20,876 matches
-
ne-au adus doi militari în cele două dimineți ; nenorocirea era că nu aveam în ce s-o păstrăm și rămâneam doar cu ce puteam bea din găleata din care ne adăpam pe rând ca animalele. Unul din cei doi militari care ne aduceau apa nu uita să ne înjure când întrebam dacă ne dau și ceva de mâncare și să țipe cu o voce batjocoritoare : "Iot foi mati ! Hleba ? Vâ imeite cito kușati, kulaki". Vasili, tatăl, reușea să păstreze puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că nu mai mâncaseră demult nimic, când ușa din nuiele căptușită cu blană de ren s-a deschis cu violență lăsând să intre în mica noastră vizuină suflul iernii siberiene. Minodora s-a lipit și mai strâns de mine. Trei militari cu puștile îndreptate spre oaspeții noștri au umplut, fără să știu cum și când, mica încăpere, însoțindu-și atitudinea războinică cu țipete și înjurături. Libertatea fugarilor a fost să fie scurtă. Tânărul a dat să se îndrepte spre gaura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mă apro-pii și să constat că ambele corpuri aveau craniile pătrunse de gloanțe și erau fără suflare. În clipa aceea au început țipetele lui Vasile, din ce în ce mai disperate și mai puternice : "Mama ! Mamușca ! Mama ! Mamușca !" Abia când au auzit țipetele copilului, militarii care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de a încărca într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată de baioneta armei unui militar, era traista cu banii rezervați de Ulitia pentru încă șase ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă largă și am împletit din crengi două cruci pe care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o vom proteja de frig ?" și câte altele. O mașină militară kaki s-a ivit la marginea pădurii fără să fi auzit zvon de motor și din ea a coborât șoferul care a deschis reverențios ușa ajutând să coboare doi militari. Când s-au apropiat, mi-am dat seama că erau mari în grad. Copiii nu erau în preajmă iar noi, femeile, i-am întâmpinat cu capetele plecate ca și cum am fi așteptat ca cine știe ce reproșuri sau pedepse să cadă asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pomadă și alte remedii, localnici care cunoșteau deja drumul Brodocului, chemări la "urgențe" medicale pe care Cel de Sus și mama natură mă ajutau să le rezolv mai mult sau mai puțin bine. În fine, începuse iarna când cei doi militari gradați ne-au vizitat din nou, de data asta însoțiți de un civil, un bărbat blond, înalt, cu un chip sever asprit de o scrutătoare privire albastră. Comandantul mi l-a recomandat ca fiind Gerhard Bosch, medic german care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și Vasili. Atunci, din atitudinea ei înțeleaptă și discretă am înțeles cât s-a maturizat fetița mea. Nu mă voi opri mai mult asupra acestui episod prea sumbru, prea dureros. În primăvara lui 1952, după încă o iarnă grea, trei militari au încărcat într-un camion, în mai puțin de o oră, puținele noastre lucruri ca și tot ce era în "laborator" și ne-au spus să urcăm și noi, toți cei cinci foști locuitori ai Brodocului siberian. Părăseam cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zi și jumătate de hurducături pe un drum cu greu de bănuit prin pădurea tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse, așa cum aflasem iscodind cu insistență pe unul dintre militari. În sfârșit am ajuns la un grup de barăci noi, încercuite cu sârmă ghimpată care formau ceea ce scria pe o scândură la intrarea în incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele : "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА". Intrarea era păzită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
