1,167 matches
-
el, ci pentru că avem atîtea jurnale avide de noutăți și extrem de răspîndite; astfel încît problema vinovăției lui Dreyfus, de pildă, a împărțit țara în două tabere sau, mai bine spus, în două categorii de public absolut antagonice"289. Marcel Proust, memorialist demn de încredere, povestește că unul dintre personajele sale, prințul de Guermantes, dorind să plătească o slujbă pentru Dreyfus, află că un alt catolic i-o luase înainte cu aceeași cerere. Iar acel partizan, acel dreyfusist, o adevărată "pasăre rară
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
, Ștefan (29.X.1918, Brașov - 7.I.1993, Honolulu, SUA), poet, eseist, memorialist și traducător. Este fiul Elisabetei (n. Sager) și al lui Ioan Baciu, profesor de limba germană. Urmează în orașul natal Școala „Andrei Mureșianu”, iar, între 1929 și 1937, Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde îi are profesori pe tatăl său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
1147; Petraș, Panorama, 596-597; Dicț. scriit. rom., IV, 457-460; Mihai Pelin, Opisul emigrației politice, București, 2002, 318; Tudorel Urian, Case cu pereții de sticlă, RL, 2003, 5; Manolescu, Enciclopedia, 653-654; Constantin M. Popa, Brațul de la Lepanto, Craiova, 2003, 128-131; Săndulescu, Memorialiști, 286-297. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
, Gheorghe (24.VIII.1877, Tohanu Vechi, azi Zărnești - 20.III.1959, Mălin, j. Bistrița-Năsăud), prozator și memorialist. Dintr-o familie de țărani de sub Piatra Craiului, S. este fiul Mariei și al lui Gheorghe Stoica. Frecventează cursul primar în localitatea natală, apoi gimnaziul și Școala Comercială la Brașov. Cu înzestrare pentru declamație, cutreieră Transilvania, luând parte la turneele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
actor Mitică P. Apoi, o relatare despre niște actori amatori care aveau un fel de revistă cu "Nea Nicu și ibricu', Lenuța și cafeluța" și care au împărtășit aceeași soartă. La moartea Ecaterinei Caragiale-Logadi, longevivă nu ca ilustrul ei părinte, memorialistul ni-i reamintește pe cei patru soți ai dispărutei (n-am știut că unul din ei a fost marele regizor Soare Z. Soare, iar altul bancherul Aristide Blank!) și se-ntreabă ce s-a întîmplat cu Vlad Caragiale fiul moșierului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
adevărat în preajma doamnelor Bulandra, Alice Voinescu, Maria Giurgea, ori a domnilor Manolescu, Storin, Vraca, Ciprian, Radu Aldulescu ș.a. Cu toate acestea, multe personaje ale volumului secund din Ghinionul a fost norocul meu îmi sînt chiar vag cunoscute; prin forța de memorialist a venerabilului actor însă, ele devin acum prezente, familiare & familiale, trăiesc, le văd cu ochii minții și le simt cu inima-mi histrionică. Stîrnesc, în pasiunea-mi pentru trecutul artei noastre teatrale, plăcute empatii... Ce să semnalez aici, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
SION, Gheorghe (18.V.1822, Mamornița - Cernăuți - 1.X.1892, București), memorialist, autor de versuri și teatru, traducător. Sedus de plăsmuirea enormă din acel imaginar Izvod al lui Clănău (Cronica lui Huru), S. a crezut o vreme - până ce mistificarea fu dovedită - în obârșia legendară a neamului său. Era unul din foarte numeroșii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
În Suvenire de călătoria în Basarabia meridională (1857), blajină evocare mărturisind „plăcerea călătoriei”, lasă să se întrevadă că zestrea sa este aceea de povestitor. E ceea ce face farmecul operei sale de căpătâi, Suvenire contimpurane (1888). Scriitorul este, prin structură, un memorialist. Având voluptatea spunerii, el nu reconstituie întâmplări de odinioară („din copilărie”, „din tinerețe”, „din anul 1848”) de dragul adevărului. Nici nu plăsmuiește, ci învăluie totul într-un abur de poveste, așa încât anumite istorii - nunta beizadelei Grigore sau aventurile prin care trece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba, cu o patină de vechime, creează o aură evocatoare. Ca povestitor, S. nu e mult mai prejos decât memorialistul Ion Ghica. SCRIERI: Ceasurile de mulțemire a lui ..., Iași, 1844; Din poeziile lui..., București, 1857; Suvenire de călătoria în Basarabia meridională, București, 1857; La norocu, București, 1859; Influinția morale, București, 1869; 101 fabule, București, 1869; ed. 2, București, 1886; „Reporta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
