KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...133 >

3,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

dinafară. Chiar atunci, Kyutaro apăru încet lângă Hikoemon și-i șopti ceva la ureche. — Domnia Sa e îngrijorat că vestea despre incidentul din Kyoto ar putea ajunge la urechile oamenilor. În ochi i se citea intenția de a-l ucide pe mesager, dar Hikoemon clătină din cap. După ce făcură câțiva pași, îi spuse: Probabil va muri acolo unde e, de mult ce-a mâncat. Lasă-l să moară în liniște. Privind spre magazia sutrelor, Hikoemon întinse o palmă de la piept, în rugăciune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ISHIDA SAKICHI, vasal al lui Hideyoshi SAMBOSHI, nepotul și moștenitorul lui Nobunaga TAKIGAWA KAZUMASU, vasal superior al clanului Oda MAEDA GENI, vasal superior al clanului Oda SAKUMA GENBA, nepotul lui Shibata Katsuie SHIBATA KATSUTOYO, fiul adoptiv al lui Katsuie UN MESAGER LOVIT DE SOARTĂ Hideyoshi nu se mișcase. Fire fine de cenușă cădeau în jurul bazei lămpii - probabil, resturile scrisorii lui Hasegawa. Kanbei intră șchiopătând, iar Hideyoshi îl salută înclinând capul. Îndoindu-și piciorul infirm, Kanbei se așeză pe podea. În timpul captivității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
m-ați încurajat foarte mult. Acum nu mai putem face decât un singur lucru, spuse Hideyoshi, cu convingere. Să încheiem cât mai repede și mai tainic cu putință pacea cu clanul Mori. Călugărul Ekei venise la tabăra lui Hideyoshi ca mesager din partea clanului Mori, pentru a negocia un tratat de pace. Ekei luase mai întâi legătura cu Hikoemon, datorită cunoștinței lor de lungă durată; apoi se întâlnise cu Kanbei. Până acum, Hideyoshi refuzase să ajungă la un acord cu clanul Mori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
oficială de pace, se poate organiza în două, trei zile, sugeră Hikoemon. Nu, e prea mult, ripostă Hideyoshi. Trebuie să începe imediat, fără a aștepta nici măcar până la ivirea zorilor. Hikoemon, cheamă-l din nou aici pe Ekei. Să trimit un mesager chiar acum? întrebă Hikoemon. Nu, așteaptă puțin. Un mesager sosind în toiul nopții i-am stârni suspiciuni. Trebuie să ne gândim foarte bine la ceea ce vom spune. Urmând ordinele lui Hideyoshi, oamenii lui Asano Yahei începură o inspecție atentă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
zile, sugeră Hikoemon. Nu, e prea mult, ripostă Hideyoshi. Trebuie să începe imediat, fără a aștepta nici măcar până la ivirea zorilor. Hikoemon, cheamă-l din nou aici pe Ekei. Să trimit un mesager chiar acum? întrebă Hikoemon. Nu, așteaptă puțin. Un mesager sosind în toiul nopții i-am stârni suspiciuni. Trebuie să ne gândim foarte bine la ceea ce vom spune. Urmând ordinele lui Hideyoshi, oamenii lui Asano Yahei începură o inspecție atentă a tuturor călătorilor care veneau și plecau din regiune. Cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de Mitsuhide, dar omul care se dădea drept muzicant orb era un samurai al clanului Akechi cu o scrisoare de la Mitsuhide pentru Mori Terumoto. Plecase din Kyoto în dimineața zilei a doua. Mitsuhide mai trimisese în aceeași dimineață încă un mesager - pe mare, de la Osaka - dar furtunile l-au încetinit și a ajuns la Mori prea târziu. — Crezusem că aveam să ne întâlnim dimineață, spuse Ekei, după ce-l salută pe Hikoemon, dar în scrisoare ați spus să vin cât mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mișcat ca atunci. Dar, nu peste mult, îl chemă pe Ekei. Când călugărul sosi, Hideyoshi îi arătă imediat un document. — Tot ce mai rămâne acum de făcut e schimbul de declarații. Priviți ceea ce am scris, iar apoi voi trimite un mesager după angajamentul clanului Mori. Ekei privi declarația, după care i-o înapoie cu respect lui Hideyoshi. Acesta ceru o pensulă și semnă. Apoi, își crestă vârful degetului mic și aplică o pecete de sânge lângă iscălitură. Tratatul de pace era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
douăzeci de leghe într-o singură zi. — Primul lucru pe care vreau să-l fac, le spuse Hideyoshi slujitorilor săi, e o baie. Guvernatorul castelului se prosternă în fața lui Hideyoshi. După ce-l felicită la întoarcere, îl informă că sosiseră doi mesageri, dintre care unul de la Nagahama, cu știri urgente. Mă ocup de el după ce fac o baie. Vreau cât mai multă apă caldă. Ploaia mi-a pătruns prin armură, până la rufăria de corp. Hideyoshi se cufundă până la umeri în apa fierbinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
