1,091 matches
-
prime emigrații către continentul american este foarte controversată. O parte a antropologilor americani susține că America nu a putut fi populată decât acum doisprezece mii de ani, însă cercetări franceze efectuate în 1986 în Brazilia orientală și 1988 în zona meridională a statului Chile de către arheologii Niède Guidon și Georges Delibrias, par să demonstreze că aceasta s-a petrecut cu mai bine de treizeci de mii de ani în urmă115. Un recent studiu bioistoric condus de geneticianul Luigi Luca Cavalli-Sforza de la
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Dresda, München, Kissingen, Veneția, Roma, Florența, Pisa, Genova, Milano, Bergamo, Padova. Memorialul acestui pelerinaj, publicat inițial în „Naționalul”, sub titlul Trei luni în străinătate. Impresiuni și memorii de călătorie, unele foiletoane fiind regrupate, în 1860, în volumul Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), aparține unui om dornic de informare, obstinat în lăcomia lui pentru date de tot soiul și în felul acesta frecvent robit surselor. F. se deosebește de Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
detaliile. Chiar divagațiile, moralitățile, naivele satanisme și angelisme de foileton, susținute de o atât de solidă schelărie, devin savuroase, formând un stil al vremii, un ton arheologic, multicolor, oriental, de o împestrițare de Halima. G. CĂLINESCU SCRIERI: Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), I, București, 1860; Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii, București, 1861; Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, București, 1863; ed. 2, București, 1889; ed. pref. N. Iorga, București, 1902; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1957; Ciocoii vechi și noi. Nenorocirile unui slujnicar, îngr. Domnica Filimon-Stoicescu, introd. Șerban Cioculescu, București, 1970; ed. București, 1987; Opere, I-II, îngr. și introd. Mircea Anghelescu, note și variante George Baiculescu, București, 1975-1978; ed. București, 1998; Escursiuni în Germania meridională. Nuvele, postfață Paul Cornea, București, 1984. Repere bibliografice: Ion Ghica, Opere, I, îngr. și introd. Ion Roman, București, 1967, 157-161; Iorga, Pagini, I, 120-139; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 284-285, 307-310; Lovinescu, Scrieri, I, 192-196; Lovinescu, Critice, X, 185-207; Perpessicius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
pereche în lume? ...dar nu a fost dintotdeauna astfel. La finele Erei Terțiare și începutul celei actuale (Cuaternar), în urmă cu 1,85 milioane de ani, Carpații răsăreau din apele salmastre ale unei mări ce umplea atât depresiunea dintre Carpații Meridionali și Balcani, Depresiunea Getică, dar și pe cea Panonică, ce trimitea un fel de golf în interiorul lanțului carpatic. Cu începutul Cuaternarului, care înseamnă pentru acest spațiu începutul unei succesiuni de glaciații și interglaciații (Pleistocenul) și totodată apariția omului (Paleoliticul), marea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Din evul mediu, dar dificil de datat cu exactitate, cu o amplificare lentă dar continuă de-a lungul timpului, uneori și cu concursul imigranților bulgari, meșteri în cultura zarzavaturilor, sunt așa-numitele "Iazuri ale Morilor" din regiunea colinară a Carpaților Meridionali și Orientali. Servind inițial pentru acționarea morilor și altor instalații hidraulice de industrie casnică tradițională, din zona unor importante orașe-tîrguri comerciale, ele s-au convertit treptat în surse gravitaționale de apă pentru irigații, pe conurile de dejecție ale unor râuri
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mai este o simplă unealtă, ci un obiect Înzestrat cu forță spirituală sau mana. S-a vorbit despre Qafzeh, dar cochilii perforate și bucăți de argilă s-au găsit și În alte situri israeliene. Strângerea argilei apare devreme În Asia meridională sau În Franța și Ungaria. Au fost scoase la lumină două cariere de argilă chiar lângă lacul Balaton și În Elveția. Musterienii au fost atrași și de minerale negricioase de mangan. Într-unul din situri este clar că sfărâmau pigmenți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aproape două sute de grote cu picturi și gravuri leptolitice pe pereți, caracterizate de frecvente reprezentări de animale În culori, au fost descoperite Începând cu 1878 În Franța și Spania. Exemple izolate au fost scoase la lumină și În Portugalia, Italia meridională, România și Rusia (Munții Urali). Au mai fost descoperite, datând din aceeași perioadă, admirabile lucrări grafice pe obiecte mici, În toate țările din aceeași arie geografică, În timp ce În unele situri franceze au fost scoase la iveală sculpturi În piatră și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sedentară, egalitară și pacifică. Aceasta ar putea fi pusă Într-un contrast vizibil cu succesivele culturi indo-europene, descrise ca patriarhale, stratificate, mobile, ocupându-se cu păstoritul și Înclinate spre război; culturi care s-ar fi stabilit În Europa, cu excepția coastelor meridionale și occidentale, În răstimpul a trei valuri de infiltrare dinspre stepa rusă, Între 4 500 și 2 500 Î.Hr. „Zeița creatoare”, sub diferitele sale aspecte, a fost mai apoi puternic Înlocuită de zeii, În mare parte masculini, ai indo-europenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
