20,506 matches
-
s-a mai văzut? Pesemne nu prea ești umblat prin lume... Da' dacă nu te-ncumeți, poți să pupi burduful, că l-am și înșfăcat! Haide, ori laie, ori bălaie, că n-am când aștepta. DĂNILĂ: Măi pușchiule, da' cu mine ți-ai găsit tu că poți să te-ntreci la fugă? CODÂRLIC: D-apoi cu cine? DĂNILĂ: Ia poftim și-o ia pe-aici înainte, și ți-oi arăta eu cu cine. Ia poftim! (Codârlic o ia, ezitant, în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce... B2: Numai eu întârzii, singur, pe cărare, farmecul acestei clipe trecătoare. Gândurile mele vin să te deștepte, din pridvorul tainic să cobori pe trepte; să cobori în toamna limpede și rece și, visând cu mine clipa care trece, să-mi sporești tristețea ceasului târziu când, străin de tine, sufletu-mi pustiu va porni zadarnic, rătăcind pe drum, să sărute urma pașilor de-acum. * B3: O, e-atât de bine când, pe drumuri ninse, întâlnești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti niciun cuvânt. Când n-ai încredere în cineva, sau când nu-l cunoști îndeajuns, graiul poate deveni izvor de neînțelegeri. Dar, pe zi ce trece, vei putea să te așezi din ce în ce mai aproape de mine... MICUL PRINȚ: Da, înțeleg... VULPEA: Și acum, pe mâine! MICUL PRINȚ: Pe mâine! (Își fac un semn de prietenie și pleacă. Vulpea spre fântână, Micul Prinț spre copăcel. Scade lumina total, muzică, apoi lumina crește din nou. Vulpea așteaptă în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
călugărire ar interveni o altă identitate. Nu te poate lăsa indiferent bibliografia impresionantă, almanahuri, istorii ale teatrului și ale cinematografiei. Jurnalul capătă aproape o structură de documentar. Eugenia Ionescu își povestește extrem de impersonal viața. Neimplicat. „4 VII 1924 apare legea minelor“ Iată-ne ajunși la Ploiești. Ce cauți? Ce caut? Locul în care... casa în care s-a născut fetița cu ochii mari. Ce te mai interesează? Acum e la Nedelea! Da, acum e la Nedelea, voiam să văd casa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Am un țăran cu o minte ageră... Brici, nu alta. Uite cum stau lucrurile. Ferma liceului nu are trebuință de toată sămânța de porumb produsă. Surplusul l-am vândut unui angrosist din târg. Eu știam că ai să vii la mine și i-am spus angrosistului că am niște clienți siguri, pe care am să-i trimit la el cu o scrisorică. Omul dumitale trebuie doar să se ducă cu ea la angrosist. Cantitatea o stabiliți după nevoi. Dezavantajul ar fi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Petrache. Oamenii, veniți cu treburi, au rămas descumpăniți văzându-l pe Costăchel - ca niciodată - cu o cută adâncă între sprincene, călcând apăsat și abia răspunzând la binețe. Petrache! Vezi ce treburi au oamenii pe la percepție și, când termini, vii la mine. Abia a rostit ultimul cuvânt și a ieșit, cum intrase... Numai el cu gândurile lui învălmășite în neștire. Toate câte le aflase de la inginerul agronom i s-au părut lucruri ușor de înțeles, dar... luându-le din nou pe bucățele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Au intrat în casă. Cei doi bătrâni i-au ieșit înainte. Vi-l prezint pe domnul inginer agronom Cicoare. El este misteriosul musafir despre care vă vorbeam. Fiți binevenit în casa noastră. Luați loc colea, în capul mesei, și pe mine vă rog să mă iertați, dar eram în drum spre beci, unde am de săvârșit un adevărat ritual în fața unui butoi care își sloboade licoarea doar când știe că avem un oaspete de seamă - a glumit învățătorul, îndreptându-se spre
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a ordonat - vine vorba - mai mult a șoptit: „Toată trupa, jos! Atenție la armament și echipament! Adunarea, pe peronul gării!”... Când neam văzut în formație, m am uitat mai atent în jur... Costache își învârtea ochii la fel de curios ca și mine... „Costache! Ție nu ți se pare cunoscută gara asta?” - l-am întrebat eu. „Ba bine că nu. Îi gara din târgul nostru, băiete!” Nu mă înșelasem... În scurtă vreme, colonelul a chemat comandanții de plutoane în biroul de mișcare al
