KorAP: Find »[drukola/base=minți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...365 >

9,114 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

vadul economic. Myatt nu-l crezuse. Luase Într-o zi prânzul cu junele Moult și, ca din Întâmplare, lăsase să-i scape numele de Stein. Moult nu era evreu. Nu avea subtilitate, nici știința ocolirii răspunsului. Dacă voia să mintă, mințea, dar minciuna s-ar fi limitat la cuvinte; nu știa că mâna neantrenată face minciuna vizibilă. Când trata cu un englez, Myatt era de părere că ajunge un singur truc: În timp ce introducea subiectul important sau punea Întrebarea de bază, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
limitat la cuvinte; nu știa că mâna neantrenată face minciuna vizibilă. Când trata cu un englez, Myatt era de părere că ajunge un singur truc: În timp ce introducea subiectul important sau punea Întrebarea de bază, Îi oferea un trabuc. Dacă omul mințea, indiferent cât de prompt era răspunsul, mâna Îi ezita un sfert de secundă. Myatt știa ce spuneau neevreii despre el: „Nu-mi place evreul ăla. Nu te privește niciodată În ochi“. Proștilor, triumfa el În secret, știu un truc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
secundă. Myatt știa ce spuneau neevreii despre el: „Nu-mi place evreul ăla. Nu te privește niciodată În ochi“. Proștilor, triumfa el În secret, știu un truc de două ori mai bun. Știa acum, de exemplu, că tânărul Moult nu mințise. Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
neevreii despre el: „Nu-mi place evreul ăla. Nu te privește niciodată În ochi“. Proștilor, triumfa el În secret, știu un truc de două ori mai bun. Știa acum, de exemplu, că tânărul Moult nu mințise. Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nu cred. Se duce acasă. — La pușcărie? — La proces. Probabil are Încredere În oameni. A fost Întotdeauna popular În mahalale. Dar e nebun dacă mai crede că aceștia Își vor aduce aminte de el. Cinci ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind În ceașcă, la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nevoie de bani, biroul nostru din Viena o să vă dea un avans. Era conștientă că el o privea mai Îndeaproape decât până acum. Da, spuse el Încet, poate că putem sta de vorbă. De data aceasta ea era sigură că mințea. Va Încerca să mă ducă de nas, se gândi, dar era greu de Înțeles de ce. Nu avea de ales: trebuia să coboare la Viena sau Budapesta. Ar fi fost riscant să călătorească mai departe. Apoi și-l aminti la procesul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva, să te previn! Nu-i răspunse. Suflă În flacără, făcând oțelul să devină iarăși alb incandescent. — Te-am mințit, Anton. Lasă-mă să ies. Herr Kolber se Întoarce. El lăsă tubul din gură și se Întoarse brusc: — Cum adică? Ce vrei să spui? — Am crezut că nu ai fi venit dacă ai fi știut. Am fi avut destul timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și nu l-ar fi scăpat din priviri nici o clipă dacă n-ar fi trebuit să telefoneze la redacție. Pentru că, dacă mințea, ea era hotărâtă să-l urmeze la Belgrad și În noaptea aceea nu mai avea alte ocazii să sune. Mi-am lăsat poșeta În tren? se Întrebă iar și atunci telefonul sună. Privi la ceasul ei de mână: zece minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ocazii să sune. Mi-am lăsat poșeta În tren? se Întrebă iar și atunci telefonul sună. Privi la ceasul ei de mână: zece minute. Dacă nu apare În cinci, atunci mă Întorc Înapoi În tren. Nu-i rentează să mă mintă. — Alo. Sunteți Clarion din Londra? Edwards? Da. Notează cele ce urmează. Nu, flăcăule, nu-i vorba despre Savory acum. Ți-l dau și p-ăsta Într-o clipă. Ce-ți dau acum e pentru prima pagină și trebuie să ții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

