1,252 matches
-
mirată. Ce e? — Deschide‑o! Rupe grăbită plicul, se uită la poza cu niște buze strălucitoare, unite cu un fermoar, și citește mesajul tipărit: Coleguța mea dragă, secretul tău e în siguranță. — Uau! zice, făcând ochii mari. Cât e de mișto! Ai cumpărat‑o special pentru mine? Dar de unde... Se încruntă. De unde‑ai știut că am un secret? — Ăă... am avut eu așa o bănuială, zic. Al șaselea simț. — Apropo, Bex, bine că mi‑am amintit, spune Suze, răsucind felicitarea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
KitKat. — Of, Doamne, zice, lăsându‑și geanta pe jos. Bex, te simți bine? Nu trebuia să te las singură. — Mă simt bine! spun, ridicând privirea și sforțându‑mi un surâs pe chipul împietrit. Cum a fost conferința de vânzări? — Destul de mișto, zice Suze, ușor îmbujorată. Toată lumea mă felicita întruna pentru cât de bine mi se vând ramele. Toți auziseră de mine! Și au făcut și o prezentare a noilor mele modele, și au plăcut tuturor... — Mă bucur mult, Suze, zic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
moale cu problemele voastre. Nimeni nu zâmbi și nici nu se osteni să comenteze ordinul foarte hotărât. Parker aruncă o privire spre coechipierul care abia se ținea pe picioare. ― Salut! Mai ești cu noi, Brett? ― Păi! ― Norocul nostru! (Ripley făcuse mișto. Se întinse ceva mai estetic decât colegii ei amorțiți). Sunt fericită să văd că marele nostru orator este la fel de vorbăreț. Brett se mulțumi să zâmbească. Era cam tot atât de volubil ca și mașinile pe care le avea în primire, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la preziceri? — Fiscul e cu ochii pe noi. De destin mai scapi, de fisc - niciodată. A fost o glumă; nici de destin nu scapi niciodată. Dacă am bon fiscal, pot să trec suta asta la deduceri personale? zice Lionel la mișto. — Dacă mai apuci să-ți faci declarația de impozit. Esmé dă foc pe rând fiecărui fir de păr. Își apropie mâinile la câțiva milimetri de un glob de cristal, fără să-l atingă. Globul începe să plutească între mâinile ei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
clasă. Gérard convoacă o ședință de sumar și anunță că va intra în direct, personal, la știrile de la ora 11. După ce-i trimite la treabă pe subordonați, ia telefonul și-l sună pe Clovis. — Salut, Maigret! îl ia el la mișto pe inspector, ridicându-l implicit la gradul de comisar. — Salut, Saint-Just! nu se lasă mai prejos polițistul, ridicându-l implicit la rangul de incoruptibil. N-ai emisiune, ești în pană de subiecte? — Din contră, am un subiect foarte tare. Am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mine n-a trecut, mi-aș fi amintit. — Da: Băutorii de Vodcă Anonimi. Acordă o bursă anuală unui băutor care se lasă de băut timp de un an de zile. Până acum, nimeni n-a obținut bursa, îl ia la mișto Lionel. — De ce? cade în plasă notarul — Nimeni n-a îndeplinit condiția. Dotez fundația cu o sută de mii de euro, iar bursa o să fie de cinci mii anual. — Ce generos! Românii - mereu surprinzători! — Candidații trebuie să îndeplinească trei condiții: să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de august. Era Festivalul. Locuiam în București pe vremea aia. Zici că erai și tu pe-atunci? - În șaișpatru îs...Conceput în șaiștrei, se veseli tânărul, gândind cu mândrie cât umor i-a dat natura de poate face spirite de mișto cu moșulică ăsta care pare pe terminate. Galben și burtos. - Ești încă copil, ce să știi. Nici nu pari de anii tăi! Atunci în șaișpatru a fost una tare. Vroiau rușii să ne ia Dobrogea. Unul, Valev, avea ideea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trimis acuma? Democrația e una, iar diplomația e cu totul altceva. S-a mai pomenit să-i spună tineretul unui diplomat de carieră tataie? - Îmi pare rău, zâmbi pirpiriul. Eu așa zic la domni în vârstă. E simpatie, nu-i mișto. Îi respect. Chiar am prețuire. Pă