1,364 matches
-
De toate” ș.a. reunesc contribuții documentare, cum ar fi: Procesul lui Titu Maiorescu din perioada directoratului la Școala de fete din Iași (1864), o critică asupra ediției de Articole politice în „Note amoroase”, relatări despre relațiile între Eminescu și Veronica Micle - o ipoteză asupra „iubitei din Ipotești”. Din 1935 apar studii critice: „Contribuții la filosofia lui Eminescu” de I. Petrovici; „Colaborarea lui M. Eminescu la „Timpul” de G. Bogdan - Duică; „Geneza sonetului „Veneția” de L. Gäldi; „Două intervenții polemice expun principiile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de pagini. S-au publicat: StudiiReflexe folclorice în poezia lui Șt. O. Iosif, de Cantemir Traian, Lepturarele lui Aron Pumnul - Mihai Eminescu și A. Pumnul, de Loghin Constantin, Pe urmele lui F.X. Knapp de Luța Petre, Astra Bucovinei - Veronica Micle, de Marian Leca, Din Eminescu inedit - Din Eminescu necunoscut; despre scriitorul soldat; Casa lui Pumnul, Panait Istrati, de Pop Augustin, Goethe și Eminescu de TcaciucAlbu N.; Pe urmele vremii - Patria în literatura germană; Rusia bolșevică văzută de un scriitor german
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și de bucurie, de suferință și de izbândă; Regina Maria, suflet nostalgic și plin de duioșie, care în « Povestea vieții mele» reînvie lumea vieții de la curțile europene dar și de la curtea noastră regală; Iulia Hașdeu, întruparea unei inteligențe sclipitoare; Veronica Micle, temperament aprins, dar cu duioase scăpărări ale sufletului împletite în poezie... Erau prezente și teme referitoare la plantele medicinale dar și la cele carnivore. Comemorarea unor Gheorghe Țițeica, Newton, Blaise Pascal a fost prilej de încrustare în literă de tipar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și aspectul ei literar, interesul pentru viața socială în România, promovarea scriitorilor locali, creșterea și îndrumarea lor, valorificarea artistică și documentară a folclorului. În paginile ei întâlnim republicate poezii de M. Eminescu, amintiri și articole dedicate poetului, versuri ale Veronicăi Micle, Matildei Cugler - Poni, Adelei Xenopol, A.C. Cuza, Gheorghe din Moldova, nuvele și schițe de T.V. Ștefanelli și Averchi Macovei, reproduceri din T. Robeanu, balade din Transilvania - din colecția lui I. PopReteganul. În Foița Revistei politice au mai colaborat cu versuri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Ce e amorul „ (nr.12/1887), „Atât de fragedă” (nr.1/1888), „Somnoroase păsărele” (nr.13/1887), „Dorința” (nr11/1887). Cu prilejul morții lui Eminescu, Revista politică reproduce fragmente din articolele publicate în Tribuna, Democrația, Lupta, dar și necrologul Veronica Micle (nr.17/1889). Prin Revista politică se anunță apariția în februarie 1888 a Almanahului Societății Academice socialliterare România jună din Viena, volumul II din Familia (1865 1945), se reproduc anecdote versificate de Th.D. Speranția, se publică articolele: Documente privitoare la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
neliniștească lipsa de răspuns! Cât privește amabilitatea Dv. cu privire și la sora mea, Ada Medrea, vă comunic poate ceva ce ar putea să vă intereseze: Ada Medrea a făcut portretele monumentale ale Ralucăi Eminescu, mama poetului, și a Veronicăi Micle. Portretul lui Eminescu este la turnat În bronz. Când veniți În București trebuie să treceți pe la atelierul ei, să vedeți și alte numeroase lucrări, sculptură adevărată, de mare calitate. Vorbesc În numele artei, ca specialistă, nu ca diletantă. Vreau să vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o veche chitară a familiei, cu care "mama" cânta, întovărășindu-se cu vocea. Cânta versuri vechi. L-a vizitat Brătianu, cu care a vorbit demn și dârz. I s-au întâmplat lucrurile cele mai extraordinare. Știe toate. Știe de Veronica Micle că "a mai dat gata pe unu" și "acuma trage pe dracu de coadă în America"! N-a murit? Nu. E-n America. Mi-a scris și anul trecut. Are o mulțime de cărți de Tolstoievschi, care-i place foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ateste cu certitudine starea capacității sale intelectuale în acest timp nu există. Deși în "agonia morală", expresia foarte semnificativă aplicată de G. Călinescu acestui final, nici un document nu relatează nimic important. Cu excepția relațiilor vagi ale unor prieteni și a Veronicăi Micle, care nici ea nu îl vizitase pe bolnav până la 16 aprilie 1889 (deci cu două luni înaintea morții), după cum reiese dintr-o scrisoare a sa: "...nu știu unde se află internat, la Mărcuța sau Șuțu...", mărturisind că nu poate suporta să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
