2,223 matches
-
hârtie; preludii la scrimă ce la joc mă îmbie. De copil îmi făceam, Doamne, jucăriile mele; în fiecare zi mă jucam de-a Creatorul cu ele. Păsărică de școală vai, banca, ce amară! amintirea ei îmi zboară albă și triunghiulară. Medalion Miguel de Unamuno (1864-1936) O operă ca o confesiune TEODOR DIMA S-a spus despre Unamuno că n-a expus o doctrină ci o confesiune: "Am pus în cărțile mele căldură și viață. Am pus în ele pasiune. Eu nu
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
prietenii), Barcelona, Peniscola, 1966, p.103 26 Însăși lucrarea sa, intitulată Amor y pedagogia (Dragoste și pedagogie) sugerează această idee. 27 Fotografiile au fost realizate de Carmen Bulzan, februarie 2010, la Bilbao. -----------------------------------------------------------------------6 1 ÎNSEMNĂRI PENTRU UN TRATAT DE COCOTOLOGIE Medalion Miguel de Unamuno Însemnări pentru un tratat de cocotologie Pentru o păsărică În loc de epilog, Unamuno cocotolog Fotografii Notă asupra traducerii Bibliografie
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
spun? Cu ce vrei să fie? Cu feti frumoși, oameni isteți, călătorii...? Țușca?... Țușca?... A trecut și Revelionul. A fost frumos. A fost altfel. “Clasa”... Am plecat flămânzi de la restaurant, dar am avut fineturi... Trufe, pate de gașcă, caviar, un medalion de vită cu ornamentație colorată... Un amestec de salate de toate felurile și culorile, cu puțină zeama de lămâie. Cred că au folosit o linguriță să ni-l pună pe platou. O felie de tort de ciocolată - o minune! - a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
despre acești indieni care îl adorau pe Kokopelli. Și care îl pictau pe Kokopelli pe mici pietricele plate precum și pe bucăți de scîndură și chiar pe tricouri. De altfel, undeva, în drum, se opriseră și Ken îi cumpărase un mic medalion, o mică bucățică de gresie pe care mîna unui indian pictase, fără niciun tremur, cu o precizie de admirat, un mic personaj cocîrjat cîntînd la flaut. — Ken... Da ? — suntem la ei, la Kokopelli ? — Cred că da. — am uitat cine e
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
magazinele de covoare și te-ai tîrît pe covoare. ai trecut prin cîteva magazine de bijuterii și ai încercat tot felul de bijuterii pe corpul tău gol. ai alergat gol în parcul municipal și ai împodobit arborii cu inele, brățări, medalioane, broșe, lănțișoare și agrafe de păr din aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
arest și trăsuri. Îți țiuiau urechile. Dar merita. Desfășurai o popularitate de deputat. Cele mai frumoase femei veneau să ți se așeze la masă, să te cunoască și să râdă de tine. Fotografiile tale li se încurcau printre degete, bucurau medalioanele banale sau princiare și fîșneau în poșete. Și așa au trecut patru ani. În 1928, într-o deplinătate a anonimatului, Ulpiu Galopenția se apucă de foame. Până atunci își desăvârșise cu minuție numai premisele, acum totul era pregătit: Bătrânul, înainte de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a mijloacelor de comunicare 15. Roland Barthes, Mitologii 16. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. I 17. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. II 18. Ioan Lobiuc, Lingvistică generală 19. C. Ciopraga, Personalități literare române 20. Z. Ornea, Medalioane 21. Guy Hermet, Istoria națiunilor și a naționalismului în Europa 22. Petru Ursache, Etnoestetica 23. Alain Renaut, Era individului 24. Al. Zub, Discurs istoric și tranziție 25. Michel Pastoureau, Stofa diavolului 26. J. A. Barnes, Sociologia minciunii 27. Serge Berstein
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o auzise, căci își făcuse, în continuare, de lucru cu mâinile. În cele din urmă, duse mâna la buzunarul de la piept. — Am venit să vă aduc asta... În căușul palmei, ca un șerpișor încolăcit, avea un lanț de aur cu medalion. Rada își duse, fără să vrea, mâna la gât. Observase abia la secție că nu-l mai are. Fusese singura oară când își adunase puterile. „Dați-mi-l înapoi !“, strigase, apucând de haină pe unul dintre polițiști. Acela se trăsese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
