1,164 matches
-
umoristică. De la studiul de sinteză Începuturile romanului românesc, el a trecut cu ușurință la critica de atribuire, la identificarea de pseudonime și de izvoare, la „rectificări” și chiar la „capricii”, adesea pline de haz, ce aparțin mai mult publicistului și memorialistului. Tensiunea lirică (1971) este un eseu superior didactic, probând spiritul speculativ al lui C., ca și buna cunoaștere a poeziei române și universale. Tensiunea ar fi starea unică a lirismului, care presupune obligatoriu antinomia, opoziția. Sunt descrise, pe această schemă
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
Raicu, „Arbori din țara promisă”, RL, 1973, 5; Traian Stoica, „Arbori din țara promisă”, FLC, 1973, 11; Radu G. Țeposu, „Înainte de proverbe”, RL, 1979, 1; Gabriela Duda, Sărbătoarea poeziei, RL, 1993, 37; Dicț. scriit. rom., I, 538-539; Mircea Anghelescu, Memorii, memorialiști, LCF, 1996, 16; Z. Ornea, Cenușa amintirilor, RL, 1997, 3; Popa, Ist. lit., II, 1099. C.T.
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
partea întâi ca un ansamblu de analize literare (despre proza realistă axată pe teroarea Gulagului, dar și despre antiutopii, alegorii, parabole, având ca temă „edificarea” omului nou de tip comunist), iar în partea a doua ca o receptare sociologică a memorialiștilor români. Aici, câteva subcapitole urmăresc istoria Gulagului românesc, analizează o tipologie (o caracterologie, ar fi mai exact) a membrilor aparatului de represiune, schițează „o încercare de fenomenologie” a torturii (reeducarea de la Pitești, descrisă în mecanismele cele mai obscure, cu finețe
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
, Petre (31.III.1930, Goicea, j. Dolj), poet și memorialist. Este fiul Ecaterinei (n. Chiurtu) și al lui Ioan Gigea, notar. Urmează Liceul Comercial „Gh. Chițu” din Craiova (1941-1949) și Facultatea de Finanțe și Credit a Academiei de Științe Economice din București (1949-1953). A fost inspector la Secția Financiară a
GIGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
La poarta vremii (1981), Sonete sentimentale (2002) și rondelul într-o plachetă intitulată ca atare (2001). Autorul se definește ca poet al tradiției, al universului pierdut al unei vârste romantice, un nostalgic al copilăriei edenice și al satului românesc. Ca memorialist, în volumele Oameni și evenimente craiovene (2001), Despre Craiova cu dragoste (2001), Din însemnările unui ambasador român la Paris (2002) ș.a., recurge la îmbinarea însemnărilor zilnice despre momentul evocat cu documentul de epocă. SCRIERI: Pentru dreptate se aprinse focul, pref.
GIGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
așternut pe „răbojul micii istorii a teatrului”: Un comediant și o fată de familie (1967), General la patru ani (1969), Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală (1970), Tovarășul meu de drum, tutunul (1973). Cu simț al amănuntului comic și pitoresc, memorialistul recompune în manieră anecdotică figuri și scene cu haz, încercând, în tonuri surâzătoare, să reînvie o epocă pe care o cunoaște bine. Târgurile de provincie, unde peregrinează trupe de actori, sunt cadrul predilect al evocării, ispitită, cu un pronunțat gust
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
Semne bune anul are”, „Țara la ea acasă”, „Priveliști românești”, „Meridiane”, „Literatura de pretutindeni”, „Poezie”, „Literatura SF”, „Hobby almanah”, „Aventuri... aventuri”, „Film”, „Umor”, „Acasă la...” „Eutherpe”, „Plastica”, „Enigmistica”, „Din lumea științei”, „Ochiul călătorului”, „Reportaje”, „De prin literaturi adunate”, „Memorii și memorialiști”. Semnează versuri Emil Brumaru, Ovidiu Genaru, Haralambie Țugui, Horia Zilieru, Liviu Antonesei, Nichita Danilov, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, Lucian Valea, Mihai Ursachi, Nicolae Țațomir ș.a. Proză publică Mircea Opriță, Alina Nour, Anton Cosma, Ovidiu Genaru, Ion Arhip, Ion Cristoiu, Adrian
ALMANAH „CONVORBIRI LITERARE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285264_a_286593]
-
se ocupă de „clanul” Teodorenilor etc. Pot fi citite și fragmente din Jurnalul de adolescent al lui Cezar Petrescu, precum și Maxime ale lui Marin Preda. Dan Mănucă analizează corespondența lui Traian Bratu cu germanistul Th. Frings. La rubrica „Memorii și memorialiști” sunt de înregistrat numele lui N. Iorga, Ionel Teodoreanu, Al. A. Philippide, G. M. Vlădescu, Mircea Eliade, Mihail Sorbul, Al. Cazaban, Pompiliu Constantinescu, Raymond Queneau, Amiel, Anaïs Nin, Clara Malraux. D.B.
