2,151 matches
-
satului Rafaila, densitatea unităților militare a fost foarte mare, de aici și numărul uriaș al pierderilor, 350. Pe Dealul Enei și-au așezat taberele militare regimentele 73 Infanterie Tulcea și 76 Infanterie Oltenița. În casele sătenilor și-au găsit adăpost milițienii de la Centrul de Recrutare și Mobilizare „Vasile Lupu” din Oltenița. Acești „milițeni” erau bărbați cu vârste cuprinse între 40-47 de ani. Pe aceste locuri, bătrânii ostași au plătit un greu tribut morții: 51 de suflete. Media de vârstă a acestora
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
învățase nimic din sfaturile partidului de a atrage cât mai mulți naivi în plasa păianjenului roșu, cetățenii cârjeni „...a eșit afară din sală și a început să vocifereze spunând cine este P. deidă afară căci toți sunt membrii coperatorii”. Informarea milițianului continua astfel: „Față decele ce sa întâmplat am eșit afară între populație și am potolit spiritele”. Sătul, probabil, de toate bădărăniile comise de acest așa-zis agent veterinar prin comuna Cârja, analfabetul securist s-a gândit că n-ar fi
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
voi!>>. Între timp, a intrat pe ușa din spate un alt securist tânăr îmbrăcat într-un costum închis la culoare, cu cămașă albă și cravată roșie, bine-nțeles, tot cu un pistol în mână, lăsând la ușă drept gardian pe milițianul din sat care participa la acțiune. Mama a început în graba mare să-i pregătească tatălui meu un bagaj minimal, adică, indispensabili mai groși, cămașă de corp groasă, o altă cămașă deasupra, pulover de lână, pantaloni groși, ciorapi de lână
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
au oprit la poarta preotului Vasile Lupu, care ne era și cumătru. L-am văzut cum gealații l-au urcat în mașină după care au demarat în mare viteză. În mijlocul drumului a mai rămas (ca o oaie fără turmă n.n.) milițianul satului care a luat-o agale către sediul sfatului popular. Pe ziua aia își scosese cu multă sudoare <<cinstita>> pâine albă pe care i-o dădea partidul, din sudoarea țăranului român”. k. Ce a urmat după arestarea de către Securitatea a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
atunci ultima de liceu n.n.). În ianuarie și iunie 1953 mi-am luat examenele ba chiar și bacalaureatul dar fiind elev la fără frecvență, am avut alt soi de colegi adică din cei îmbrăcați în uniforme de securiști sau de milițieni care veneau la cursuri cu aceste haine ca să impresioneze, și chiar reușeau! Foștii colegi de la cursurile de zi m-au ajutat enorm cu cărți, sfaturi și încurajări dar și unii profesori care-mi cunoșteau situația ingrată”. Prin urmare, numai așa
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
În jurul palatului administrativ, dar și al clădirilor miliției județene (unde-și avea sediul și temuta și urâta Securitate) și municipale, fuseseră întinse cordoane de protecție precum și pancarte pe care vasluienii puteau citi următorul avertisment: „Atențiune! Ocoliți! Circulați pe trotuarul celălalt!”. Milițieni înarmați până în dinți patrulau 24 de ore din 24 având misiunea clară de a preîntâmpina orice act ostil regimului. De altfel, pe la noi această măsură a fost inutilă deoarece oamenii nu se gândiseră să se înscrie la rând pentru vreo
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
politică se sfârșise dacă nu cumva, cine știe, o fi înscris pe undeva pe la vreun partid socialist democratic, mai apropiat inimii și „idealurilor” sale... b. Miliția - consemnată. Armata - la datorie În Vaslui nu s-a tras niciun foc de armă. Milițienii dispăruseră fără urmă. În seara zilei de 22, târziu, unitatea militară din oraș a trimis două echipaje cu TAB-uri în piață, care au fost primite cu urale și pupături. „Armata e cu noi!”, au început să strige oamenii de parcă
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
am fost informați. S. B.: S-au răspândit manifeste semnate de "Frontul Popular", au fost arestări. Stația de tramvai din centrul Iașului a fost desființată, s-au pus mașini de pompieri în colțurile Pieței Unirii, cu tunuri de apă, iar milițienii interziceau staționarea în Piață și circulația după orele 22.00. Toate măsurile erau luate pentru a evita aglomerările. Și Piața a fost pustiită, pratic. N-aveai voie să staționezi și să mergi în grupuri. Au fost arestați unii dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