secție că nu-l mai are. Fusese singura oară când își adunase puterile. „Dați-mi-l înapoi !“, strigase, apucând de haină pe unul dintre polițiști. Acela se trăsese îndărăt, lovind-o peste față, dar rămăsese agățată de el cu disperare : „Medalionul meu, e al meu !“, hohotise, în timp ce îi smulgeau mâinile, proptind-o în cătușe de țeava caloriferului. „Asta v-au dat, fă, acolo, la țărăniști“, auzi cu urechile țiuindu-i de palme, „aur și valută ? Asta v-au dat ca să dați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aruncați cu bombe ?“. „Eu n-am aruncat...“ „Da’ cine, tac-tu, legionaru’ Dar ea nu mai răspunsese și tăcuse așa multă vreme, căci își scosese verigheta și o ținea în gură, s-o ferească. Luă lănțișorul și îl descurcă. Deschise medalionul pe care îl cum părase anume pentru a pune în el mai târziu micul portret ce avea să vie. Medalionul era gol și așa avea să rămână. — De unde îl ai ? îl întrebă răstit și, tocmai de aceea, o auzi. Sau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
multă vreme, căci își scosese verigheta și o ținea în gură, s-o ferească. Luă lănțișorul și îl descurcă. Deschise medalionul pe care îl cum părase anume pentru a pune în el mai târziu micul portret ce avea să vie. Medalionul era gol și așa avea să rămână. — De unde îl ai ? îl întrebă răstit și, tocmai de aceea, o auzi. Sau poate că nu auzise, dar, oricum, se așteptase la întrebare. — De la dumneata, răspunse el. Ți l-am smuls de la gât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
continue discuția. Simțea că mai bine ar fi să se stăpânească. Se ridică, bărbatul continua să-și privească palma goală, căutând nu știa nici el ce în liniile adânci ale destinului. Bine că te-ai gândit totuși să-mi aduci medalionul, spuse Rada, nevenindu-i nici ei să creadă că spune asta. Dar acum nu mai folosește la nimic. — Io zic că n-aveți de ce să-mi mulțumiți, spuse el, între două frânturi de tuse. Mă gândeam să-l fac cadou
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cadou fetei mele, când a împlinit optșpe ani. Dar pe urmă m-am gândit că ea n-are nicio vină... Ce i-ai fi zis, că l-ai cumpărat pentru ea ? — Păi, tocmai... Rada închise poșeta, în buzunarele căreia lanțul medalionului se strecurase, sâsâind. Se dădu doi pași îndărăt, grilajul celulei nu era închis, ieși, privi spre coridorul întunecat, dar, cum nu văzu pe nimeni, se depărtă, fără să privească înapoi. Bărbatul vru să spună ceva, dar tusea o luă înaintea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mergea liniștită înainte. Secția de poliție avea o firmă mică, din sticlă, ce, probabil, era luminată noaptea, o firmă ca oricare alta, de băcănie sau de patiserie. Rada cotrobăi în poșetă după cheia de la mașină și tresări când dădu peste medalion. Porni motorul, se gândi câteva clipe, apoi își încrucișă brațele pe volan, își lăsă fruntea pe brațe, închizând ochii, și așteptă. Avea impresia că toți știu ce-i cu ea, poate din cauza mersului împleticit, rezemat de ziduri, și o ocolesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ridică din umeri, cum că nu știa ce altceva să răspundă. Cum de m-ai găsit ? întrebă ea, din nou. Cum mă cheamă, unde stau... — La început n-am știut, a fost la-ntâmplare. Da’ v-am ținut minte, din cauza medalionului. Mi-a părut rău după aia că l-am luat, da’ nu mai știam cum să-l dau înapoi. V-am văzut acum două săptămâni la televizor... Arătați de niște case care ziceați că fac cald iarna. Da’ eu v-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Eu, spuse într-un sfârșit, cred că trebuie să plec. Mai bine că n-ați pus fotografii, poate că aveați vreuna de când erați mică și mai bine să n-o văd. Cum v-am zis, am venit să vă aduc medalionul și, acuma, că vi l-am dat, plec să prind personalul de noapte. Nu-i problemă cu biletele, nu prea merge nimeni cu trenul până acolo, necum cu personalul... — Nu de asta ai venit, nu-i așa ? îl întrebă, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să prind personalul de noapte. Nu-i problemă cu biletele, nu prea merge nimeni cu trenul până acolo, necum cu personalul... — Nu de asta ai venit, nu-i așa ? îl întrebă, pe neașteptate, Rada. N-ai venit să-mi aduci medalionul. Asta a fost doar așa, ca să deschizi vorba... Pavel Avădanei n-o privea și, poate că de aceea, n-o auzise. — Cel mai frumos era, la noi, în Moldova, spuse, când se treiera grâul și se făceau căpițele de paie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi ce să le spui ? Ai venit să te vindec eu... Când se convinse că el nu-și mai coboară privirile, își apropie scaunul de-al lui. — Nu te-ai mirat că te-am chemat aici ? De ce n-am luat medalionul și pe urmă să te las să pleci unde vezi cu ochii ? Nu te-am chemat pentru tine, te-am chemat pentru mine. Am vrut să știu dacă m-am vindecat. Și eu am fost bolnavă, să știi... Pentru mine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Când oamenii capătă nume, lucrurile devin mai complicate. O să trebuiască să ne învățăm să trăim și așa. Poate o să vă văd din nou la televizor... spuse bătrânul. — Cine știe... Pavel Avădanei se opri în ușă. — Să vă puneți la loc medalionul... L-am reparat unde se rupsese. Coborî cele câteva trepte de la intrare pe dibuite. Merse până la banca de lemn ținându-se de gardul de sârmă împletită. Se opri, cu umerii căzuți, și tuși îndelung, lăsându-se pe bancă. Rada îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că o minte le organizase în aparentă dezordine. Afară de asta, Hagienuș poseda un număr nu mic de fragmente de basoreliefuri și inscripții de aspect mic-asiatic, un sarcofag redus, de epocă creștină, al vreunui copil (în care erau aruncați papuci, galoși), medalioane mari și mici de bronz puse pe masă, unele, ca greutăți peste hârtii. După ce îmbie pe Ioanide să stea, Hagienuș continuă captația morală ca și când ar fi fost convins că arhitectul avea o opinie rea despre el și că întîmplarea cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bacșiș (linia era secundară și puțin frecventată), pusese sicriul, de-a lungul, G. Călinescu pe o banchetă, iar el se întinsese liniștit pe cealaltă și dormise până la destinație. Hagienuș făcu soției o piatră de mormânt sculptată cu un portret în medalion în maniera lui David d'Angers. Mai târziu, un tânăr sculptor de talent îi făcu și o statuie. Un arhanghel ducea de mână pe tânăra decedată, în mărime naturală, spre mormânt, cu spada arătând cerul. Însă după zece ani, Hagienuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atenția musafirilor. Atunci puteau face o aluzie cât de mică la Pica și aveau certitudinea că acela care pleca lua cu el o impresie neștearsă. Pe pereții interiori, de-a lungul scării, Ioanide făcuse câteva aplicațiuni de mici basoreliefuri și medalioane. Ideea îi venise prin Hagienuș. Acesta încerca să-și vândă pe furiș piesele arheologice. Într-o zi, orientalistul intrase repede în casa lui Ioanide, având la subsuoară un obiect greu, acoperit în jurnale și legat cu sfori, pe care îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mască comică. Îndărăt se zărea capul unei babe, nu alta decât Minerva. - Le cumpăr eu! zise Ioanide. - Faci o faptă bună, pe dumnezeul meu, domnule Ioanide,salvezi o colecție strânsă cu trudă. După Gorgonă, Hagienuș aduse înfășurat în jurnal un medalion destul de mare, înfățișînd un cap de războinic, cam în stilul Verrocchio. Coiful era făcut din piese îmbucate ca și coada racului, iar coama lui era un mic dragon solzos. Apoi Hagienuș veni cu un cap de bărbat grec cu barba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bârladul pe coordonatele spiritualității românești", punctând dezvoltarea social culturală, economică și demografică a așezării. 107 Murgeni Murgeni, contribuție la istoria unei străvechi așezări, 1973, de profesor Ghenuță Coman: se oprește și asupra unor personalități ridicate din Murgeni, cărora le realizează medalioanele: „Ioan I. Răianu, matematician și prieten al lui Aurel Vlaicu, pe care l-a ajutat... cu inima ca și cu o substanțială cotă la plata motorului de avion" (p. 140); Nicolae I. Profiri, academician, om de știință; Ion Juvara, mare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Saidacar, până luni 7 noiembrie 1949, când apare primul număr al ziarului Steagul roșu, organ al Comitetului județean Tutova al P.M.R. și al Comitetului provizoriu a județului Tutova. * La 20 martie 1949, în numărul 168, Păreri tutov ene publică un medalion comemorativ la 2 ani de la moartea ziaristului Ion Palodă (dr. Weinfeld), dar și articolul „Cazul Hitler - panageric - preluat din ziarul Desrobirea din Galați - 13 mai 1945. Referindu‐se la cursivul „Cazul Hitler - panageric” ziarul conchide: „Departe de a avea existența
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]