2,172 matches
-
trecută cu vederea. FUNCȚIILE SEXUALE: Subiectul ne-a informat că s-a angajat În jocuri sexuale timpurii cu alți copii, În care, fără excepție, a jucat rolul partenerei feminine, de obicei ridicându-și fusta și Îngăduindu-i unui băiat să mimeze coitul deasupra ei. A experimentat senzații erotosexuale plăcute așezându-se lângă jeturile de apă din piscina unui vecin. S-a masturbat frecvent, de la o vârstă fragedă. Subiectul nu a avut nici un prieten de durată, dar asta se poate datora faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa trebuia să fie! Vroia să revenim la discuția noastră, să vorbim calm despre vrute și nevrute. Înțelegi acum de ce trebuie să fie astfel? Te înțeleg, bătrâne. Și îți înțeleg și rolul. Atunci? Am deschis încet ochii, de parcă aș fi vrut să mimez o durere de cap, m-am uitat în ai lui și s-a speriat! Ochii săi, mari cât cepele acum, citeau în ai mei o flacără ce nu putea fi stinsă. Se aruncă spre mintea mea pentru a mă paraliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
meu? se încruntă Augustus. Care? Claudius? — Da, și în același timp i-a pus-o la dispoziție și lui Seneca. Iar retorul s-a pus să organizeze acolo ședine de recitări... — Aha, poezie și proză cu acompaniament de dans și mimă, se înmoaie romantic principele. Fața i se crispează instantaneu. Așa s-au împrietenit Scribonia și Pollio. Pentru că Asinius e cel care a inaugurat moda asta a recitărilor în case particulare și în odeoane. I-a dat dreptate de la bun început
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea. — ...Ca să-mi agravez vina... Surâde nepăsător în fața unei adunări brusc înveselite: — Vreau să le spun următoarele... A reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și urechi. Fac câteodată versuri mai puțin serioase, recunosc, așa cum îmi plac și comediile, și spectacolele de mimă... Unul după altul spectatorii încep să bată din palme. Ropote de aplauze. Vipsania surâde la rândul ei, ușurată. Comedia lui Ver gilius Romanus, care va fi citită mai târziu, s-ar putea să nu se bucure de o primire atât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fac să zâmbească, și așa am devenit una de-a lor. În acel ultim rând al sălii de cinema, pe când ceilalți se sărutau zgomotos și prelung, neștiind prea bine ce anume înseamnă dorința, dar încercând cu orice chip să o mimeze (am aflat asta mult mai târziu, pe atunci nici unul dintre noi n-o știa) eu stăteam și fumam. Îmi amintesc cum mi-am desfăcut pachetul cu zece bucăți de Silk Cut, primul pachet de țigări pe care mi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nici un motiv, presupun că le place atenția de genul acesta. Probabil că nu s-ar deranja nimeni în ce îi privește pe reporterii de la London Daytime Television. ― Ce crezi despre prezentatorii știrilor de la BBC? ― Asta vrei să faci? Ben geme mimând extazul. ― Mor să ajung prezentator de știri la BBC. Sunt uluită. ― Ei bine, n-aș fi pariat niciodată pe asta. ― Sunt multe lucruri legate de mine pe care nu le știi, spune Ben pe un ton glumeț, în timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oftează. ― Te rog, nu-mi mai aminti. Amândouă arătam oribil, dar să știi că eu eram cea cu chestiile ciudate în păr. Lisa își ridică privirea din revista pe care o citea, așezată pe canapea. Ochii i se măresc în timp ce mimează: ― El e? Sophie dă din cap. ― A, spune Ben, căruia nu-i vine altceva în minte. ― Dar eu nu arăt așa de obicei, adaugă Sophie, care vrea să-l țină de vorbă pe Ben. Și-ar dori ca această conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tâlc”, care imaginează un mic scenariu de natură să conducă la concluzia că acel care perseverează pe calea neadevărului nu poate avea decât de pierdut. Suferind de pe urma unei altercații cu un coleg de la grădiniță, micul erou al schiței continuă să mimeze suferința pentru a obține de la părinții săi satisfacerea unor mofturi. Dus la spital și amenințat cu operația, copilul se sperie și își recunoaște mistificarea, iar asistenta medicală exclamă cu falsă îngrijorare: “Și-acum, ce să facem? Că injecții contra minciunii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să fie niște vulturi. Ar fi fost mai bine să-și pună ochelarii? Ce se Întâmplase cu scânteia dintre ei, cu vibrația? Ca un cuplu de bătrâni, Își mestecau bomboanele unul lângă altul și se uitau În tăcere pe fereastră, mimând interesul, cu ochii pe jumătate Închiși. Porțiuni de teren plat În diferite nuanțe de verde, câteva coline cu pâlcuri de copaci. Totul arăta la fel. Ceea ce vedeau ei de fapt erau câmpuri de trestie-de-zahăr cu mătase ca a porumbului, desișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vânzătoare și arătă spre mai mulți bărbați din piață semn că Înțelesese mesajul. Da, știu, pentru bărbați. Acestea fiind zise, vânzătoare măsură cu un gest expert lungimea standard pentru un longyin bărbătesc. O Întrebă pe Roxanne ceva În birmaneză și mimă cu două degete tăiatul cu foarfeca, apoi Își puse degetul mare pe material, iar degetele celeilalte mâini le ținea lipite, mișcându-le de jos În sus. Da, Îi indică Roxanne folosind aceleași gesturi: tăiați-o și coaseți-o. Sulul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