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu arma în mână. Și primii care vor fi luați la întrebări vor fi ofițerii. În special ofițerii superiori... Bănuiala am spus-o și unui sergent din părțile mele... Norocul meu a fost că el era de aceeași statură cu mine... M-a îmbrăcat... Și iată-mă-s aici”... Am vorbit multe... La un moment dat, colonelul mi-a zis: „Costăchele! Să nu ne depărtăm unul de altul. Să ne ținem aproape. Oriunde ne-ar trimite, să fim împreună. Așa vom
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și pere, care arătau ca la carte... ”Stai! Cine-i acolo? Ați venit la furat? Mama voastră de mujâci!” - o detunat o voce la spatele nostru. Din câțiva pași am fost dincolo de gard, cu sângele înghețat în vine. Filip după mine... „Ce-o fost asta, Costăchele?” „O înjurătură românească!” - am răspuns eu, simțind o căldură în suflet. „Costache, băiete! Tare îmi vine a crede că am ajuns pe aproape de Nistru. Am navigat bine, dragule. Noroc de busolă. Ea ne-a salvat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
De când ai fost mata primar... Ce? N-o mai fost primari și alții? Da! Da’ nu ca matale... N-ai făcut la nimeni rău. Măi Măcriș! Tu îmi ascunzi ceva. Hai spune! Aș spune eu, da’ mi-i frică. De mine ți-i frică? Nu spuneai că?... Apoi aiștia... comuniștii... Când l-o rădicat pe părintele Amaicei ziceau că... Ce ziceau? Ziceau că „Mâine-poimâine terminăm noi și cu chiaburii!” Așa ziceau? Așa ziceau, bădie Costache. Și care-s chiaburii ceia? Ei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și ce impresie și-ar face? Simona glăsui imperativ: V-am așteptat așa cum așteaptă marea râul, dimineața soarele și orbul lumina. Nu mă voi înveli. Închideți lumina repede, încuiați ușa, suntem la parter, am putea fi văzuți. Și... veniți lângă mine... Doctorul speriat, luat prin surprindere, se află în momentul acela ca sub o stare de hipnoză. Execută mașinal, fără să înțeleagă de ce, toate poruncile Simonei. Stinse în grabă lumina și trase cheia. Zăbovi un timp, gata de a găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
știu bine, l-am cumpărat când i-a ținut locul șefului nostru numai o săptămână. N-a fost nevoie de mai mult timp că și-a dat repede arama pe față. * Doctorul Iftode, așezat la noul său birou cu o mină de stăpân absolut, găsi că e necesar să adune tot personalul din subordine cu scopul de a face comunicările pe care le credea a fi urgente și de a fixa liniile directoare ce trebuiau urmate, conform opticii și viziunii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ființa clocotindu-i într-un râs mefistofelic. Nu! Vreau ca Răducu să-l aibă pe tatăl lui lângă el. Să divorțezi de molia de nevastă-ta. Tot îi lași ceva, o fetiță, o casă ca un palat... Dacă vii lângă mine. Dacă nu... Cunoștea amenințările acestei nebune incurabile. Îl durea cumplit și modul ei de a vorbi despre soția lui care nu avea nici o vină. Trăia un coșmar cu ochii deschiși. Îi venea să se sinucidă. Starea aceasta îl exaspera. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și abrutizat din punct de vedere spiritual; în purtarea lui obișnuită, se putea citi foarte multe lucruri stranii... Părea întratât de călit sufletește, încât nu mai simțea aproape deloc frica sau uimirea; era omul care știa să-și mențină aceeași mină mereu și pe care nu-l putea surprinde nimeni cu nimic. De aceea, până și atitudinea pe care și-o impusese în familie îl făcea să fie destul de nesimțitor la bombănelile dese ale Victoriei. Era atipic! Foarte dificil era să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