Mîndra, Clasicism, 177-180; Manolescu, Teme, III, 20-23; Andrei Nestorescu, Un roman necunoscut al lui George Sion, RITL, 1979, 2; Dicț. lit. 1900, 785-786; Brădățeanu, Istoria, II, 30-31; Manolescu, Istoria, I, 244-249; Negoițescu, Ist. lit., I, 43; Ion Buzași, George Sion, memorialistul, TR, 1992, 39; Satco-Pânzar, Dicționar, 208-210; Faifer, Semnele, 144-145, 254; Micu, Ist. lit., 95; Dicț. scriit. rom., IV, 263-264. F. F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
el versuri, ba a și publicat o poezie în „Ateneul literar”3) n-a avut intuiția a ceea ce reprezenta Bacovia. Recent, citind Soarele melancoliei de Petre Pandrea, am dat peste dovada opacității lui. Se află într-o scrisoare pe care memorialistul i-o trimite altui memorialist, M. Sevastos: „Am tot așteptat să revin în București și să vă mulțumesc din inimă pentru frumoasa Dv. carte cu Amintiri de la «V[iața] R[omînească]». M-am «înzăpezit» pe-aici, printre brădet (stătea la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
publicat o poezie în „Ateneul literar”3) n-a avut intuiția a ceea ce reprezenta Bacovia. Recent, citind Soarele melancoliei de Petre Pandrea, am dat peste dovada opacității lui. Se află într-o scrisoare pe care memorialistul i-o trimite altui memorialist, M. Sevastos: „Am tot așteptat să revin în București și să vă mulțumesc din inimă pentru frumoasa Dv. carte cu Amintiri de la «V[iața] R[omînească]». M-am «înzăpezit» pe-aici, printre brădet (stătea la Poiana Țapului - n. m.), stîncării
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rar, așa ceva. înainte de 1886, Bacăul, „o comună urbană” cu „peste 11 mii de suflete”, n-avea decît o „sahana” („zalhana”), de mărimea unui „șopron”, a unei „șandramale”, amplasată pe malul Bistriței, în care „se tăiau vitele cornute și mieii”.5) Memorialistul citat precizează că, în lipsa unui serviciu veterinar, vitele pentru tăiere erau aduse întîi la primărie. „Acolo, un om al primăriei sau altul tocmit pentru aceasta, înroșea în foc un fier în formă de literă și-l punea pe coapsa vitei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
facultate că uit instantaneu”4) Afirmația pare un joc de-a uitarea. în numele ei poți escamota anumite lucruri, poți fi vag în altele. De altminteri, fapt curios, își aduce aminte că uită, tocmai atunci cînd i se cere să devină memorialist! Spre deosebire de autorul Florilor de mucigai, Bacovia nu posedă o asemenea „facultate”: se străduiește să uite, dar nu reușeste pe deplin. Cel ce uită e mai liber, mai dezinvolt, mai decis. El însă e prizonierul propriului trecut, al unui labirint din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cum mor scriitorii, îndeosebi poeții, ce fac, ce gînduri îi încearcă înaintea clipei finale. Jean Moréas, unul din principalii militanți ai simbolismului, își calma durerile, citind pe Sainte-Beuve. La fel Tristan Corbière. Vlahuță al nostru s-a consolat - scrie un memorialist - cu versuri din Dante. „Cu judecata limpede, cu vocea adîncă (...) și-a exprimat dorința ca manuscrisele nepublicate să fie arse. Lucrător cinstit și minuțios, n-a vrut să lase posterității decît opere desăvîrșite”. Surprinzător, ceva ce seamănă cu vorba lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le separăm și chiar să le opunem una alteia. Considerăm, nu doar de ieri de alaltăieri, că a simți și a gîndi sînt lucruri total diferite. La începutul secolului trecut se făcea mare tapaj pe seama senzitivității în detrimentul gîndirii. Gheorghe Panu, memorialistul Junimii, care a fost și critic literar, nu numai un temutziarist politic, a încercat să corecteze această exagerare, moderînd raporturile dintre cei doi termeni. El spunea destul de apăsat: „Poeții trebuie să fie gînditori ca și orice alți scriitori. Un poet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un moment sau altul, mai ales ale celor situați la vârf. Ludovic XVI, Napoleon, Churchill, Nasser, Pompidou, Mao, între alții, au fost marcați de boală în momente decisive, iar lucrul acesta n-a rămas fără însemnătate pentru istorie. Biografii și memorialiștii nu mai prididesc să ne țină la curent cu asemenea circumstanțe, adesea ignorate de istorici. S-a putut vedea spre exemplu, din Amintiri politice de I.G. Duca ce urmări au produs suferințele unor oameni de stat români la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