eu l-am Împins puțin de la spate, insuflându-i energie. Sări În picioare hotărât să dea de Heinrich, iar eu am aplaudat. Îl căută din ponton În ponton, dar nu Îl găsi decât pe ajutorul lui. —Telefon, repetă el insistent mimând acțiunea de a vorbi la telefon, dar nu primi ca răspuns decât ridicări din umeri și priviri Îndreptate În jos, pline de regret. Durerea de cap de după cheful de noaptea trecută Începu să-l chinuiască și mai tare. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o mulțime În jurul lui cum numai conducătorii pot face. Vorbea cu multă autoritate și-i Îndemna pe oameni să creadă În magia lui. Chiar atunci, Rupert trecu pe lângă ei, iar Pată Neagră Îi spuse În engleză: —Vă rog, domnule. Și mimă un evantai din cărți de joc. Puteți să arătați cum dispar lucruri? Rupert ridică din umeri. —Da, de ce nu? Scoase pachetul de cărți din buzunar și Începu să le vânture dintr-o mână Într-alta În aer, cu zgomotul specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Rupert să ia nenorocita aia de rochie și să termine cu tot bâlciul. Imediat după ce Rupert o luă, oamenii se ridicară În picioare, iar gemenii se apropiară precauți de el. Loot Îl bătu pe mâna În care ținea cărțile și mimă un evantai din cărți. Rupert zâmbi larg. —Mamă, toți birmanezii se dau În vânt după trucuri cu cărți. Amestecă cu vădită plăcere cărțile, lăsându-le să cadă dintr-o mână Într-alta, fără să le aranjeze. Îi oferi teancul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe Bennie și se aruncau spre pielea lui albă de deasupra gleznei neacoperite. Rupert și Esmé, Încă slăbiți de malarie, stăteau pe o rogojină Împletită, rezemați de o buturugă putredă acoperită de mușchi, cu termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe Cuțu-Cuțu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții? Răspunde-mi la întrebare! Aici eu pun întrebări! răcni sever Filip, izbind cu pumnul în ladă, mimând autoritatea unui anchetator. Apoi pufni în râs, amuzat de perplexitatea care se așternu pe fața lui Carol, cărui nu i venea să-și creadă urechilor... E un fel de jurnal, continuă Filip. Un aide-mØmoire. Memoria mea e slabă și selectivă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
schimb cu disperare de ideea morții, în speranța că "acolo" vei găsi o lume compusă din elemente de care te vei putea atașa sau, cel puțin, o lume în care atașarea nu este o condiție obligatorie supraviețuirii. Ha! Ha! Ha! mimă Carol râsul. Supraviețuire în moarte. Mă faci să râd. Poate sună straniu, dar nu comic. Ce altceva e moartea dacă nu o altă formă de existență? O formă însă din care nu mai poți evada. Nu de viață ești tu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dinainte. Ce spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe masă, doborâți și vlăguiți de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asortați la taiorul doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare și soldați în călduri, negustori cu amantele lor pe care din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tot dinadinasul să ne învețe Renz, un joc cu care ne pierdeam majoritatea timpului în lungile ore de călătorie cu trenul. După vreo două astfel de întâlniri, unul dintre noi l-a întrebat: - Costele, acum ce boală mai ai? El, mimând mirarea, a răspuns: Păi cum, nu știți? Sindrom Renz! George era singurul care nu suporta sub nici o formă jocurile de cărți și asta ne-a demonstrat-o într-o tabără de creație. Eram cazați la o tabără de copii, într-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții? Răspunde-mi la întrebare! Aici eu pun întrebări! răcni sever Filip, izbind cu pumnul în ladă, mimând autoritatea unui anchetator. Apoi pufni în râs, amuzat de perplexitatea care se așternu pe fața lui Carol, cărui nu i venea să-și creadă urechilor... E un fel de jurnal, continuă Filip. Un aide-mØmoire. Memoria mea e slabă și selectivă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
schimb cu disperare de ideea morții, în speranța că "acolo" vei găsi o lume compusă din elemente de care te vei putea atașa sau, cel puțin, o lume în care atașarea nu este o condiție obligatorie supraviețuirii. Ha! Ha! Ha! mimă Carol râsul. Supraviețuire în moarte. Mă faci să râd. Poate sună straniu, dar nu comic. Ce altceva e moartea dacă nu o altă formă de existență? O formă însă din care nu mai poți evada. Nu de viață ești tu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dinainte. Ce spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe masă, doborâți și vlăguiți de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
asortați la taiorul doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare și soldați în călduri, negustori cu amantele lor pe care din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
salvatorul nostru. — Pe Seventy-ninth Street e un local Schrafft, a răcnit ea la doamna Silsburn. Haideți acolo să bem un pahar de sifon și eu să telefonez. Măcar au aer condiționat. Doamna Silsburn a aprobat din cap entuziasmată și a mimat din buze un „da“. — Vino și dumneata! a răcnit și la mine doamna de onoare. Îmi amintesc ca am zbierat și eu la ea, cu o foarte curioasă spontaneitate, extravagantul cuvânt „Bine!“. (Până-n ziua de azi îmi vine greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că acum ne este iarăși sete...“. Brigadierul dădu pe gât borcanul de spirt Îndoit cu moare și cu o voce răgușită conchise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]