ALMANAH „CONVORBIRI LITERARE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285264_a_286593]
-
local, în trecere spre București, pentru scurt timp, a fost găzduit și Toader Vârnav, unde, dintr-o confuzie, însuși hatmanul Moldovei, în miez de noapte, a efectuat o descindere, care a avut asupra celui în cauză un efect deosebit. Și memorialistul, găzduitul, își deapănă singur întâmplarea: „...La o vreme foarte târzie, eu, din pricina unui sunet ce am simțit în casă, am deschis ochii; și deodată am văzut pe Șăndrea (tovarășul său de cameră - n. ns.), stând în picioare, cu ghizălicul (armulca
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Gorovei în „Gazeta săteanului" în 1893 a beneficiat „în intervalul de 51 de ani de patru ediții, Șerban Cioculescu susține că Theodor Vârnav ar fi avut moșie și în județul Bălți „la aproape 3867 de hectare", dar socotea că în calitate de memorialist și poet, „avea mai largă decât moșia, vorba aceea, inima, mare cât o tară... cât țările românești la un loc". (din „VasluiCapitala „Țării de Jos" în presa vremii - 18752005", Tipomoldova Iași, p. 445-446). „Theodor Vârnav și Tecuciul" își intitulează G.
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fuseseră trimise în România șapte-opt echipe, efectivele ridicându-se la aproximativ 45 de oameni, regiunile de lansare fiind mai ales montane. în luna următoare numărul legionarilor și al membrilor „Armatei Naționale” trimiși în țară era estimat la 150. Cât despre memorialiștii legionari, aceștia aminteau că din toamna anului 1944 până în primăvara anului 1945 au fost antrenați, echipați și apoi parașutați în România peste 100 de legionari. Echipele de parașutiști au fost lansate în luna noiembrie 1944 și mai ales în decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de front a armatei române în Ungaria, concomitent cu o contraofensivă germană, „armata sovietică ar fi suferit una din cele mai mari catastrofe din istoria războiului”. Sima credea că era posibilă alungarea sovieticilor dincolo de Nistru. Folosind un limbaj comparativ, același memorialist mai nota: „Bătălia de pe «Câmpiile Catalaunice», cum o numeam entuziasmați de grandioasa perspectivă, ar fi alungat pe ruși din întreg Sud-Estul european și ar fi slăbit considerabil ofensiva sovietică pe Oder” (sublinierile ne aparțin). Se miza, dacă nu pe câștigarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
caz, "Îngerul a strigat", romanul după care am făcut filmul "Dincolo de nisipuri", îl consider și acum un roman extraordinar. A.V. Scrieți foarte bine, aveți cartea despre Herzog.6 Credeți că regizorul trebuie să fie aproape un prozator, aproape un memorialist, aproape un scriitor? R.G. Nu, nu cred deloc, lucrurile sunt deosebite. Întâmplător eu am scris cartea ca să-mi fac un doctorat, am făcut un doctorat ca să câștig un post în Germania, pentru că am plecat din România ca emigrant după ce Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dovadă de ignoranță este primejdioasă pentru cultură. Nu este oare o manieră de a da uitării părinții și strămoșii noștri faptul de a accepta în tăcere ca ei să fie considerați ca muzicieni de rang secund?“ „La fel, spune Drujinin, memorialistul trebuie să-și impună „un soi de cod rutier, sensuri interzise pe drumul relatării: respectul distanței, al faptului că nu ești singurul martor, să știi că de la cele mai bune intenții până la minciună nu este decât un pas, să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pot zice, pe maeștrii, din generațiile mai vechi i-a cunoscut și mai înainte. Astfel, pe C. Dobrogeanu-Gherea, cu ocazia unui 1 mai, sărbătorit de socialiști. Avea "un cap frumos de evreu familiarizat cu Talmudul." Când i-a fost prezentat, memorialistul i-ar fi spus copilărește: "Semănați cu bunicul meu." Pe Delavrancea l-a văzut la un Crăciun, când el, evreul, care ca socialist, se declara ateu, s-a lăsat convins de o ceată de copii (creștini) din propria mahala, Dudești
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
filogerman și ziarist activ în timpul ocupației, fusese condamnat la închisoare, fiind indignat că aceeași soartă n-o împărtășise și Alexandru Marghiloman, și mai filogerman, șeful guvernului din acea perioadă. Bătrînul scriitor, și pe care nu-l amendează în nici un fel memorialistul, făcea abstracție de rolul jucat de omul politic de conivență cu liberalii și în primul rând cu Ionel Brătianu. Să mai spunem că în timpul guvernului Marghiloman dobândisem Basarabia? I. Peltz se hazardează și atunci când îl definește pe Slavici, recunoscut ca
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
vedea pe E. Lovinescu: Era un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze, cu o inimă comprehensivă a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tinerilor care băteau la ușa lui tot sprijinul." Memorialistul descrie interiorul camerei de primire și felul cum erau așezați participanții, începând cu mentorul: "...se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun." Și urmează o mică galerie, îmbogățindu