În sfârșit am ajuns la un grup de barăci noi, încercuite cu sârmă ghimpată care formau ceea ce scria pe o scândură la intrarea în incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele : "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА". Intrarea era păzită de militari înarmați care au lăsat camionul să intre în incintă numai după ce ne-au verificat cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare de pază. "Spitalul femeii", acesta era deci destinația noastră. Baraca în care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-adevăr un progres ! Dar tot atunci am înțeles cât de îngrădită devenise libertatea noastră față de Brodocul siberian. Încercuiți cu sârmă ghimpată și miradoare, păziți de militari care controlau orice intrare și ieșire pe poarta cu firmă agresivă, supravegheați tot timpul de o intransigentă paznică ursuză și dură. Abia a doua zi dimineață l-am întâlnit pe doctorul Gerhard Bosch. Își lua micul dejun în sala comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la sediul "Gumzak", unde au împins în sanie trei femei în vârstă pe care a trebuit să le ducă la vreo 60 de verste, la un lagăr de deținute situat undeva mai sus, pe Obi. A fost însoțit de doi militari din cauza cărora nu a putut schimba cu femeile nici o vorbă. Totuși, când cei doi paznici s-au dus să se ușureze în pădure, a putut afla că ele credeau că se duceau la școala unde învăța nepotul lor Vasili. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu bărbatul care va deveni tată... Aici s-a oprit... Nu îndrăzneam să o întreb cine este tatăl meu și dacă s-au iubit. Mi-a venit în minte scena groaznică la care am fost martoră când eram mică, atunci când militarii ne-au prins la graniță și ne-au trimis în Siberia. Desigur că aceea nu era dragoste căci era ceva prea bestial. Mama era inconștientă și suferea deci, nu ! nu ! aceea nu era dragostea. Mi-am amintit de suferița ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a fost chemată. A mai rămas o singură foaie aproape întreagă pe care Dora o ridică în dreptul ochilor ca să poată descifra scrisul devenit mai sigur. Ianuarie 1955 tot la Bolnița jenșcina Nimeni nu știe ce se întâmplă cu mine de când militarii l-au îmbarcat pe Vasili ca să-l ducă la o școală extraordinară după cum spuneau ei lui Gery. NIMENI, în afară de bunica Ulitia nu știe că eu m-am logodit în vara trecută cu Vasili punându-ne inele din fire de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au împins-o în mașina militară, aceeași cu care plecase cu câteva zile de acasă împreună cu maică-sa și cu "femeia de încredere". Fetei i s-a părut că drumul a durat mai mult decât la ducere, timp în care militarul de la volan nu a scos nici o vorbă, nu a luat în seamă plânsul și întrebările ei. După cum se pare, un copil depus ca un bagaj în fața porții casei de unde cu câteva zile înainte fusese îmbarcat împreună cu maică-sa era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ultimul trăitor cu poziție în Registrul Agricol, în doar trei-patru zile. Au apărut în sat elevii de liceu și studenții cu poruncă de la directorii lor că se pot întoarce la învățătură numai cu adeverința de colectiviști a părinților... Mai câțiva militari, mai câțiva funcționari sau tineri lucrători la stat și-au adus și ei obolul la lămurirea părinților și de-amu așteaptă cu toții, cu frisoane la spinare, fericirea colectivistă. Și să mai știți de la mine că brigada de șoc de la Dumbravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gesturi teatrale, scriitorul vroia, pur și simplu, să sfârșească în chip deopotrivă violent și memorabil. Astfel s-ar explica și discursul său de rămas-bun către soldați, pe care spera a-i convinge să inițieze o lovitură de stat (din fericire, militarii se mulțumeau să-l ironizeze pe orator). În scrierile sale, Mishima teoretizase și apărase o doctrină a extincției, pe care o numise "nihilism activ" și despre care declarase că exprimă scopul ultim al existenței: accederea la realitatea marelui vid. Inspirat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un soldat împușcase o viperă care a atacat la gât cel mai bun cal al divizionului. Calul era de origine elvețiană și în aplicații era folosit la transportul bucătăriei de campanie și al butoaielor cu apă, lemne, cărbune și alimente. Militarii care au fost de față erau mândri de faptul că au fost martorii acelei întâmplări și au povestit că vipera era foarte mare. A atacat calul cu toată forța ei în zona capului, sub fălci și-i sugea sângele cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