treacă vreodată prin mintea lui de proaspăt datornic să facă abuz de îngăduința lor, a traficanților, aceasta fiind unica și principala lor condiție. Desigur, tânărul, neavând deloc de ales, acceptă negreșit și zâmbitor. - Abuz? Ce fel de abuz? Departe de mine gândul acesta, domnilor!, și spunând acestea la repezeală, plecă de acolo degajat și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
născut În același mod ca și mine, care are un metabolism cu cele două funcții, asimilația și dezasimilația, setate În structura cea mai infimă a celulei (ADN și ARN), asemănătoare tuturor, care va sfârși Într-o formă larvară ca și mine... să primească asemenea apelative? Este o regulă a lor, nu a mea. Fugiți de aici cu aceste inepții! Am o singură fericire: aceea de a fi scăpat de Îndobitocirea totală a spiritului. O, Mare Creator! Lasă-mi, te rog, această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dezbatere publică în România a fost mișcarea minerilor din Valea Jiului din ianuarie 1999. Mișcarea în sine a fost un amestec de comportament colectiv spontan și acțiune colectivă organizată. Principala cauză a tulburărilor a fost hotărârea guvernului de a închide două mine fără a asigura un program adecvat de recalificare pentru minerii ce urmau să fie disponibilizați. Mișcarea a luat forma unui marș al minerilor către Capitală, a unor confruntări cu poliția și, în unele cazuri, a unor acțiuni de solidaritate spontană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
slujbă, că a fost exmatriculat în anul trei de la Politehnică. Se simțea prinsă ca o muscă în pânza unui păianjen. Deși îi ajunge că este deștept. "Doar imbecilii lucrează, se înmulțesc și se însoară la biserică", spunea el cu o mină de copil alintat. Toate bune și frumoase, numai că nu se puteau hrăni cu frunze de stejar. Pentru un pachet de unt și zece ouă pe lună trebuia să alergi până îți venea rău, trebuia să stai nopți întregi la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să intre în examen. Inima îi bate cu putere. Soțul ei o așteaptă, așezat pe treptele Universității. De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Se uită la el de departe, arată ca un nomad, îi place atât de mult această mină a lui, de rebel, se uită de departe la el și simte cum i se înmoaie inima. Vrea să treacă pe lângă el fără să îi vorbească, dar el o prinde de mână. "Lasă-mă". "Arăți splendid". "Îți bați joc de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zarzavaturi, asta începe să se smiorcăie, eu devin și mai furioasă și mai al dracului, îmi dau seama că am început să întrec măsura, dau să plec din bucătărie, când șeful restaurantului mai că mă ia în brațe cu o mină de om fericit, zice, te caută tovarășul din C.C., te așteaptă afară, eu zic în românește, că și așa nu înțelegea nimeni ce spun, să caute pe mă-sa, dar mare mi-a fost mirarea când mă trezesc cu frumosul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tragem la șaibă și nu ne alegem decât cu picioare în părțile noastre estetice, atunci ia să tratăm noi problema corespunzător. Fiecare serviciu trebuie tratat individual, dar nu înainte ca fiecare fetiță să-l negocieze cu mine. Noi suntem o mină de aur și de argint, trebuie să ne valorificăm bine resursele. Dacă nu ne alegem măcar cu câte o garsonieră, ne lăsăm de meserie. O garsonieră pe viață și o vacanță la Varna, în fiecare an, acesta trebuie să fie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Și sătenii vă spun tot așa?" Da, când am venit prima oară în acest sat am venit împreună cu familia. Le-a plăcut cum îmi spuneau ai mei și au adoptat cu mare ușurință acest nume. Dar când sunt supărați pe mine îmi spun doamnă sau domnișoară. Cei care îmi spun domnișoară sunt supărați rău de tot". "Nu pari o persoană pornită să supere pe cei din jur". "Nu caut supărarea cu lumânarea, dar nu sunt o persoană alături de care se duce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]