potrivit soldei. Apoi, întrebă cât orez mai rămăsese în silozuri, comentând: — Aici nu vom fi asediați, așa că nu e nevoie să păstrăm orezul. Plătiți-le servitorilor de cinci ori solda în orez. Ieși din baie și se duse direct la mesagerul din Nagahama care-l aștepta. Își lăsase în Nagahama mama și soția și fusese tot timpul preocupat de soarta lor. De cum îl văzu pe mesager îngenunchind în fața lui, Hideyoshi întrebă: — O duc bine? Nu s-a-ntâmplat nimic? — Și cinstita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
servitorilor de cinci ori solda în orez. Ieși din baie și se duse direct la mesagerul din Nagahama care-l aștepta. Își lăsase în Nagahama mama și soția și fusese tot timpul preocupat de soarta lor. De cum îl văzu pe mesager îngenunchind în fața lui, Hideyoshi întrebă: — O duc bine? Nu s-a-ntâmplat nimic? — Și cinstita dumneavoastră mamă și soția sunt foarte bine. — Serios? Atunci, dar, este atacat Castelul Nagahama? — Am fost expediat din Nagahama în dimineața zilei a patra, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
o forță numeroasă a clanului Akechi se îndreaptă acum spre Nagahama. — Ce vor face oamenii de la Nagahama? Nu sunt destui pentru a rezista unui asediu așa că, în caz de urgență, plănuiesc să vă mute familia într-o ascunzătoare din munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei. Deși probabil îi scrisese epistola în toiul unei furtuni de confuzie și îndoială, avea caligrafia calmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Astfel, ajungând la tabăra sa, fuseseră convinși că Hideyoshi însuși avea să le iasă în întâmpinare. Tot ce le rămânea de făcut celor doi generali era să aștepte. În acel timp, văzură sosind diverși luptători răzleți. Încontinuu veneau și plecau mesageri, în toate direcțiile. Printre ei era și un samurai pe care Nakagaba Sebei îl recunoscu. — ăsta nu-i un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau relații foarte strânse. Cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau relații foarte strânse. Cei doi fuseseră prieteni apropiați de ani de zile, iar familiile lor erau înrudite prin căsătorie. „Ce cautț aici un mesager de la clanul Hosokawa?” se întrebă Sebei. Era o problemă care-i privea nu numai pe cei doi generali care așteptau să intre la Hideyoshi, ci întreaga națiune. — A spus că Seniorul Hideyoshi doarme, dar cred că e cât se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lor, își prezentă insistent scuzele: — Îmi pare nespus de rău că am fost atât de necuviincios. Când m-am sculat, am mers la templul principal - și, în timp ce mă rădeam în cap, continuă el, mângâindu-și țeasta pleșuvă, a sosit un mesager de la Hosokawa Fujitaka, cu o depeșă urgentă. Deci, a trebuit să vorbesc mai întâi cu el, lăsându-vă pe voi să așteptați. Se așeză în stilul său obișnuit, fără să-i pese de distincțiile rangului. Cei doi uitară complet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Nobunaga. Este cu Niwa, așa că n-am găsit necesar să mă pierd în formalisme. Mâine se va alătura, cu siguranță, taberei noastre. — Dar Ikeda Shonyu? — Ne vom întâlni și cu el. Încă nu l-am văzut, dar a trimis un mesager cu o declarație de sprijin. Hideyoshi avea încredere în aliații săi. Până și Hosokawa Fujitaka refuzase invitația lui Mitsuhide. În schimb, tocmai îi trimisese un vasal lui Hideyoshi, spunându-i că nu avea să-și unească forțele cu un rebel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
orașul Kyoto pentru a ataca Azuchi. Dar, încă de la primul pas în afara capitalei, întâlni un obstacol la trecerea din Seta a râului. În dimineața aceea, trimisese o scrisoare prin care cerea capitularea Castelului Seta, dar guvernatorul acestuia îl ucisese pe mesager, dând foc apoi castelului și podului Seta. Astfel, trupele clanului Akechi n-au mai putut trece râul. Ochii lui Mitsuhide ardeau de indignare. Podul distrus de foc părea aroape să-l batjocorească: „Lumea nu te vede la fel cum vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Dimpotrivă, știa Hideyoshi reprezenta o imensă amenințare. Ceea ce-l liniștea cât de cât pe Mitsuhide era convingerea că Hideyoshi era ținut pe loc de clanul Mori și nu se putea întoarce repede. Bănuia că cel puțin unul dintre cei doi mesageri pe care-i trimisese la clanul Mori își îndeplinise misiunea. Și, fără îndoială, răspunsul clanului Mori avea să sosească în curând, informându-l că Hideyoshi fusese atacat și distrus. Dar de la Mori nu venea nici o veste, și nu primea răspunsuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Shonyu - nu răspunseseră la chemările sale urgente, deși toți trei se aflau, cu numele, sub comanda lui. Tulburarea lui Mitsuhide nu era nejustificată. Se consultă cu Saito Toshimitsu: — Crezi că s-a întâmplat ceva, Shinshi? Mitsuhide voia să creadă că mesagerii pe care-i trimisese pățiseră ceva, sau că Junkei și ceilalți nu făceau decât să întârzie, dar Saito Toshimitsu acceptase deja realitatea. — Nu, stăpâne, răspunse bătrânul. Bănuiesc că Seniorul Tsutsui nu mai are intenția să vină. Nu există nici un motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