centrală?) este o creatură obeză asexuată, un fel de Buddha neolitic, nelegat neapărat de culte ale fecundității (Bonanno, 1986). Toate acestea se Întâmplau Începând cu 3 600 Î.Hr., la finalul unui mileniu de evoluție indigenă În contact cu Italia meridională. În aceeași epocă, În vestul Sardiniei ajung rituri funerare cu statuete feminine. Legături strânse cu tipul de religie din Europa arhaică se găsesc În Anatolia, care face, la rândul său, parte dintr-o lume Învecinată, medio-orientală, descendentă din cea epipaleolitică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cosmosului. Alți cercetători consideră că s-au Îmbinat doar ideile, religia, Înainte de toate, asemenea unei „evanghelii” ante litteram. Un astfel de fenomen a avut diferite reflectări arheologice, printre care apariția importantă a monumentelor gravate sau a statuilor-menhir, concentrate În Rusia meridională, În Alpi și În nordul Mării Tireniene. Urmând reconstrucția lui Gimbutas, s-a propus chiar ca statuile-menhir să fie considerate cele mai vechi semne ale religiei indo-europene (Anati, 1990). În realitate, se pare că aceste monumente au slujit ca suport
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totuși nu există nimic care să indice faptul că civilizațiile asociate au fost primele sau singurele care au vorbit o limbă indo-europeană. Ar fi interesant de amintit că „marile pietre” - stele, dolmene, menhire - au fost caracteristice pentru religii din India meridională, pentru câteva secole, Începând din 1 500 Î.Hr., Îndeplinind funcția de osuare la finalul riturilor funerare desfășurate În mai multe faze. Stelele erau puse În locurile În care era efectuată prima Înmormântare. Ritualuri asemănătoare au fost atestate și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a Înhuma cadavre În peșteri era foarte răspândit În Paleoliticul mijlociu. În jurul anului 60 000 Î.Hr. acesta este atestat și În Europa Occidentală, În zonele de la nord de Mareaxe "Marea" Neagră și Marea Caspică, până În Uzbekistan și Rusia Meridională, și, pornind de pe coastele occidentale ale Africii de Nord, până În Asia Centrală. Semnificația religioasă a Înhumării cadavrelor În peșteri este pentru noi extraordinară și poate fi ilustrată cu următoarele cuvinte ale lui D. Kirkbride: Se pare că acești oameni au conștientizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este datat la circa 8 900 Î.Hr. Au urmat multe atestări În Mesopotamia central-nordică (Giarmo, Mureybet, Tell Abuxe "Abu" Hureya, Tell eÌ-ßauw³n, Yarim Tepe, Tell Sotto, Chonga Mamixe "Mami", ¸ass¿n³, Samarra, Tell ¸alaf, Arpachiya etc.) și În Mesopotamia meridională (¸aggi Mu¡ammad, ‘Ubaid, Eridu, Uruk, Ur etc.)1. În perioada neolitică, principalele expresii ale vieții religioase În Orientul Mijlociu - referitoare mai ales la Anatolia, dar valabile și pentru Mesopotamia - sunt următoarele trei: 1) Cultul „zeiței-mamă” (sau „mama-pământ”), atestat de existența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost pictate fac ca efectul lor plastic și caracterul demoniac să fie impresionant. Figurile feminine au trup de femeie și cap de animal 1. E. Etapa Uruk și Gemdet NaÌr (cca 3500-2800 Î. Hr). Uruk se află tot În Mesopotamia meridională, dar puțin mai la nord de Eridu și de ‘Ubaid. La Uruk, faza calcolitică se caracterizează printr-o organizare civilă și religioasă impunătoare și prin faptul că a produs cea mai veche formă de scriere „organizată” a umanității 2. Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezența În Mesopotamia a unor populații autohtone, cum ar fi protoeufratenii, prototigrizii, subareii, și nici În ceea ce privește prezența populațiilor semite (din motivele menționate mai sus), există totuși probleme diverse și serioase În legătură cu sumerienii, atestați ca locuitori ai regiunii omonime din Mesopotamia meridională, până la țărmul Golfului Persic, și care nu au ieșit niciodată din limitele obișnuitului din punct de vedere etnic și lingvistic. Problemele legate de sumerieni se nasc din diferite situații, cum ar fi cea a „singularității” limbii aglutinante sumeriene, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