deschide dosarul din nou. — Dacă fetele vor fi fotografiate, rochiile vor fi cumpărate cât ai clipi. Credeți că Alixe Însăși va purta o rochie de aici? Vine la probă peste două săptămâni, zise Thackeray, Într-o pornire inspirată de a minți. Atunci, spuse Bob, va trebui să o felicit pe Alixe pentru bunul ei gust. Știți, e prietenă foarte apropiată cu soția mea. Ce drăguț, i-am zis, simțind niște dureri ușoare În piept. Asta Înseamnă că veți fi și dvs.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de la hotel. Și totuși... era ciudat... Dar... ei, ce mai conta? Probabil că eram un pic cam prea paranoică, știindu-l pe Hunter plecat pentru atâta timp ș.a.m.d. —Pentru că mi-e atât de dor de tine, l-am mințit eu. Mă gândesc la tine tot timpul. Nu-mi iese din cap că Parisul nu e cu adevărat Paris dacă nu o am alături de mine pe frumoasa mea soție. — Ești preferatul meu, i-am spus. Chiar era. Punct. — Știi, săptămâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
7" Petrecerea de divorțtc "Petrecerea de divorț" Petrecerile lui Alixe Carter se ridică Întotdeauna la Înălțimea reputației care i-a atras porecla de Spenderella 1. Spenderella este singura tipă din New York sub treizeci și cinci de ani care poate spune fără să mintă că are o sală de bal, unde organizează În fiecare an un bal de Anul Nou. Ea zice, și crede sincer asta, că a plătit pentru palatul ei din Strada Charles cu banii obținuți din drepturile care-i revin de pe urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
la fel de netedă ca un pepene galben. —Lauren! Bărbatul meu eligibil este deja cu altcineva! zise ea cu avânt. —Phoebe Calder. Dumnezeule, ce recunoscătoare sunt că ești aici. Miezul nopții este o oră târzie pentru o doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
este deja cu altcineva! zise ea cu avânt. —Phoebe Calder. Dumnezeule, ce recunoscătoare sunt că ești aici. Miezul nopții este o oră târzie pentru o doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe o măsuță lângă noi. Toată lumea, În afară de Phoebe, luă câte un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ce recunoscătoare sunt că ești aici. Miezul nopții este o oră târzie pentru o doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe o măsuță lângă noi. Toată lumea, În afară de Phoebe, luă câte un păhărel. Shai, nefericit acum că nu mai era lipit de Salome

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu ai de ce să-ți faci griji. Spusesem eu c-aș fi Îngrijorată? De ce s-a gândit brusc că eram Îngrijorată? Asta Însemna oare că exista cu adevărat ceva În legătură cu care să fiu Îngrijorată? —Nu Îmi fac griji, l-am mințit eu. —Bine. Deci nu-ți mai face griji și du-te la culcare. Las-o pe Phoebe. E și ea doar o gravidă neserioasă. Te-ar deranja să ieșim În oraș la cină cu ea și cu soțul ei când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
și brusc lumea este plină de soți și iubiți păcătoși, iar când te trezești (târziu) a doua zi dimineață, soțul tău e un sfânt. Unde-mi fusese mintea noaptea trecută? Eu nu eram viitoarea Liz Taylor, iar Hunter nu mă mințise. Îmi spusese foarte clar că o Întâlnise pe Phoebe, dar la Paris. Phoebe făcuse pur și simplu o greșeală, din cauza sarcinii. Poate că statul lângă toate divorțatele alea Îmi făcuse și mie creierul praf. În zilele următoare, mi-am ocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
