2,529 matches
-
ți-e foame, ba ți-e sete, ba ți-e dor de codrul verde. Pică nemaipomenit cârnații după prăjitură, și din nou mergea repede, aproape alergând, cu franzela într-o mână și cârnații înveliți în hârtie în cealaltă, mușcând și mestecând îndelung, și din nou vroia să nu se mai termine; după ce termină de mâncat, se pomeni iarăși năpădită de îngrijorare. Păi, să scape, trebuie neapărat să scape, copilul... Până să ajungă la policlinică, dădu iarăși peste un cabinet particular, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trage inima și-ți pui mintea la treabă... Era totodată un bun prilej pentru Rafael să-și facă reproșuri că pe el nu-l duce mintea. A intrat într-un punct mort, desigur, nimeni nu moare, în afară de Rafael. Mărgărit surâde, mestecând un fir de iarbă între dinți. N-avem ce face, prietene, trebuie să ne descurcăm cum putem, trebuie să mâncăm... Vorbele astea sună în gura lui ca un argument suprem și o motivație irefutabilă, măcar că arată ca și cum nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să ne descurcăm cum putem, trebuie să mâncăm... Vorbele astea sună în gura lui ca un argument suprem și o motivație irefutabilă, măcar că arată ca și cum nu s-ar hrăni cu altceva în afară de iarba și de paiele astea pe care le mestecă, asezonate eventual cu un pumn de dude. Întins pe spate cu blugii împăturiți sub cap și palmele odihnindu-se încrucișate sub stern, într-o simetrie desăvârșită, ca un mort în sicriu, Rafael îl aprobă din toată inima: — Așa e, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce-ți reamintește la fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să ni se spună încontinuu, prietene Mărgărit: trebuie să mănânci, da, și să bei, să te îmbraci, să te tratezi, să te distrezi, deh, trebuie neapărat să mesteci, să miști din fălci și să-ți miști fundul, să te freci încolo și-ncoace ca să nu mucezești stând în loc și întrebându-te și frământându-te dacă merită cumva, până ai s-o iei razna și-ai să te risipești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făcut-o, Mirelo. Ți se rupe sufletu’ când vezi ce copil frumos și n-ai cu ce, n-ai nici un fel de posibilitate... Las’ că-ți spun io ce să faci. Da’ spune, dragă, odată, face Mirela cu gura plină, mestecând acum cu nădejde, în credință, bogdaproste, Getuțo, cu cârnații ăștia. Îți merg la casa sufletului... Dă-i și lui Petrișor puțin, aha, ai văzut că-i place? Tu n-ai postit, Petrișor? întreabă Geta, îndesându-i bucățele de cârnat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o amenințare, păi, să se gândească bine, că nu se mai întâlnește cu așa ocazie... Ba bine că nu, Mirelo, ea nu-i făcută să se gândească, ci doar să mănânce. Pentru asta e făcută. Să bage-n ea, să mestece, să umple stomacul cu carne de la părinții Getuței, nășica și prietena ei, cea mai bună dintre toate câte le-a avut vreodată, și nu se mai satură. Foamea asta rea dă cu tine de pământ; mirosul și gustul cărnii, sfârâiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mizilic acolo, care contează însă enorm. O banană și-o bomboană, deh, aproape seară de seară, ea se întoarce acasă încărcată ca o albină, cu sânul și buzunarele pline de biscuiți și de napolitane, bomboane, sticle de suc, gume de mestecat... Uneori aduce și bani, dragostea mea, ai grijă să nu te prindă, cum te freci de bărbați în înghesuială și-i pipăi, s-ar zice totuși că nu te riști prea tare... Pe de altă parte, el umblă după Mărgărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fețe osoase, mobile, aproape de cauciuc, care dau impresia că tipii sunt unși cu toate alifiile. Pe sub haină, pieptul Îi era gol și, deși scutit de pielea de găină, era la fel de subțire și de chel ca o lamă de gumă de mestecat. Mergem să dansăm? Întrebă Rachel, punând jos paharul gol. Fetele cu codițe și paiete se plasaseră În fața reflectoarelor principale și ne ofereau o demonstrație de cum se dansează pe o astfel de muzică. Probabil că era nevoie să-și Încălzească picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scaunul cu atâta forță Încât acesta scrâșni a protest. — Vă cunoașteți? Întrebă Gavin Pritchett. Omul purta o cămașa de flanel bej, un sacou de catifea reiată maro, iar la gât, o cravată pe care se părea că obișnuia să o mestece În momentele de tensiune. — Da. Bună, Janice! am salutat, Într-un efort eroic de a nu arăta vinovată. Ce mai face Devon? N-a ținut figura. Aproape că i-am auzit fălcile Închizându-se cu un clămpănit. Ochii albaștri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