bune, că știu și eu ce e aia bătrânețe, să te dea toți de-o parte, că gata, ești terminat. Mai ales la ăștia care a făcut comunismul, acuma nu vedeți ce șuturi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zic că nu merită, dar parcă, de e bătrâni, mai întâi stai și-l respectă și p’ormă dă-i cu șutul. Așa gândesc io unul, la meseria mea... Întinse mâna să-l mângâie, a îmbunare. - Zău, nu vorbesc la mișto. Chiar și lui dom’ Băcănel, Băcănel Obănceanu, de-a fost mare la partidul lor de demult, când mai trece p-aici, tot așa-i spun, tataie. Și nu se supără. Mai trece, îi cos un pantof, mai un flec, chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de l-a filmat. Ș-acuma l-a luat careva, sau l-a ascuns. D-asta e enervare. Cine să fure la mort o chestie d-aia? Ăștia de vine la pomeni la noi nu e cu tehnică d-asta mișto. A, de era dolari sau chiar un porcoi de-ai noștri și dădea careva la-nghesuială peste ei, tot ce e posibil să-i bușească. Bani, da, are trecere la furat în sat la noi Știți și matale, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi cel care ar pleca? Da, îi răspund. Cât ai clipi. Davey se gândește. — S-ar putea să ai dreptate. Doar cu Barney prin preajmă n-ar mai fi așa distractiv. —Barney e un porc capitalist. Ar înlocui toate chestiile mișto de dragul profitului. —Ce face Finn? mă întreabă, îngrozit de perspectiva că ar trebui să înlocuiască masa de biliard cu un șir de birouri la care să lucreze neobosite clonele lui Barney, tot timpul preocupate de perierea șefului. Nu știu. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zice ea. Or să-și imagineze toată viața cum îți pocnește costumul și-ți ies sânii afară... —Daisy! îi dau eu o pălmuță peste ceafă. Scârbos! Nu-mi pocnește costumul și nici sânii nu-mi ies afară... Hei, ce costum mișto ai, Rebecca! Vijay se ițește pe partea cealaltă a piscinei, bătând din gene ca Groucho Marx, mormăind puțin din pricina chipsurilor pe care le molfăie. Mi se aprind călcâiele și știi că asta-i interzis! Sunteți niște sârboși, zic eu, dezgustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de nerăbdare s-o sun pe Daisy, nu pierd timpul ca să-i dau impresia că ar putea câștiga; îl termin repede și fără milă, lăsându-l învins, nefericit, umilit, la discreția lui Vijay și Stewart, care și încep să facă mișto de el că a fost bătut la fotbal mecanic de o femeie. Au și ei dreptul la o compensație pentru comentariile lui în legătură cu partida lor în trei cu Baby Thomson. Apoi alerg la telefon. —Salut! zic eu. Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ființă lipsită nu numai de viitor, dar și de grija zilei de mâine, într-un cuvânt exponentul libertății absolute. Începu să aibă premoniții. Ce țuică mi-ai dat, mânca-ți-aș? De ce, Cargobot? Ți s-a sculat? Bă, văd mai mișto! Cred că am furat-o! Dă-mi puțină apă. Nu-i da, face mâna a doua! se ridică un piețar și îi întinse o sticlă plată cu spirt. Cargobot, care-și pierduse demult simțul umorului, trase un gât, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
populația Americii este dependentă de droguri, dacă includem aici și alcoolul. Cel puțin zece la sută. Ceea ce face din gena maturității un produs dat naibii! Josh rămase tăcut. — Ce zici, Josh? Ăăă, presupun că e o idee bună ... Nu faci mișto de mine, nu? — Nu, spuse Josh. Sigur că nu. — Nu mi-ai ascunde ceva, nu? Ca să dai lovitura singur? — Nu, zise el. De ce spui asta? — Mama ta a sunat azi, spuse Diehl. Oh, la dracu. Este foarte mândră de ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ai spus după aia, adică după căsătorie... un domn de vreo 35 de ani, iar eu aveam 18, blugist, ce-i drept, dar... un domn, mi-am zis, cum am putut eu să-i dau o palmă?, mai bine făceam mișto de el. Ne-am rușinat amândoi, dar din motive diferite. Și, în zilele următoare, m-a tot căutat în tramvaiul 46. Odată, l-am văzut