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
cunoscute, ca, de exemplu, că Al. Davila ar fi fost fiul natural al lui Franz Liszt, că Panait Istrati, întâlnindu-l pe monseniorul Ghica și-ar fi manifestat dorința de a trece la catolicism, că Anton Holban detesta cafeneaua, spre deosebire de memorialist, care ține să precizeze o frecventa de la 19 ani, "considerând-o o adevărată mină de aur pentru romancier" . Ceea ce mi se pare mai puțin stimabil în amintirile lui I. Peltz, scrise după anii �60, sunt încercările lui de a politiza
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
și poezia sa are accente revoluționare", că G. Topîrceanu, îi iubea "pe cei sărmani și umili, pe cei exploatați într-o proastă și nedreaptă orânduire" sunt afirmații care deformează sensul operei celor doi poeți. Inoportună este și adeziunea (subînțeleasă) a memorialistului la ideile lui N. D. Cocea (altfel, agent dublu al Siguranței și al Moscovei, potrivit lui Petre Pandrea) privind revoluția bolșevică. Sunt convins însă - ferm convins că pilda Rusiei revoluțioanre o vom urma și noi. " într-adevăr, numai că sub tancurile
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
-l comentez. Sigur, I. Peltz este un portretist înzestrat, el îmbogățind galeria celor mai semnificativi scriitori contemporani cu el, uneori e plin de vervă și de un umor subiacent, însă cred că prefațatorul ediției exagerează când îl consideră "unul dintre memorialiștii de frunte ai literaturii române." I. Peltz merge nu o dată, am spus-o, pe urmele lui Lovinescu din Memorii, e un condeier pasionat, curios de toate, împărțindu-și viața, cum însuși notează, între masa de scris și cafenea, de unde și
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
fapt recunoscut cu relaxare de autor: "Dacă ar fi vorba de o lucrare doctorală, toate numele înșirate mai sus ar fi trebuit să figureze fiecare la locul cuvenit, într-un sumar organizat tematic sau cronologic, în funcție de intervalul de timp aferent memorialistului. În plus, însăși noțiunea de "memorii" ar fi trebuit precizată cu strictețe; în cele ce urmează, ea se desfășoară aleatoriu și impenitent, înglobînd jurnalul, interviul, corespondența ș.a., esențială fiind doar ideea de confesiune ca atare" (p. 14). Dan C. Mihăilescu
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
liberului arbitru estetic, cultul valorii, ignorarea sentimentului de competiție în materie de literatură, considerarea Binelui sub orizontul exclusiv al Adevărului, auto-marginalizarea, preferința pentru exprimarea prin operă, etc. Revista a profitat de anii deschiderii culturale (pînă prin 1971) și Petru Poantă, memorialist aici într-o mai mare măsură decît istoric literar, încearcă să evoce, pentru cei care nu știu decît scrierile carcerale de pildă, bizara libertate care se simțea: "noi eram independenți: nici revoluționari, nici obedienți, ci Ťsuspendațiť în intervalul unei carențe
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
luminozitate intensă și omogenă, unde eu sînt singurul nomothet". Dincolo de aceste mărturisiri, pe jumătate jucate, pasajele encomiastice sînt contrabalansate de un constant efort analitic și de un (prim) impuls polemic al cărții. Nu numai oamenii sînt cei care trezesc glasul memorialistului, ci și locurile. Petru Poantă știe să întoarcă subtil evocarea apreciativă în (blîndă sau tăioasă) ironie. Ne rămîne în minte după lectură evocarea Clujului intelectual, dar ea capătă contrast și adîncime dacă o suprapunem atmosferei din Facultatea de Filologie, cu
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
Z. Ornea Au apărut, în sfîrșit, memoriile lui Const. Beldie. Din păcate, nu în forma lor integrală. Lipsește cel de al doilea volum sau numai capitole importante, aș spune esențiale din substanța manuscrisului. Fiul memorialistului, o figură pitorească a Bucureștilor știută, prin îmbrăcăminte și comportament, mi l-a adus, la Editura Minerva, prin anii șaptezeci (și nu cum crede prefațatorul, dl. inginer Nicolae P. Leonăchescu, prin 1952), le-am citit cu plăcere și admirație, pregătindu
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
deși era foarte critic, partea esențială de aici era denunțarea unei veroase fraude (împreună cu Octav Onicescu) de la Centrala Cărții a Culturii Naționale, subvenționate de Aristide Blank (prin anii 1924-1928), pe care profesorul de metafizică voia să o arunce în responsabilitatea memorialistului. Am stăruit mult pe lîngă factorii de la Cenzură și alte înalte fețe pentru acest incriminat capitol, demonstrînd că e, de fapt, o demascare a filosofului și gazetarului. Mi s-a răspuns că deși am dreptate e contraindicat să se publice
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]