2,722 matches
-
mai scurtă și sosim la Peking cu mult înaintea lui Su Shun și a procesiunii sale. 23 Așteptându-mă în Orașul Interzis, prințul Kung a fost ușurat să mă vadă teafără: — Zvonurile despre moartea ta au circulat mai repede decât mesagerii noștri, mi-a spus el, întâmpinându-mă. Am fost măcinat de îngrijorare. Cu lacrimi în ochi, ne înclinăm unul în fața celuilalt. — Poate că fratele tău chiar a vrut să mă ia cu el, i-am spus, simțindu-mă încă rănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia el cu disperare. Mesager întocmai ca Popescu al unei lumi atotputernice și al istoriei biruitoare, Toader Știr era un ideolog. Amîndoi paralizau în cenacliști dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ordinele lui Nobunaga fuseseră nesocotite, Ranmaru citi, pe furiș, scrisoarea. Nu conținea nimic care săl fi putut supăra pe Nobunaga. Scria astfel: Spre surprinderea mea, Hanbei încă nu a luat nici o măsură spre a vă duce ordinele la îndeplinire. În calitate de mesager al dumneavoastră, i-am atras atenția asupra erorii faptelor lui, informându-l că, dacă nu respectă ordinul, voi fi acuzat de neglijență. Cred că ordinul dumneavoastră va fi îndeplinit curând. A fost extrem de obositor pentru mine și, cu umilință, apelez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am fi acționat fiecare pe cont propriu, probabil că ar fi fost ucis în cursul tentativei de evadare, spuse Tenzo, zâmbind. Tenzo ajunsese la Castelul Itami pentru că și Hideyoshi încercase să organizeze fuga lui Kanbei. La început, Hideyoshi trimisese un mesager pentru a-i cere lui Araki Murashige eliberarea lui Kanbei, iar, mai târziu, trimisese un preot buddhist în care Murashige avea încredere, în același scop. Folosise toate mijloacele pe care le avea la dispoziție, dar Murashige refuzase, cu încăpățânare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
propriu: — Adevărul este că Hanbei a vorbit despre acest plan de două sau de trei ori, cât era în viață, dar a fost amânat fiindcă încă nu sosise momentul. Dacă pot primi permisiunea stăpânului meu, mă voi duce oricând ca mesager, să mă întâlnesc cu Goto, în Castelul Miki. Nu, așteaptă, îl opri Hideyoshi, clătinând din cap. N-am folosit noi același plan nu mai demult de primăvara trecută, abordându-l pe unul dintre generalii din castel prin relațiile rudelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu e demn să fie samurai. Când apare, îl vom tortura până la moarte. — E emisarul Seniorului Hideyoshi și nu se cuvine să ucidem un om a cărui sosire a fost anunțată dinainte. Între războinici există înțelegerea de a nu ucide mesagerii. Așa ceva ar merge, chiar și cu un general inamic, dacă ar fi altcineva. Dar, în cazul lui Kanbei, simt că nu m-aș sătura nici mâncându-i carnea de pe oase. — Nu lăsa inamicul să îți cunoască adevăratele gânduri. Să râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care se confrunta acum Hideyoshi. Tăcut, Kanbei își reînnoi jurământul în propria lui inimă. „Într-un fel sau altul,“ își spuse el, „misiunea asta care mi-a fost încredințată trebuie să reușească.“ Goto și oamenii lui erau surprinși de atitudinea mesagerului. Aveau în față un general al trupelor atacante dar, în loc de a-i privi cu aroganță, venise însoțit doar de un tânăr fermecător. Nu numai atât, dar când acel Kanbei îl salută pe Goto, ceru în grabă ca lectica să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei, spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut câte un mesager galopând pe drum sau să nu treacă un sol dintr-o altă provincie. — Nu vii? îi strigă încântat Nobunaga lui Nakagawa Sebei. Unde, stăpâne? — La vânătoare cu șoimi! — E sportul meu preferat! Vă pot însoți, stăpâne? — Sansuke, vino și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu făcea decât să-și muște buzele și să-l privească pe vasalul prosternat în fața lui. Palpitațiile din pieptul lui Shoyoken n-aveau să se calmeze prea ușor, iar agitația i se simțea în glasul tremurător: — Scrisoarea! Să vedem scrisoarea! — Mesagerul mi-a spus să-i transmit Seniorului Katsuyori că problema era atât de urgentă, încât n-a