însă semnificativ că ambele situații au fost utilizate de către detractorii cremațiunii din România, însă în sens invers. Astfel, în primul caz, s-a specificat că serviciul religios săvârșit la crematoriu de către un preot caterisit ar fi echivalent cu acțiunile unui militar degradat. Pe de altă parte, greutatea insuportabilă a incinerării cuiva apropiat a fost invocată ca argument anticremaționist, inclusiv de către arhimandritul Iuliu Scriban. În orice caz, și mai recent problematica a fost luată în discuție de către diverși teologi și preoți ortodocși
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la locul de muncă, ajutorul familial de stat se acorda mamei. Familiile cu mulți copii primeau o alocație suplimentară, așa cum prevedea decretul dat în 1977 privind ajutorul pentru mamele cu mai mulți copii. Acesta era reglementat alături de ajutorul pentru soțiile militarilor în termen și de indemnizația de naștere. Primul tip de ajutor privea mamele care aveau în îngrijire mai mult de cinci copii, iar indemnizația de naștere se acorda mamelor care născuseră mai mult de doi copii. Când primeau femeile sprijin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Spre deosebire de alocația de stat pentru copii, plata ajutorului familial de stat era atribuită direct mamei (E. Gheonea, 2003, p. 193). În 1977, se adoptă un decret privind indemnizația de naștere, ajutoarele care se acordă mamelor cu mulți copii și soțiilor militarilor în termen. Tot în 1977, se emitea un decret privind alocația de stat pentru copii, acordată în mod obișnuit soțului. Toate aceste reglementări arătau un puternic conservatorism privind familia și recunoașterea rolului prioritar al femeilor în îngrijirea copiilor. În mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
înțelege soțul, soția și copiii lor minori, care au domiciliu comun; dar și persoana necăsătorită, care domiciliază împreună cu copilul său. Cap. 2: Ajutorul care se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu și indemnizația de naștere Art. 18: Soțiile militarilor în termen, cu venituri mai mici decât salariul minim brut pe economie, pot primi, la cerere, ajutor lunar - dacă sunt gravide începând cu luna a patra de sarcină, au copii în îngrijire în vârstă de până la șapte ani, sunt gradul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
gen de spectacol pe care aveam să-l văd pentru prima oară În viața mea. Apoi, don Francisco făcu câteva prezentări. — Căpitanul don Diego Alatriste y Tenorio... Îl cunoașteți pe Juan Vicuña... Diego Silva... Tinerelul este Íñigo Balboa, fiul unui militar căzut În Flandra. Auzind aceasta, Lope Îmi atinse o clipă capul cu un gest spontan de simpatie. A fost prima oară când l-am văzut, deși urma să mai am apoi și alte ocazii; dar Îmi voi aminti mereu Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
arătat unei vizitatoare și zăboviră, la sfârșit, în fața unui perete încărcat cu fotografii înfățișându-l pe Bart în cursul agitatei sale cariere jurnalistice, care îi purtase pașii până în îndepărtatul Afganistan, unde fusese trimis de ziar să facă un reportaj despre militarii din contingentul românesc și despre viața afganilor după prăbușirea regimului fundamentalist... Am trăit niște experiențe interesante în patria de suflet a talibanilor, își aduse el aminte, poate că am să mă apuc cândva să scriu o carte despre asta... Doamne
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și al partidelor politice. Acestea din urmă, mai ales cînd sunt mai multe membre ale aceleiași majorități, își cumpără susținerea unui proiect, schimbîndu-l cu un altul. În același mod, grupuri de presiune pot să se coalizeze pentru a obține satisfacție. Militarii, de exemplu, care doresc să-și modernizeze echipamentele, vor căuta să obțină sprijinul vînzătorilor de arme. La fel vor proceda medicii care doresc obținerea de echipamente medicale, sau un primar care dorește mai multe fonduri pentru comunitatea sa de la organismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Titan 30 decembrie 7.00 - 24.00 31 decembrie 7.00 - 18.00 1 ianuarie 2013 -ÎNCHIS 2 ianuarie 10.00 - 22.00 Crângași 31 decembrie 7.00 - 18.00 1 ianuarie 2013 -ÎNCHIS 2 ianuarie 10.00 - 20.00 Militari 31 decembrie 7.00 - 18.00 1 ianuarie 2013 - închis 2 ianuarie 10.00 - 20.00 Billa 31 decembrie: 7.00 - 20.00 1 ianuarie: ÎNCHIS 2 ianuarie: 9.00 - 21.00 Kaufland 30 decembrie: 07:00-23:00 31 decembrie
Programul magazinelor de Revelion și Anul Nou () [Corola-journal/Journalistic/80461_a_81786]