încăpere pentru disecție, Epitropia Sfâtul Spiridon a refuzat mult timp din motive puerile ("lumea din vecini se teme să nu învie morții, să fie stafii"), la examenul final, constatându-se buna pregătire a studenților, comisia, din care făceau parte Șt. Micle și dr. Gh. Cuciureanu, menționează "periculozitatea" acțiunii întreprinse de Negură, refuzând orice buget etc. etc. Mulțumit de primul an de studii, dr. Negură continuă acțiunea, obținând autorizarea Ministerului pentru planul de învățământ (de tip german). Pentru acest al doilea an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
evaluarea estetică a scrierilor eminesciene. Este o carte, fără îndoială, de neocolit de acum înainte pentru biografii, ca și, în general, pentru exegeții operei eminesciene. OMUL DIN SCRISORI (Dan C. Mihăilescu) Apariția, în anul 2000, a corpusului epistolar Eminescu Veronica Micle, aproape o sută de texte necunoscute până atunci, ținute la fereală de către descendenții familiei adresantei, a trezit un interes cu totul aparte, atât în rândurile istoricilor și criticilor literari (eminescologilor), cât și în mediile cele mai largi ale cititorilor, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de ani în suprafața etichetelor de mit național, legendă istorico-literară, categorie etno-sentimentală etc." Dan C. Mihăilescu urmărește acest paralelism, fără iritare și fără amuzament. Înregistrează totul ca o realitate. Iată, bunăoară, "la 12 august 1879, șase zile după moartea lui Micle, aparent răvășită de durere [...] femeia cu ceva din tonul pledoariilor Zoei Trahanache către Tipătescu nu uită deloc de cele practice: "... acuma însă mă mărginesc a te ruga să-mi faci o suplică la Ministerul de Culte în care să ceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dar ridicolul, caraghioslâcul lor, abia acum îl resimțim noi cu adevărat, atunci amuzamentul consta în faptul că spectatorii sau cititorii recunoșteau șarjat tipicul vorbirii lor. Același fapt îl reclamă și Dan C. Mihăilescu în privința limbajului celor doi corespondenți: Eminescu Veronica Micle: "Vorbeam de pasionalitatea sfârșitului de secol XIX deopotrivă în retorica politică, erotică, gazetărească, în moravuri, mentalități, pulsația invențiilor economice, ritmul financiar, în budoar ca și în stilul pamfletar, în teoriile rasiste sau psihanalitice, în activitatea francmasonică, în arhitectură, transporturi... mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
face pasional, cu o efervescență ce frizează constant patologicul, chiar și în zonele (domeniile) tradițional caracterizate prin rigoare, calcul rece și stilistică à quatre épingles". Acestei mode (sau acestui model) i se supune și romanul de dragoste epistolar dintre Veronica Micle și Eminescu, "pe cât de omenesc, pe atât de românesc în esența lui!". Eseistul nu rămâne doar la această constatare. El îl urmărește pe Mihai Eminescu în timp, așa cum arăta în diverse schimburi epistolare, cu diverși inși (personalități) ; observând cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Iacob Negruzzi, altul când îi scrie lui Creangă, Slavici, Chibici Revneanu ori Samson Bodnărescu, altul, cam greoi jucat jovial, când are a coresponda cu Caragiale, și într-un alt emploi, mult mai complex și contradictoriu, când se află în fața Veronicăi Micle", pentru că Eminescu "este mereu atent la firea adresantului și la miza scrisorii, el nu își falsifică niciodată sentimentul și ideile [...] dând jos armura retoricii gazetărești, Eminescu face cam forțat, am impresia exerciții de "soitari", ca să placă "ministrului tuturor mascaradelor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
calea de apropiere a cititorului de azi de personalitatea, de netăgăduit, a scriitorului genial de acum aproape două secole. Pasiunea temperată cu care Dan C. Mihăilescu revelează romanul de iubire ce stă închis în corespondența dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, evidențiind firescul legăturilor lor umane, făcând din acest eseu o demonstrație de rafinament și inteligență analitică. ROMANUL MITULUI EMINESCU (Florina Ilis) Nu era o vorbă lipsită de sens aceea care atrăgea atenția asupra faptului că există atâția Eminescu câți exegeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
întotdeauna însă capabilă a crea atmosferă credibilă și o conjunctură din care nu neapărat poetul în sine, cât imaginea lui în conștiința publicului de mai târziu se validează ("În această admirabilă și romantică seară, poetul o conduce acasă pe doamna Micle /Tolla/. Nu e târziu, dar afară e deja întuneric. E o seară frumoasă, cu lună, fără pic de vânt. Un ger aspru pare să fi încremenit totul ca într-un vechi și neasemuit tablou. Cuprins de extaz /din cauza splendorii aspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o seară frumoasă, cu lună, fără pic de vânt. Un ger aspru pare să fi încremenit totul ca într-un vechi și neasemuit tablou. Cuprins de extaz /din cauza splendorii aspre a nopții sau din cauza apropierii iubitei/, Eminescu îi vorbește doamnei Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii, poetul încă nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă ar pluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape imponderabili/. Nu se ating, dar e atâta electricitate între ei încât impulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