, Grigore (13.III.1900, Pătaș, j. Caraș-Severin - 15.I.1980, Timișoara), poet și memorialist. Este fiul Mariei și al lui Vasile Popiți, păstor. Învață la Liceul de Stat Maghiar și la Institutul Pedagogic Ortodox Român din Caransebeș (1916-1920), iar mai târziu urmează cursurile unor școli militare. A funcționat un timp ca profesor la Școala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
cu „treburi de-astea, la modă acum, scrisul care-l scrie pe unul, cu altul care-l scrie pe altul, ceva de mai mare hazul”. În afară de cele două personaje-autor, Ovidiu Rădulescu și Dumitru G. Stan (primul romancier, celălalt romancier și memorialist), creaturile fictive ale lui L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
ridică la o semnificație colectivă: "C'est que la Parisienne, en ce temps-là, éveille leș désirs du monde entier. On l'invente dans leș steppes du Grand-Nord autant que dans leș désirs d'Afrique" [ibidem, p.5]. Scriitorii, cronicarii, ziariștii, memorialiștii și artiștii pun în valoare această imagine, mitul colectiv constituindu-se și prin literatura. Nu orice personaj se poate transforma în mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deosebit de dezvoltată în Franța. Spre deosebire, de exemplu, de Statele Unite, care se recunosc în simbolurile masculine: faimosul vultur, Unchiul Șam etc. Doar statuia Libertății din New-York are figură feminină, dar tocmai pentru că vine din Franța. 82 Lucrările istoricilor, demografilor, sociologilor, memorialiștilor, scriitorilor atrag atenția asupra faptului că parizienii propriu-ziși sunt mult mai puțini decât locuitorii Parisului care se vreau parizieni. "Paris est composé d'une multitude de provinciaux et d'étrangers, sous lesquels disparaît le vrai Parisien (...). Naître à Paris, c
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
amestecă, uneori indiscernabil, cu pseudomnezia (un termen prin care eu desemnez memoria falsificată, eventual pentru a fi instrumentalizată, în scopuri nobile sau nu) și amnezia. Istoricii și activiștii memoriei - numiți în englezește memorians, prin raportare la historians, „istorici” -, jurnaliștii și memorialiștii, politicienii și oamenii de rând nu au reușit încă istoricizarea deceniilor 4-6 din istoria Europei. Deși Războiul Rece s-a terminat, necesitățile construcției europene reclamă de urgență un „trecut utilizabil” cu atât mai mult cu cât „moștenirea culturală” e tratată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
POPOVICI, Titus (16.V.1930, Oradea - 29.XI.1994), prozator, dramaturg și memorialist. Este fiul Floricăi Popovici (n. Ciupe), învățătoare, și al lui Augustin Popovici, funcționar de poștă. Urmează cursul primar în orașul natal, pe cel secundar în Arad, la Liceul „Moise Nicoară” (1941-1945), și în Oradea, la Liceul „Emanuil Gojdu” (1945-1949), iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
ca spion sovietic, a fost curând eliberat și „circula prin țară ca vodă prin lobodă”, nu fără a trece, de mai multe ori, frontiera de Est, și că locuia la Buftea, adăpostit de Barbu Știrbei. Scriitori de prestigiu sunt demitizați. Memorialistul citează afirmația unui jurnalist moscovit, potrivit căreia romanul Pe Donul liniștit nu ar fi fost scris de Mihail Șolohov, ci de un ofițer alb, Kriucikov, amant al mamei sale. Mușcător sunt încondeiate și alte personalități, în special Mihai Beniuc. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
, Matei (8.I.1920, Deva), prozator și memorialist. Este fiul Anei și al lui Adalbert Gal, comerciant de sticlărie și porțelan. A absolvit Liceul Comercial din Timișoara în 1938 și a lucrat până în 1940 ca muncitor într-o fabrică de produse textile din Lugoj. Intrând în mișcarea comunistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]