usturoi?), gestul pe care un om Îndurerat se cuvine să-l facă ar fi să o arunce cât colo, dezgustat de poftele sale animalice. Eu, desigur, am smuls capacul și-am ras pizza cu viteza luminii, abia deranjându-mă să mestec Înainte să Înghit. Regret să amintesc faptul că nu m-am spălat pe dinți Înainte de culcare. Deși, din moment ce nu m-am culcat propriu-zis, ci am leșinat pe canapea, am o oarecare scuză pentru această scăpare. În mod destul de previzibil, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
neîncăpători pentru câte aveam de văzut. Telejurnalul nu ne arătase niciodată asemenea lucruri, însă tata părea să fi știut el ceva. Poate de la postul de radio străin. Noi ne așteptaserăm la magazine cu rafturile doldora de rujuri și gumă de mestecat. Asta aduceau totdeauna cei sosiți de prin alte țări, când veneau în vizită la rude. La Veneția nu existau străzi și trotuare adevărate. La noi acasă, țigăncile ședeau pe marginea străzii și dădeau copilașilor să sugă. Praful li se lipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zbura prin nori. Plecarea într-o nouă aventură. Flash contra inamicilor planetei. Apoi a venit reclama. Reclama vine totdeauna pe neașteptate, chiar te și sperie un pic. Flash tocmai avea de transmis un mesaj important, când deodată vedeai pe unii mestecând fulgi de porumb, iar pe alții în culmea fericirii, fiindcă beau Pepsi. Poftim de-ți mai amintește de mesajul lui Flash. Și mie mi se părea că doar un lucru contează: ce are de spus Flash lumii întregi? În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ridic de pe scaun. Prin fereastra deschisă, îmi strigase: „E totul O.K.?” Îi răspunsesem, strigând și eu: „E totul O.K.” și mă simțisem cu adevărat în America. Nu mi-aș mai fi dorit decât să am niște gumă de mestecat în gură. Doamna Sanowsky a venit o singură dată la mine și mi-a înfășurat un fular în jurul gâtului. Prin fața mea trecuseră douăzeci și șapte de persoane cu totul. Începea să se însereze. Când tata s-a întors acasă, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tigăile pregătite pe aragaz. Tata punea cu băgare de seamă proviziile pe masa din sufragerie și se ducea să-și schimbe hainele. Ion lua toate cutiile de bere în camera lui, Toni își tăia o bucată de salam și o mesteca în fața televizorului, iar doamna Sanowsky făcea mai multe drumuri, cărând totul în bucătărie. După câteva minute striga: „Gata masa!” Atunci noi ieșeam de peste tot, cum iese din gaură șoricelul Jerry când Tom motanul îi întinde capcana cu o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de vinovăție. Face parte din stilul nostru de viață. E un mijloc de conservare a existenței. Fără teamă. Ca un drept personal. A fura din averea poporului e un drept personal. O știți la fel de bine ca mine.” Toți tăceau și mestecau ciocolată. „Da, legume, asta suntem cu toții”, s-a trezit vorbind unchiul. „Ține-ți gura, tu, tu... legumă. Ce știi tu, habar n-ai de nimic”, l-a repezit îndată mătușa. „Știu că, dacă ai fi o legumă, te-aș zdrobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
scoteau ca prin farmec tot felul de lucruri și în ele dispăreau tot felul de lucruri. O gustare, dulciuri, bani pentru o înghețată la bufetul din sat, caseta cu muzică pe care din păcate o uitaseși acasă, cărți, gumă de mestecat, hârtie igienică. Pe toate le dădea la iveală mama din geantă, în chip miraculos, de parcă am fi fost în Las Vegas. Mai întâi se dezbrăcau fetele și femeile, ascunse în dosul portierelor deschise, iar noi bărbații trebuia să o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