PORȚI Un vânt trist sufla printre brazii care creșteau în jurul taberei lui Mitsuhide din Onbozuka. Perdeaua îngrăditurii se umfla ca o uriașă vietate albă. Flutura necontenit, cântând o melodie lugubră, neliniștitoare. — Yoji, Yoji! strigă Mitsuhide. — Da, stăpâne? — A venit un mesager? — Da, stăpâne. — De ce nu mi-a raportat direct mie? — Raportul încă n-a fost confirmat. — Este vreo regulă cu privire la ce poate și ce nu poate ajunge la urechile mele? întrebă Mitsuhide, enervat. Îmi cer iertare, doamne. — Fii bărbat! Îți pierzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
privire goală spre Yojiro. Îl întrebă: — Rănile lui Gyobu erau adânci? — Da, stăpâne, răspunse Yojiro, cu ochii umplându-i-se de lacrimi. Pare să fi murit. Da, stăpâne. — Yojiro, spuse deodată Mitsuhide pe un cu totul alt ton. Ce raportase mesagerul dinainte? — N-am să vă ascund nimic, doamne. Armata lui Tsutsui Junkei a apărut pe câmpul de luptă și ne-a atacat aripa stângă. Saito Toshimitsu și toată unitatea lui n-au avut putere să-i oprească și au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de la Templul Mii, se vedea fum galben și gros ridicându-se de pe malul răsăritean al lacului, înspre Azuchi. — Arde Azuchi! Primind raportul gărzilor, generalii ieșiră pe verandă. Hideyoshi și ceilalți își puseră mâinile streașină la ochi. — Seniorul Noubo, raportă un mesager, care avea tabăra la Tsuchiyama, în Omi, și Seniorul Gamo, și-au unit forțele și începând de dimineață atacă Azuchi. Au dat foc și orașului și castelului, iar vântul suflând dinspre lac a învăluit întregul Azuchi în flăcări. Dar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nu se temeau de un atac prin surprindere. Fiind toiul verii, așternuturile și proviziile aveau să dureze. Cel mai mare neajuns ținea numai de izolare. Aflându-se atât de departe de orice așezare omenească, nu aveau idee ce se petrecea. Mesagerul ar fi trebuit să se înapoieze curând. Nene își lăsă gândurile să se îndrepte spre cerul apusean. În noaptea dinaintea fugii din Nagahama, îi scrisese grăbită soțului ei o scrisoare. De-atunci, nu mai primise nici o veste de la mesager. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
petrecea. Mesagerul ar fi trebuit să se înapoieze curând. Nene își lăsă gândurile să se îndrepte spre cerul apusean. În noaptea dinaintea fugii din Nagahama, îi scrisese grăbită soțului ei o scrisoare. De-atunci, nu mai primise nici o veste de la mesager. Poate căzuse în mâinile clanului Azuchi, pe drum, sau nu-i putuse găsi ascunzișul. Zi și noapte se gândea la aceste posibilități. În ultima vreme, auzise că avusese loc o bătălie la Yamazaki. Când i se spusese despre evenimente, sângele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de necontestat era acela că, pe msură ce îmbătrânea, puterile păreau să-i slăbească tot mai mult. Katsutoshi frecă mai apăsat, așa cum i se spusese, până când din pielea lui Katsuie începu să se prelingă sânge roșu și gras. Sosiră doi mesageri. Unul era vasalul lui Hideyoshi, celălalt un vasal al lui Nobutaka. Fiecare aducea câte o scrisoare de la stăpânul său și, împreună, îi prezentară scrisorile lui Katsuie. Hideyoshi și Nobutaka, care-și făcuseră amândoi tabăra la Templul Mii din Otsu, scriseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
scrise că nimic nu l-ar fi putut încânta mai mult decât vestea trimisă de Hideyoshi. De asemenea, sublinia faptul că propria lui armată ajunsese până la Yanagase. Analizând ceea ce știa acum, atât din conținutul scrisorilor cât și de la cei doi mesageri, Katsuie nu mai era sigur ce să facă în continuare. După ce mesagerii plecară, alese un număr de tineri cu picioare solide și-i trimise de la Otsu la Kyoto, pentru a cerceta adevărata situație din zonă. Părea hotărât să rămână cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]