1,100 matches
-
Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent, de ce l-ai omorît pe italianu’ Ăla? — A fost o greșeală, dom’ sergent, spuse micuțul. O eroare foarte gravă. N-ar fi trebuit să-l omori pe italianu’ Ăla. — Și nici pe Ălălalt, spuse celălalt prizonier. — TĂceți dracu’ amîndoi, spuse sergentul. SÎnt niște drogați, Îi spuse apoi lui tata. Parcă-s apucați de streche. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gravă. N-ar fi trebuit să-l omori pe italianu’ Ăla. — Și nici pe Ălălalt, spuse celălalt prizonier. — TĂceți dracu’ amîndoi, spuse sergentul. SÎnt niște drogați, Îi spuse apoi lui tata. Parcă-s apucați de streche. — Ce streche? ridică tonul micuțul. Nu m-apucă nici o streche, dom’ sergent. — Provine dintr-o veche familie de conți englezi, spuse celălalt prizonier. Întreabă-l și pe domnu’ senator, de față - și dădu din cap către tata. — Întreabă-l și pe puști, spuse primul prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din cap către tata. — Întreabă-l și pe puști, spuse primul prizonier. E de aceeași vîrstă cu George Washington - Îi e imposibil să mintă. — Vorbește, băiete, spuse prizonierul mai Înalt holbîndu-se la mine. — Termină, spuse paznicul. — Așa, dom’ sergent, interveni micuțul. FĂ-l să Înceteze. N-are nici un drept să-l amestece pe puști. Am fost și eu băiat odată, zise prizonierul mai mare. — Mai taci dracu’ din gură. — Așa, dom’ sergent, zise micuțul. — Mai taci și tu dracului. Micuțul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Termină, spuse paznicul. — Așa, dom’ sergent, interveni micuțul. FĂ-l să Înceteze. N-are nici un drept să-l amestece pe puști. Am fost și eu băiat odată, zise prizonierul mai mare. — Mai taci dracu’ din gură. — Așa, dom’ sergent, zise micuțul. — Mai taci și tu dracului. Micuțul Îmi făcu cu ochiul. — Cred că mai bine ne-ntoarcem În vagon, spuse tata. Pe curînd, le spuse apoi detectivilor. — Sigur. Ne vedem la prînz. Celălalt detectiv dădu din cap doar. Micuțul ne făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
interveni micuțul. FĂ-l să Înceteze. N-are nici un drept să-l amestece pe puști. Am fost și eu băiat odată, zise prizonierul mai mare. — Mai taci dracu’ din gură. — Așa, dom’ sergent, zise micuțul. — Mai taci și tu dracului. Micuțul Îmi făcu cu ochiul. — Cred că mai bine ne-ntoarcem În vagon, spuse tata. Pe curînd, le spuse apoi detectivilor. — Sigur. Ne vedem la prînz. Celălalt detectiv dădu din cap doar. Micuțul ne făcu cu ochiul. Ne urmări cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sergent, zise micuțul. — Mai taci și tu dracului. Micuțul Îmi făcu cu ochiul. — Cred că mai bine ne-ntoarcem În vagon, spuse tata. Pe curînd, le spuse apoi detectivilor. — Sigur. Ne vedem la prînz. Celălalt detectiv dădu din cap doar. Micuțul ne făcu cu ochiul. Ne urmări cu privirea cînd ne Îndepărtarăm pe culoar. Celălalt se uita pe fereastră. Traversarăm vagonul de fumători și ajunserăm la locurile noastre. — Ce zici de chestia asta, Jimmy? Nu știu ce să zic. — Nici eu. La prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și ținea mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul. Își sugea buza crăpată. — Cui i-ai zis așa? — Nu ție, nu cît sîntem legați așa. Sigur că nu ție. Sergentul Își băgĂ mîna sub masă și-l privi atent pe micuț: — Ce-ai zis? — Absolut nimic. Sergentul Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așezat la loc. Oricum nu prea aveam ce să văd. — În orașul Ăsta s-a născut Al Moegast, Îmi spuse tata. — Aha. — Ai văzut ce s-a-ntîmplat la masă? — Da. — Ai văzut tot? — Nu știu. — De ce crezi că o fi vrut micuțul să-l enerveze? — Poate c-a vrut să-l deranjeze, ca să-l facă să-i dea cătușele jos. Și altceva ai mai văzut? — Am văzut că l-a lovit În față de trei ori. — La ce te-ai uitat cînd l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți doi aproape adormiseră. Prizonierul stătea aplecat spre fereastră, iar detectivul spre culoar. Nu stăteau confortabil așa și, pe măsură ce adormeau mai adînc, Începeau să se aplece unul către celălalt. Micuțul Îl privi pe sergent și apoi se uită la noi. Parcă nici nu ne recunoscu și se uită mai În josul culoarului. PĂrea că Îi cercetază pe toți cei din vagon. Nu erau prea mulți pasageri. Apoi se uită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
recunoscu și se uită mai În josul culoarului. PĂrea că Îi cercetază pe toți cei din vagon. Nu erau prea mulți pasageri. Apoi se uită din nou la sergent. Tata Își scosese altă carte din buzunar și citea. — Dom’ sergent, spuse micuțul. Sergentul Își deschise ochii și-l privi. — Tre’ să merg la budă. — Nu acum, spuse sergentul și-și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră Împreună În josul culoarului. M-am uitat la tata: — Du-te, Îmi spuse, dacă vrei. M-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai repede decît fratele lui mai mare În vîrf. Băiețelul e mai bun la toate. Este mai sociabil, are mai multă personalitate, toată lumea spune, decît băiatul tăcut, melancolic, decît celălalt puști. Așa se refereau cei din sat la voi doi: micuțul Stevie Robertson și Celălalt Puști. Tu ești furios că te umileau așa. Încă una Încă un memento al faptului că pînă și aici, cînd sînteți singuri, departe de privirile furioase ale adulților și ale celorlați copii, el e tot Micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