etc., totul pornind de la "una dintre cel mai transparente și mai frumoase elegii (cu titlul "Elena"), în care este invocat dramatic, superb, "copilul iubit"" Ș.a.m.d. Plăcute rememorări face Ștefan Ion Ghilimescu privitoare la relația lui Eminescu cu Veronica Micle, cu I.L. Caragiale, cu Ion Creangă, cu Carmen Sylva (făcând referiri la Memoriile Elenei Văcărescu) etc. Mult mai interesante sunt însă abordările operei eminesciene din perspectiva criticului literar care se pronunță fie asupra editării operei acestuia, a centenarului, sărbătorit partinic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
stingere domoală, o suspendare lină a temporalității" (Sugestii tematologice). În Fețele unui epistolar, se oprește pe larg asupra problematicii volumului de scrisori editat de Christina Zarifopol-Ilias, în 2000 (Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit), corespondență inedită dintre Eminescu și Veronica Micle, reținând "informațiile despre viața cotidiană a lui Eminescu" pe care "o nouă biografie a lui Mihai Eminescu nu poate să le ignore", insistând asupra problematicii acestora, dar insistând, cu îndreptățire, de altfel, asupra modului diletant în care autoarea ediției s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
transcrierea textelor ea este făcută "curat", ceea ce este, desigur un demers meritoriu, "umbrit însă de faptul că, în foarte mare măsură, nu au fost păstrate particularitățile regionale și de epocă, atât din scrisul eminescian, cât și din acela al Veronicăi Micle. A rezultat o modernizare nedorită a textelor, o nivelare a trăsăturilor lingvistice specifice fiecăruia dintre autori", aceasta datorită "necunoașterii de către editoare a formelor de limbă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea" etc. În consecință, profesorul ieșean solicită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu confirmă nimic din toată această... poveste. Iar comparatistul nostru pledează tocmai pentru respectarea adevărului. Dumitru Copilu-Copilin scrie și despre Motivul mării la Eminescu, aducând Contribuții la biografia poetului. Domnia sa discută și documente referitoare la relația lui Eminescu cu Veronica Micle și Ion Creangă; se referă pe larg la necesitatea unei bibliografii complete Eminescu; abordează diverse aspecte ale circuitului universal al operei eminesciene, utilizând statistici și practicând modelul unor dări de seamă etc., chestiuni în general cunoscute, meritul său fiind acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
concluziona: "Aceste situații și imagini derivă dintr-un tablou pe care îl numim cu un termen medical, destul de brutal: impotență". Și constată că nici una din femeile iubite "nu s-au fixat violent de el, pentru că toate rămâneau dezamăgite". Singură Veronica Micle "se pare că l-a iubit, dar se pare numai", pentru că ea "era o narcistă". Pentru dr. C. Vlad e limpede: "Din scrieri și din atitudinea lui în viață reiese că în fața dragostei reale el rămânea de piatră". Se citează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
literare, La mormântul lui Mihail Kogălniceanu, Două lumi. 1910. În albumul Eminescu comemorativ, alcătuit de Octav Minar, întâlnim și semnătura lui Gane, care, în Amintiri, evocă figura luminoasă a luceafărului poeziei românești. Alți colaboratori: Vlahuță, Titu Maiorescu, I. Negruzzi, V. Micle, I. Slavici, B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale, N. Iorga, Duiliu Zamfirescu. În nr. 2 și 3 (25 februarie și 25 martie) apare în Convorbiri critice, sub semnătura lui M. Eliescu, o severă critică la adresa operei lui Gane, în studiul intitulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decât trei numere, trei fascicole bogate, din cuprinsul cărora aș putea desprinde destule lucruri care nu și-au pierdut încă actualitatea. De pildă ancheta asupra viitorului versului, în care și-au spus cuvântul: G. Panu, Rădulescu-Niger, Virginia Micle-Gruber (fiica Veronicăi Micle), Dim. Nanu, Gh. Silvan și M. Strajan. Jumătate din ei dispăruți. La 14 Ianuarie 1905, Prasin moare în plină tinerețe și vigoare, victimă a generozității și cavalerismului său. Provocat la duel de ziaristul Scântee, pentru o ripostă, poate cam aspră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mă compar cu un marinar pe o caravelă a lui Cristofor Columb, după o lungă navigare. Crede-mă, nu exagerez deloc! Ți-am citit scrisoarea cu viteza vântului și înțeleg uimitor de mult: sunt talentat pentru limbi? Găsesc portretul Veronicăi Micle extraordinar și mă gândesc că a fost păcat că nu s-a căsătorit cu Mihai Eminescu. Sunt convins de asta! Acum vreau să mă retrag înarmat cu un dicționar român-francez, vreau să înțeleg în întregime scrisoarea ta. Ah, e un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]