de pe scaunul rece al tramvaiului, se apropia curajos, brav era, când a ajuns lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zilele următoare, m-a tot căutat în tramvaiul 46. Odată, l-am văzut de pe scaunul rece al tramvaiului, se apropia curajos, brav era, când a ajuns lângă mine, mi-am amintit de gândul ăla pervers al meu, „mai bine făceam mișto de el”, m-am ridicat și i-am zis exagerat de politicos: nenea, vreți să stați jos, nenea? S-a roșit și, la prima, a coborât. Eu am râs de el, „uite cum mai trece vremea, toate fetele-mi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în lumină separată) Nu poți rămâne mai mult, ne vedem luni din nou, ce mai e de vineri până luni?, doar weekendul. (Își ia mâinile de pe coapsele ei, râde parșiv, ea e stupefiată, el se joacă...) Râzi de mine?, faci mișto?, ai regizat scena, așa îți pregătești tu gagicile? Și-a pierdut orice mască.) Nuuu, păi, ce, îndrăznesc? (Râde... învingător, ea râde strepezit.) Doamne, ce-am căutat? Calea cea mai simplă în a pierde un bărbat e să râzi de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dea!, vorba cântecului popular românesc, că iar ajung la muzică... Odată am și întrebat-o ce mănâncă, tu ce mănânci, măi, fată, că parcă n-ai mânca nimic, așa ești de slabă... fluturi pe varză!!!, mi-a răspuns râzând, faci mișto de mine?, da. Da, făcea mișto de mine, vroia să spună că n-o înțeleg. Ei, da, n-o înțelegeam, n-am înțeles-o niciodată, așa cum nu te înțeleg nici pe tine, parcă nu ești de aici, pari sau ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zice, Îndreptându-se spre biroul lui Paul. Au venit și l-au luat. — Ne-au adus un automat de cafea nou ! spune Caroline, trecând pe lângă mine cu un teanc de șpalturi. I-am auzit vorbind la parter. Unul mult mai mișto, cu cafea ca lumea. Se pare că a fost comandat chiar de Jack Harper. Pleacă mai departe și eu rămân uitându-mă În urma ei. Jack Harper a comandat un automat nou de cafea pentru noi ? — Emma ! zice Artemis impacientă. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stârnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cânte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprâncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stânjeneala din relația noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de când lumea sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa. Nu ! — Ba da ! M-au acceptat ! — O, Doamne ! Lissy ! — Știu ! Îmi zâmbește radioasă. Nu e mișto ? Cheia din mâna ei e cea mai cool cheie din lume. E cheia care deschide ușa unui club privat din Clerkenwell super În vogă, la care foarte puțini au acces. Și Lissy a reușit ! — Lissy, ești cea mai tare ! — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
impresionată ! Îi iau cheia și o privesc fascinată, dar pe ea nu scrie absolut nimic. Nici un nume, nici o adresă, nici un logo, nimic. Arată exact ca cheia de la șopronul de scule al tatei, mă trezesc gândind. Dar, evident, mult, mult mai mișto, adaug iute. — Și cine crezi că o să fie acolo ? Ridic ochii spre ea. Știi, se pare că și Madonna e membră. Și Jude și Sadie ! Și actorul ăla nou superb din EastEnders. Partea proastă e că toată lumea zice că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai ? — Ăă, câteva... zic, Închizându-l repede. Poate că n-a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack, ai făcut public fiecare amănunt despre mine ! — Știu și Îmi pare rău... — Ai spus lumii Întregi ce lenjerie port... le-ai dat detalii despre viața mea sexuală... despre cuvertura mea Barbie, dar fără să le spui că e la mișto... — Emma, Îmi pare rău... — Le-ai spus ce greutate am ! Ridic glasul până devine un țipăt. Și nici măcar nu le-ai spus adevărul ! — Emma, Îmi pare sincer rău... Nu mă-ncălzește cu nimic că-ți pare rău ! Mă răsucesc furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]