micuțul Stevie Robertson și Celălalt Puști. Tu ești furios că te umileau așa. Încă una Încă un memento al faptului că pînă și aici, cînd sînteți singuri, departe de privirile furioase ale adulților și ale celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrîncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborînd pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o investighez. Dau din cap spre ofițerul angajat din spatele supermarket-ului. — Înțeleg, spune ea evaziv, pe cînd fiul ei vine lîngă ea. Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zîmbește micuțul, dar cînd mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urît. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urît. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zîmbească din nou. — Bună, Îi zîmbesc și eu. Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În clipa următoare, a ieșit medicul. La Întrebarea din privirile lui Gruia, i-a răspuns calm: ― Nu e nimic grav, domnule doctor. A avut o stare de subfebrilitate astă noapte. Se mai Întâmplă. La această oră este bine. ― Și copilul? ― Micuțul nu are nici o problemă. Din acest moment, poate să fie alăptat de doamna. ― Vă rog să-mi spuneți dacă pot vorbi cu ea. ― Desigur. Pentru dumneavoastră nu este nici o opreliște. Poftiți. Gruia a intrat În sala de pansamente. Maria s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu-i așa? Chiar Începusem să ne luăm de gânduri... a zis tata de la locul lui, din capul mesei, și a ridicat o sprânceană. — Oho, asta e o veste mare. Era și timpul să devin mătușică. Și când se naște micuțul? Amândoi au părut total debusolați, așa că, preț de câteva clipe, m-am temut că ne-am Înșelat și că vestea cea „grozavă“ era că Își construiau o casă nouă, mai mare, În mlaștina aia În care trăiau, sau că, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
femeia strânge copilul la piept, Îi spune că tatăl lui trebuie lăsat să se joace, În timp ce el trebuie să mănânce bucata de pâine pe care i-o pune În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are nici un gust...“, scâncește micuțul. (Aveam strania senzație că eu jucam, pe rând, personajele acestui vis, schimbându-mă În funcție de importanța rolului asumat, prin simpla punere a unor măști; masca tatălui, masca copilului, masca femeii; pe fiecare mască În parte scria cui anume aparține, era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lor. An-te-hai a descoperit că Nuharoo le cazase pe noile concubine în orașul imperial în miniatură din Soochow, în cea mai mare grădină de la Palatul de Vară, situat la mai multe mile de Yuan Ming Yuan. Palatul de Vară, cu micuțul său Soochow, fusese construit în jurul unui lac și era alcătuit din mai mult de trei mii de clădiri, pe o suprafață de aproape șapte sute de acri. Oare eu aș fi fost altfel dacă eram în locul ei? De ce mă plâng? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru asta. Fiul meu își ridică bărbia micuță. Ce caută? Se uită după mine? Uitând de bunele maniere, trec prin mulțime și mă opresc în fața lui. Îi zâmbesc și trasez o linie cu privirea între nasul lui și sigiliul imperial. Micuțul reacționează. Cu o mișcare hotărâtă, apucă sigiliul. — Felicitări, Majestatea Voastră! aclamă mulțimea. Țipând de bucurie, An-te-hai aleargă în curte. Spre cer se trage cu rachete și în aer se deschid o sută de mii de flori din hârtie. Împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
1988). Copiii și adolescenții au adesea o tendință puternică de a include și membrii familiei în ritualurile lor și de a cere respectarea acestor ritualuri și reguli. De multe ori, cei din jur nu observă acest lucru și consideră că micuții sunt mai înceți. Uneori, copiii ce suferă de tulburare obsesiv-compulsivă au rezultate școlare slabe din cauza preocupărilor pe care le au sau a perfecționismului lor. Piacentini, Bergman, Keller și McCracken (2003) au constatat că aproape 50% dintre acești copii au declarat
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și educație pentru copiii cu autism și probleme de comunicare conexe” (Treatment and Edcation for Autistic and Related Communication Handicapped Children Programm, TEACCH; Schopler, 1994). Acesta insistă pe colaborarea strânsă între părinți și terapeuți și se bazează pe ideea că micuții sunt motivați să învețe să folosească limbajul pentru comunicarea unei intenții folosind o asociere de tipul „mijloc-scop”. De exemplu, copilul va învăța să spună cuvântul papa sau prăjitură pentru a obține ceva bun de mâncare. Aceasta este o abordare pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]