În noaptea de 23-24 decembrie, când eu eram pe Divizion și când am auzit că au tras cei de la Bateria I, se întâmplase diversiunea cu "libienii din Pantelimon", pe care o prezintă Cartianu 30 în lucrarea sa. Vreo 60 de milițieni și securiști au fost trimiși spre Brănești cu misiunea de a opri teroriștii aciuați în pădure să vină spre Capitală. La Neferal au fost opriți de militari ai armatei și tratați ca teroriști. Fiind puși în legătură cu Miliția Capitalei, care preluase
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Miliția Capitalei, care preluase ordinul de la Militaru, aceștia primesc ordin să se prezinte la Miliția Pantelimon. Acolo, li se spune că teroriștii sunt în cimitirul Pantelimon, care se învecina cu unitatea noastră, exact în dreptul poziției Bateriei I. A început tragerea. Milițienii au scăpat cu viață ca prin minune, retrăgându-se pe burtă până au intrat între case, la adăpost de foc. M. M.: Informația cu teroriștii libieni mi-a dat-o și Vasile, că în pădurea Brănești erau niște libieni parașutați
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la adăpost de foc. M. M.: Informația cu teroriștii libieni mi-a dat-o și Vasile, că în pădurea Brănești erau niște libieni parașutați și că el nu mai avea oameni. S. B.: În declarația celui care îi conducea pe milițieni se arată că la Neferal au fost opriți de un baraj de tancuri ale armatei. M. M.: De unde tancuri ale armatei? Noi eram plecați. S. B.: Mi-a duc aminte că un TAB a stat în stația de autobuz de la
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de ce. Mi s-a părut cea mai frumoasă sonoritate și cadență de armă de foc. M. M.: De unde o fi fost? Eu la regiment aveam TAB-uri, de cercetare, de ălea mici. S. B.: În fine. Deci, vă dați seama, milițienii au fost trimiși aproape de miezul nopții la gardul unde era poziția Bateriei I. M. M.: Unde voi apărați cazarma. S. B.: Și unde erau tunurile de calibrul 50 ale lui Preda, unde erau locașurile de tragere, cum aveam noi pe
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ne mai încărcăm capul cu treburi care nu ne interesează". Apoi eu am plecat, eram răspunzător de ceea ce fac acolo, el a rămas, era răspunzător de ce face în unitate. S. B.: Am mai participat la o operațiune în urma diversiunii cu milițienii, din noaptea de 23 spre 24 decembrie. A doua zi, noi am fost trimiși să-i căutăm. M. M.: În pădure? S. B.: Nu, prin cimitir și în comună, prin case la oameni. M. M.: Cine v-a trimis? La
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
capturați la Târgoviște, e vorba de capturarea lor, nu de plecarea cu elicopterul. M. M.: Cine i-a capturat? S. B.: Păi, au fost predați la Inspectoratul Județean de Protecție a Plantelor din Târgoviște și de acolo au venit doi milițieni și i-au dus la unitatea lui Kemenici. Este un întreg traseu refăcut și într-un film documentar 31, realizat imediat, la începutul lui '90. Nu i-au dus la Inspectoratul de Miliție, fiindcă ar fi fost linșați. Ei i-
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
toate unitățile făceau parte din Tratat. M. M.: De la Târgoviște erau toate. Mai era Regimentul de Tancuri al Diviziei. S-a nimerit, pentru că acum nu vreau să fiu rău, nu am de ce. S. B.: Este o întrebare. M. M.: Pentru că milițienii știau că peste drum de ei e o unitate. S. B.: Și ca să scape, probabil au zis: "Domnule, Miliția oricum era urâtă de populație, să-i dăm la Armată!" M. M.: Stați un pic, că erau două unități: era Divizionul
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Kemenici cu ei pe cap? M. M.: Nu zic, dar Kemenici e chiar primul la intrare, pe stânga. Cum intri pe poartă e el, Divizionul, iar Regimentul e mai încolo. Sunt două unități acolo, în aceeași curte, lângă Gară. Iar milițienii l-au dus acolo: "Băi, unde să-l ducem? Nu-l ducem la noi că ne ia șeful la ture, că la ce-i aducem aici?" S. B.: Mai ales că Ministerul de Interne era atunci prost văzut. M. M.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ture, că la ce-i aducem aici?" S. B.: Mai ales că Ministerul de Interne era atunci prost văzut. M. M.: Sigur că da, era prost văzut, pentru că așa a fost zugrăvit. Pentru că Armata trebuia să mai nimicească jumătate din milițieni. Probabil că așa era scenariul. S. B.: Cum ați primit dumneavoastră sau toți cei cu care erați acolo vestea executării Ceaușeștilor? Cum ați judecat-o atunci? M. M.: Cu mintea de-atunci am zis: "O să ne bată Dumnezeu dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