tău Între mesele fastuoase cu brânză franțuzească și confecționarea de Îmbrăcăminte pentru copii pe care nu și-o permite nimeni?“. —Hunter mai călătorește În interes de serviciu la fel de mult cum obișnuia? Întrebă ea, În timp ce coada șerpuia Înainte. Aproape deloc, am mințit-o, gândindu-mă la cât de puțin Îl văzusem, de fapt, pe soțul meu de când ne căsătoriserăm. Nu voiam să deschid o conversație pe tema asta și să-i dau ocazia lui Phoebe să mă cadorisească și cu alte povești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nou data, storcându-mi creierii. 17 septembrie. Cu două săptămâni Înainte de petrecerea de divorț. Fusese În Acel Weekend, eram sigură de asta, atunci când fusese imposibil de dat de urma lui Hunter la Paris. Phoebe Îl văzuse la Londra. Hunter mă mințise În față și, mai rău, dăduse vina pe cineva nevinovat, pe creierul rarefiat al unei femei Însărcinate. Îmi tremurau mâinile. „Poate că mă Îmbolnăvesc de scleroză multiplă“, m-am speriat eu, privindu-mi degetele tremurânde. Poate că soțul meu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
o târfuliță, râse Tinsley, stingându-și țigara, și ieși val-vârtej pe ușă. Eu nu m-am mișcat de-acolo, și nici Lauren. Mi-am aruncat o migdală În gură și am ronțăit-o zgomotos. — Ce s-a Întâmplat? Nimic, am mințit eu. Nu știam sigur dacă era o idee prea bună să-i povestesc lui Lauren despre chitanța de la hotel. —Pari deprimată. Conversația noastră e de vină? Te-a dezgustat de tot? Chiar arăți deprimată. Oare era atât de vizibil? —E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
spus. —Despre ce tot vorbești acolo? Întrebă Lauren. Am oftat și apoi i-am spus adevărul. — Am găsit chitanța asta de hotel În costumul lui adus de la curățat. Era de undeva de unde el spusese că nu fusese. Cred că mă minte. —O, Doamne, spuse Lauren Încet. —Ce să fac? — Ar trebui să vii cu mine la Moscova la meciul de polo pe zăpadă și să uiți de toată povestea asta. Pe 6 noiembrie. Să-ți notezi În agendă. —Sunt foarte tentată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mă cert rău cu tine! izbucnii eu, Îndepărtându-l de lângă mine. Păi de ce s-ar certa un cuplu proaspăt căsătorit așa de fericit ca noi? spuse, pe un ton de glumă. Nu lua deloc În serios chestiunea. —De ce m-ai mințit În legătură cu șederea la Londra? am Întrebat. Gata. O spusesem. Poate că acesta avea să fie sfârșitul căsniciei noastre de o clipă. Stăteam ridicată și mă uitam aspru la el. De ce arăta atât de .. sexy... chiar și când eram mânioasă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
aspru la el. De ce arăta atât de .. sexy... chiar și când eram mânioasă pe el? Mă enerva asta. —Poftim? spuse Hunter, nedumerit. Se ridică În capul oaselor În pat și Își trecu mâna prin păr, ușor agitat. —Eu nu te mint niciodată. Despre ce tot vorbești acolo? — Când Phoebe zise că te-a zărit la Londra, tu ai spus că e dusă cu capul și că de fapt te văzuse la Paris, am ripostat eu. Ăăă... așa am spus? ezită Hunter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
trecută, Îl văzusem pe Hunter și Încercasem să mă prefac că totul era În regulă. Aveam nevoie de timp ca să Îmi dau seama ce ar trebui să fac În continuare. Când Hunter mă Întrebase de ce păream atât de obosită, Îl mințisem și Îi spusesem că din cauza stresului provocat de realizarea toaletelor pentru Balul Iernii organizat de Alixe, până la care mai erau doar câteva zile. Între timp, mă torturasem de una singură, meditând obsesiv și temându-mă de inevitabila confruntare cu Hunter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Nu pot să cred că ai făcut așa ceva! Nu i-am dat eu Sophiei colierul ăla. Pot să-ți explic... —Încă Îl poartă. Vocea mea se ridică pe măsură ce furia mea creștea. — Gata cu explicațiile. Știu ce pui la cale. Mă minți de luni În șir... Iubito, nu este ceea ce crezi tu... — Hai, lasă-mă În pace, Hunter, nu am chef de asta. Îmi auzeam cuvintele ieșind din ce În ce mai repede, de parcă s-ar fi putut să nu-mi ajungă timpul să le spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]