activitățile specifice diferitelor zone, menite să aducă „pâinea zilnică”. De exemplu, În zona Uruk, care a impulsionat mult dezvoltarea creșterii vacilor, zeița protectoare este Nin-súnxe "Nin-sún" („Stăpâna vacilor sălbatice”); În schimb, În zona ierboasă a stepei (eden), În centru Babiloniei meridionale, unde se dezvoltase mult creșterea oilor, era foarte venerat Dumuzixe "Dumuzi", zeul păstorilor. 5) Actele de „credință și obediență religioasă”, În mod special „drama cultică” („căsătoria sacră”, celebrată În timpul sărbătorii Anului Nou), funcția Plângerilor pentru moartea lui Dumuzixe "Dumuzi", ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeul Asallu¿i/Mardukxe "Marduk" (Ku’ar, nu foarte departe de Eridu), zeița Dumuzixe "Dumuzi"-Abzuxe "Dumuzi-Abzu" (Kinirșa, la sud-est de Lagaș), zeița Nanșexe "Nanșe" (Nina/Șurgul), zeița Ninmarxe "Ninmar" (Gu’aba) etc. 2) Regiunea terenurilor cultivate și a grădinilor meridionale - pe cursul de jos al Eufratului, de la Uruk la Ur. Această zonă cunoaște trei tipuri diverse de economie primitivă: cea a locuitorilor mlaștinilor, a păstorilor xe "Ninazu"și a cultivatorilor de diferite plante. Divinitățile regiunii reprezintă aceste tipuri de agricultură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oliei, care corespunde Blaenei clasice. În stadiul actual al cunoașterii nu putem atribui populației palaice nici evenimente istorice, nici formațiuni statale autonome. Mult mai amplu este corpusul textelor legate de limba luviană, răspândită pe teritoriul vast al Anatxe "Anat"oliei meridionale și atestată atât pe tăblițele cuneiforme din arhiva de la Hattușaș (Starke, 1985, 1990), cât și pe inscripțiile monumentale În grafie hieroglifică, posterioare căderii imperiului hitit. Avem cel puțin informații despre existența a două realități politico-statale În teritoriile locuite de populația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
componentei propriu-zis hurrite kizzuwatneene, cu precădere din centrele religioase de la Kummannixe "Kummanni" și Lawazantiya (termenii Kizzuwatna, Kummanni și Lawazantiya sunt utilizați adesea pentru a desemna aceeași realitate teritorială În munții Taurus sud-orientali). Muwatalli, care a mutat capitala statului În regiunea meridională Tar¿untașșa, dovedește o devoțiune specială pentru un zeu luvian al furtunii, DU pi¿așșașșixe "DU pih~așșașși" (căruia Îi adresează o rugăciune, CTH 381, care conține o amplă listă divină, cuprinzând principalele panteonuri locale din Anatolia, Kizzuwatna și Siria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că Tut¿aliya, pentru a reprezenta ceea ce pare a fi un panteon personal, a recurs la sistemele religioase hurrite din Siria nordică (mai ales la cel din Alep; vezi Masson, 1981, p. 51 și Laroche, 1981, p. 24) și Anatolia meridională (a se vedea pentru aceasta rolul relevant al lui Șarruma). Interpretarea grupului celor doisprezece zei și a zeului spadă din camera B ca divinități ale infernului a dus la presupunerea că avem de-a face cu un monument funerar În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
când Hattușaș se impune ca un centru politic dominant din punct de vedere religios, de-a lungul unui proces de amestec și reelaborare teologică a divinităților venerate În diferite localități ajung să se afirme mai ales zeitățile din grupul cetăților meridionale. Într-adevăr, după cucerirea hitită, Zalpa Își pierde rapid importanța, iar izvoarele Încep să ne ofere puține atestări; Li¿zina Își menține o prezență limitată aproape exclusiv la textele mitologice, ca locuință a unor divinități; Nerikxe "Nerik" dobândește un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a acesteia, complexitatea situației sale etnice, dialectica culturală continuă Între populațiile zonei urbane și cultivate, pe de o parte, și populațiile seminomade din ariile deșertice și de stepă, pe de altă parte (Împreună cu infiltrări repetate dinspre zonele periferice nordice și meridionale), nu par să stea În calea unei abordări unitare a regiunii și din punct de vedere istorico-religios. Nu se vor aborda aici acele aspecte ale culturii materiale care, În epocile premergătoare scrisului, ar putea sa ne conducă În sfera religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Începutul primului mileniu, latini, sabini, etrusci și greci au format ceea ce mai târziu se va numi religia „romană”. Dar regiunea Tibrului este inserată Încă din epoca bronzului În istoria Italiei și a Mării Mediterane. Descoperirile miceniene În Italia centrală și meridională, În Sicilia și În Sardinia, leagă tot mai strâns istoria italică de cea greacă, de Creta, Mareaxe "Marea" Egee, Cipru și Fenicia. În fața răspândirii vechilor civilizații superioare ale epocii bronzului, civilizații de proveniență orientală, moștenirea indo-germanică (indo-europeană), de origine nordică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nuovo) și deci În apropiere de unele localități foarte importante pentru istoria religiei romane, ca Lavinium și Ardeea și, pe lângă acestea, În munții Etruriei meridionale (Monti della Tolfa, Rovello, Luni sul Mignone, San Giovenale), ca și În tezaurele din Umbria meridională (Piediluco și Contigliano, În provinciile Terni și Rieti). În rambleurile din area sacra de la Sant’Omobono În Forum Boarium (Roma) au fost descoperite câteva fragmente de origine necunoscută și de epocă foarte veche, care nu pot fi totuși definite cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]