aveam o tinetă acolo în care aruncam apa... și dup-aia le luam și le ducea la capătul coridorului. Și mi s-a-ntâmplat într-o zi că stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă, m-a văzut, și când am ieșit afară după ce-am pus gamelele-acolo, am văzut că-nchide ușa și-mi zice: Bă banditule, de ce dormi? Păi, zic, n-am dormit. Băi, mai mă și minți? Și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la Zarcă. Era groaznic, în tot cazul. Și hainele... vai de capul nostru cum eram îmbrăcați... Eram sub orice critică... Am reușit să obțin când am venit acolo un costum din ăsta vărgat ceva mai ca lumea, și un alt milițian m-a văzut cu el acolo pe Zarcă, m-a dezbrăcat, și mi-a dat unu’ din ăsta de doc... un crac era rupt până sus, și celălalt crac era numa’ până la jumătatea pulpei piciorului. Și cu asta am stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
țărani, și-așa mai departe. La diguri trebuia să sapi trei metri cubi de pământ, să-l încarci în roabă, să urci cu el pe dig, și să-l duci la vreo 200 de metri... și-așa mai departe. Venea milițianul și-ți măsura groapa unde-ai lucrat, și dacă n-ai făcut treaba asta seara te oprea la poartă și te bătea... Până aproape dimineața îi băteau câteodată pe cei care nu-și făcuse’ norma. Și ce mai făceau? Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
chiar de fiecare Paști, da’ cât am stat acolo în formațiunea aceea, de fiecare dată. Iar de Crăciun am făcut cor de colinde și am cântat, pe voci, și-așa mai departe. Și vreau să vă spun că erau unii milițieni care erau mai omenoși puțin... Și veneau și ne-ascultau de-afară cum cântam, da’ nu veneau înăuntru. Nu erau chiar toți foarte răi. Știți? Adică, probabil că se gândeau și ei că mai există un Dumnezeu... Sau știu eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu D.D.T., că ne dădeau de-ăla în celulă ca să dăm să nu avem păduchi. Și făceam așa puțin cu D.D.T. și rămânea sticla albă, și cu un băț din lemn, ascuțit, scriam pe ea. Și-a găsit-o odată milițianul sub patul meu, da’ nu știu a cui o fost, cred că a colegului de deasupra mea... Și ne-a scos la plimbare, că ne scotea la plimbare din când în când prin curte, mă rog, să facem un rond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sunt, că timpul a fost foarte scurt, abia am reușit să îi îmbrățișez... De la Jilava unde ați fost dusă? De la Jilava ne-au dus cu trenul până la Câmpina. Acolo am coborât și țin minte că ne-a așteptat un singur milițian cu o căruță cu un cal... Toate bagajele au fost încărcate în căruță, inclusiv persoanele în vârstă, printre care și mama, care slăbise vreo 20 de kilograme... Ne-am încolonat și ne-a spus milițianul să fim ordonate, corecte, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ne-a așteptat un singur milițian cu o căruță cu un cal... Toate bagajele au fost încărcate în căruță, inclusiv persoanele în vârstă, printre care și mama, care slăbise vreo 20 de kilograme... Ne-am încolonat și ne-a spus milițianul să fim ordonate, corecte, să nu vorbim cu nimeni, și să urmăm drumul. Drumul până la închisoarea de femei de la Mislea mi s-a părut foarte lung. Erau vreo 12 kilometri, dar după ce erai slăbit și hrănit cum am fost noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
spun: Da, știa și tata! I-am spus și tatei. Pe drum spre Miliție dânșii au intrat la gară, la mesagerie, că aveau un colet, și eu am rămas pe peronul gării... Era Gara Veche pe atunci... A venit un milițian la mine, m-a legitimat și m-a întrebat unde vreau să plec. Nu pleca nici un tren, e adevărat, eram singur pe peron... Era un timp urât, rece, cu fulgi răzleți de ger, și între timp au ieșit și părinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]