figura fantomei sunt aduse în discuție atât definiția teatrului ca zonă interstițială între vizibil și invizibil, între piatră și psyche, cât și definiția actorului ca intermediar între statuie și materialitatea trupului viu. Un teatru văzut ca veritabil loc al aparițiilor, unde se instaurează, în ambivalența prezență/absență, aici și altundeva, un straniu dialog cu morții și unde, în centrul spațiului, se înscrie indeterminabilul unei realități de frontieră. În această explorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]