fost nici un moment de pierdut, spuse vasalul, și că să așteptăm o scrisoare care va sosi cu următorul mesager. În timp ce se îndepărta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Scrisoarea! Să vedem scrisoarea! — Mesagerul mi-a spus să-i transmit Seniorului Katsuyori că problema era atât de urgentă, încât n-a fost nici un moment de pierdut, spuse vasalul, și că să așteptăm o scrisoare care va sosi cu următorul mesager. În timp ce se îndepărta cu pași mari, Katsuyori trecu drept pe lângă vasalul încă prosternat la pământ, strigând, în urmă, spre Shoyoken: — Nu-i nevoie să vedem scrisoarea lui Goro. În ultimii ani, s-au văzut destule semne suspecte din partea lui Yoshimasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calea unui uriaș cataclism, care continua zi și noapte. Evident, erau întinse perdele chiar și în grădină, scuturile erau instalate unul lângă altul, iar soldații nu mai aveau timp de somn, patrulând noaptea prin zonă, cu lampioane mari de hârtie. Mesagerii erau preluați, din oră în oră, direct de la intrare și conduși prin poarta centrală, până în grădină, unde Katsuyori asculta personal veștile. Tot ceea ce în anul trecut făcuse doar parte din construcție - mirosul de lemn proaspăt, intarsiile de aur și argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga, din Kai. Hideyoshi se afla în citadelă, când un vasal intră pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezervată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre oameni scoase scrisoarea din faldurile kimonoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Kai. Hideyoshi se afla în citadelă, când un vasal intră pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezervată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre oameni scoase scrisoarea din faldurile kimonoului și o depuse, cu respect, în fața lui Hideyoshi. Era învelită în două sau trei foi de hârtie uleiată. Hideyoshi desfăcu ambalajul și tăie plicul. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era bine dispus? — Am auzit de la unul dintre participanții la campanie că trecerea prin munți a fost ca o ieșire pentru a admira florile, primăvara. Se pare că Seniorul Nobunaga va reveni pe drumul de coastă, trecând pe la Muntele Fuji. Mesagerii se retraseră. Hideyoshi rămase pe loc, privind pictura cu bâtlani albi de pe ușile glisante. Ochii păsărilor fuseseră pictați în galben și păreau să-l privească. „Cred că o să fie Kanbei,“ își spuse Hideyoshi. „El e singurul pe care-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i puteau împărtăși încrederea. Chiar credea că Shimizu Muneharu avea să-și trădeze stăpânii, clanul Mori, numai din cauza acelei declarații, sau poate Hideyoshi se gândea la altceva? Călătoria din Okayama până la Castelul Takamatsu dura mai puțin de o zi, iar mesagerii ajunseră cu atât mai repede, cu cât se deplasau călare. Trecând prin primele linii ale propriei lor armate, priviră în direcția Munților Kibi, unde soarele apunea roșu. Din acel punct, n-aveau să mai întâlnească decât inamici. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timp ce se făceau prezentările, Muneharu se înclină afabil. Emisarii se bucurau, convinși că aveau să-l câștige fără nici o greutate. — Hikoemon, spuse Kanbei, vrei te rog să-i comunici Generalului Muneharu conținutul mesajului Domniei Sale? Deși s-ar fi cuvenit ca mesagerul mai vârstnic să facă remarcile introductive, Kanbei considerase că Hikoemon, mai înaintat în ani și mai blajin, avea să prezinte mai eficient avantajele propunerilor. — Permiteți-mi să vă explic misiunea noastră, domnule general. Seniorul Hideyoshi ne-a ordonat să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am primit de la clanul Mori nu depășește șapte mii de banițe și, cum se vede, nu sunt mai mult decât un samurai de țară care se apropie de bătrânețe. Nu pomenise nimic despre vreun acord. Se lăsă tăcerea. Cei doi mesageri stăteau încordați. Orice i-ar fi spus, nu făcea decât să repete, cordial și cu cel mai mare respect: — E mai mult decât drept. Nici experiența lui Hikoemon și nici elocvența lui Kanbei nu păreau să fie de vreun folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era doar o simplă formalitate din partea lui, iar trimișii înțeleseră că aveau în față o ființă omenească realmente inimoasă. Era dușmanul lor, dar era și un om cinstit. Nu se poate, Seniorul Hideyoshi vă așteaptă cu nerăbdare răspunsul, spuse Hikoemon. Mesagerii nu cerură decât torțe și porniră la drum. Îngrijorat să nu li se întâmple ceva, Muneharu trimise trei vasali de-ai lui să-i conducă până în primele linii. Kanbei și Hikoemon călăriseră tot drumul până la Castelul Takamatsu și înapoi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și concret: — Generalul Muneharu refuză să capituleze. Este atât de hotărât, încât orice altă încercare de negociere ar fi zadarnică. Hideyoshi nu părea surprins. Le spuse celor doi să revină după ce se odihniseră. În aceeași zi, Hideyoshi îi chemă pe mesageri și pe câțiva generali la o consfătuire. Folosindu-se de o hartă a regiunii, Kanbei revăzu pozițiile liniei defensive a celor șapte fortărețe. Hideyoshi ridică privirea de pe hartă și se întinse, ca și cum ar fi fost obosit. Mai devreme, primise vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dacă samuraiii care le supraveghează munca ar face la fel, un om ar putea avea de zece ori mai multă forță și am putea izbândi tot ce dorim. Kanbei, voi veni eu însumi pe șantier. A doua zi dimineață, un mesager în robă galbenă alerga în jurul șantierului, ordonându-le muncitorilor să întrerupă lucrul și să se adune în jurul unui steag înălțat pe dig. Lucrătorii din schimbul de noapte, care erau în drum spre casă, și cei care tocmai veneau la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de alta a lui, pe când Hideyoshi privea spre soldatul inamic, care îngenunchease sub streșinile ude de ploaie. Omul stătea în genunchi mândru, având mâinile legate cu o funie. — Acest om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl întrebă Hideyoshi pe vasalul însărcinat cu paza prizonierului. La percheziția inițială, vasalul găsise în îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum în fața lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și nu există nici o persoană aici care să-și prelungească viața fie și numai cu o zi, vânzându-i inamicului cântecul victoriei. Suntem pregătiți ferm pentru un asediu și hotărâți să murim, odată cu castelul. În scrisoare, Muneharu încuraja efectiv întăririle. Mesagerul capturat al clanului Mori răspunse la întrebările lui Hideyoshi cu o franchețe neașteptată. Întrucât citise deja scrisoarea lui Muneharu, inamicul părea să se fi resemnat cu faptul că zadarnic ar mai fi încercat să ascundă ceva. Dar Hideyoshi nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
drumul? — A înotat prin lacul noroios și pare să-i fie frig. Dați-i de mâncare și trimiteți-l cu un permis de liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. Am înțeles, stăpâne. Vasalul îl dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să moară, iar acum era nedumerit. Se înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
respect. — De asemenea, cred că în statul major de campanie al Seniorului Terumoto este un călugăr numit Ekei. Ekei din Ankokuji. Într-adevăr, stăpâne. — Nu l-am mai văzut de mult. Transmite-i, te rog, și lui, complimentele mele. De îndată ce mesagerul plecă, Hideyoshi se întoarse spre un vasal, întrebându-l: — Mai ai scrisoarea pe care ți-am dat-o adineaori? — Este în deplină siguranță, stăpâne. — Conține un mesaj secret de mare importanță. Du-i-o direct Seniorului Nobunaga. I-o voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capturat și în mâinile mele a ajuns o scrisoare care conține intențiile ale lui Muneharu precum și cele ale lui Kikkawa. Fii cum nu se poate mai prudent. Hideyoshi se așeză cu fața spre lampă. Scrisoarea pe care i-o încredințase mesagerului pentru a o duce la Azuchi îi cerea lui Nobunaga să conducă o armată în apus. Soarta solitarului Castel Takamatsu era aceea a unui pește deja prins în plasă. Armatele combinate ale lui Mori Terumoto, Kobayakawa Takakage și Kikkawa Motoharu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]