azi, se așezau pe jos, la umbra unui pom, și, În timp ce mâncau, stăteau de vorbă. Câinele păstra Întotdeauna partea cea mai bună pentru sfârșitul mesei, Începea prin a expedia feliile de pâine și numai după aceea se dăruia plăcerilor cărnii, mestecând fără grabă, conștient, savurându-i suculențele. Distrat, violoncelistul mânca cum se nimerea, se gândea la suita În re major de bach, la preludiu, un anumit pasaj Îndrăcit În care i se Întâmpla să se oprească de câteva ori, să ezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
duc să îmi torn o cană, pentru că nu poți să te alături unui festin pe care îl privești la cinema, eu stau în picioare și privesc, îmbrățișând trupul radiografiat al lui Udi, până când medicul mă observă și se oprește din mestecat, s-a întâmplat ceva, întreabă el, iar eu îi întind plicul, în ochii mei strălucesc dorința de compasiune și umilința, împotriva voinței mele, simt cum îmi tremură buzele și încep să plâng. El mă privește încurcat, ochii lui aleargă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale ce radiau o pasiune de nestăvilit, în același timp subtilă și agresivă, era îmbrăcat într-o cămașă de blugi și pantaloni deschiși la culoare, mesteca încet, plin de grație, nu ca mine, care deja îmi golisem farfuria, ia-o mai ușor, mă ceartă el, nu ești în stare să savurezi nimic, mă ridic să iau desertul, îmi aranjez rochia neagră pe coapse, un bărbat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care am închis-o în urma mea, sunt liberă pentru o clipă, dacă este într-adevăr o simplă migrenă, nu e mare lucru, mă descurc eu cu o migrenă, dar când intru în sala de mese, văd toți turiștii aceia mestecând cu plăcere, îndesând mâncarea sănătoasă în stomacurile lor flămânde, am impresia că trăiesc într-o altă lume, ce mă așteaptă pe mine astăzi este complet diferit de ceea ce îi așteaptă pe ei, nici plimbări cu jeepul, nici picnic în sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în tăcere, mâinile îmi tremură din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să simt vreun gust, până când ajung la fundul oalei, pe care îl șterg cu degete nerăbdătoare, sub unghii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care strălucea primăvara precum soarele, aurind visele noastre. Iată și terasa murdară, cu vedere spre munții albaștri, înlănțuiți asemenea unui colier de pietre de safir, aici ședea tata după-amiaza în pantalonii săi kaki scurți, picior peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor acelora, cu brațele încărcate de pui de pisică. Tot timpul se nășteau pisoi în pustiul acestei câmpii, se jucau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
singură pe aici, în fața vitrinelor cu mâncare se întind cozi fără speranță, numai la pizzeria de la ultimul etaj mai sunt locuri, iar eu mă așez epuizată pe un scaun din plastic, mai trag un scaun pentru Noga, apoi încep să mestec pizza aceea tare, călduță, de-asta nu e nici o coadă aici, desigur, nimic nu e întâmplător, nici tăcerea ei plină de ostilitate. Ce ai mai făcut astăzi la școală, o întreb eu, iar ea îmi răspunde în mod automat, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceară scuze. Bine că s-a întors, bine că nu va trebui să stau singură lângă Noga cea tristă, dar iată că ea este încă tristă, din cine știe ce motiv, iar el este încă încordat, maxilarele lui urcă și coboară în timp ce mestecă, scoțând un scrâșnet deloc plăcut, deja abia aștept clipa în care amândoi se vor duce la culcare, atât de tare mă apasă prezența lor, iar eu voi sta pe terasă, printre rufele proaspăt spălate, când și când mă mângâie câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu îl puteam lăsa singur pe tata, în ciuda faptului că el era atât de absorbit de propria sa durere, încât nici nu observa că exist. Seara îl chemam la masă, îl vedeam înmuind pâinea uscată într-o ceașcă de iaurt, mesteca încet, ca prin vis, nu mergi la mama, întreba el, iar eu îi spuneam, rămân cu tine, chiar dacă nu mi-ai cerut asta, chiar dacă prezența mea nu era decât o povară pentru el. Când ajungeam la ea, ura se risipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]