4,730 matches
-
George Călin), „tărâm plin de sacralitate, ținut binecuvântat de Cel de Sus cu munți, podișuri și dealuri, văi de o incomparabilă frumusețe [...] acest Paradis al României” (Sandu Aristin Cupcea), „lăcaș mirific” (Emilia Dănescu), „oraș cu porțile neferecate” (Ion Drăghici), „pământ miraculos și sfânt”, „loc preaîncărcat de suflet omenesc și de lumină dumnezeiască” (Ștefan Dumitrescu), „Oraș domnesc, dar și ofițeresc” (Dan Gîju), „popas al trecerilor spre lumină” (Ilie Gorjan), „Oltule, viteazule, Oltule, tată” (Ionel Grecu), „grădina magică a lui Mircea Voievod” (Lidia
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
Capela, Zăvoiul, Cetățuia, Muzeul Satului, Muzeul Județean, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, Casa „Anton Pann”, hidrocentralele, clima blândă, oamenii calmi și primitori - toți și toate pot fi cunoscute numai printr-o lectură atentă, filă cu filă, a cărții și vizitând acest miraculos plai mioritic. Gânduri de recunoștință și apreciere se îndreaptă către personalitățile Râmnicului și, în mod deosebit, către scriitorul Ioan Barbu a cărui inițiativă a făcut posibilă apariția acestei cărți, „un mare om, cel mai generos om pe care l-am
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
tata mi-a spus să mă întorc cu traista plină, să arăt că sunt bărbat. După ce mai reflectai, mi-am zis : fii bărbat, băiete! Umple traista, nu sta după sobă! Hotărât, pun bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare bolindete primit, mângâiam traista care se umplea încet, încet. Preocupat cu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Printre altele, aproape tuturor, tineri și vârstnici, le-a spus că nu vor mai avea prea mult de trăit. Asta sigur. Dintotdeauna, locuitorii Stațiunii au avut viață lungă; aerul e curat și ozonificat, apele sulfuroase au efecte de-a dreptul miraculoase. Și-acum, un vântură-lume, apărut de-aiurea, vine cu sminteli! Un șarlatan; drept dovadă, Astrologul le vestește numai de bine, chiar dacă e mereu beat. Azi e treaz. Preocupat. Înserarea coboară repede; noaptea. Nici una, în ultima vreme, nu a fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Lui Dante i se Întâmplase să vadă câteva din aceste dramatice amputări, pe câmpul de luptă sau În spitalele florentine: rareori se sfârșeau cu bine. Faptul că omul acela rezistase la patru intervenții și era Încă sănătos tun era ceva miraculos. — Salvarea mea se datorează ocrotirii stelei mele celei bune, se hotărî În cele din urmă să răspundă cruciatul, printre dinți. Poetul Îl măsură din priviri, perplex. — Razele ei... m-au Însănătoșit. Și rugăciunea. Dante continua să Îl fixeze, Întrebându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Dumnezeu și, ca și acesta, trebuie Învăluită, ca să nu ne orbească. Probabil că ai dreptate, messer Flavio. Dar se spune că În clipa cea din urmă, Înainte să se prăvălească În tenebre, ochii condamnaților la orbire cunosc o strălucire miraculoasă, care le dezvăluie forma lucrurilor. Poate că noi toți căutăm tocmai acea strălucire. Bătrânul ridică din umeri. — Da, Înainte de tenebre. După ce se despărțise de meșterul colorist, Dante ieși În strada aglomerată. Nu i se părea că ideile i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În mișcările ei, asemănătoare cu ale unei preotese, mai curând decât cu ale unei prostituate. Se spune că În stepele de la Răsărit trăiau niște triburi feroce de nomazi, ai căror regi și preoți erau femei de o frumusețe statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte singure Întunericul și groaza călătoriei. Preotese care dialogau cu moartea, interogând-o după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cufundă În delir. Până În acea clipă, Își concentrase toată atenția asupra trupului chinuit. Privirea Îi alergă spre cufărul ferecat. Pe jos, dinaintea capacului deschis, zăceau foile pe care le zărise prima oară. Le culese cu aviditate, În timp ce constata că leacul miraculos dispăruse. Cel ce Îl ucisese pe spițer Îl sustrăsese, după ce Își executase macabra punere În scenă. Apoi trebuie că examinase foile, pe care Dante și le amintea legate, ordonat, cu o sforicică. Dezamăgirea Îi spori. Paginile erau albe, În afară de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vroia publicul nostru, stăpânul nostru... audiența, ratingul... Nu mai țin minte ce justificări mi s-au servit toamna. Nici dacă mi s-a oferit vreuna. Și iată că, nesperat, aflu acum, absolut din Întâmplare, că omul meu nu se topise miraculos În neant, ci Își vedea de treabă, bine mersi, În orașul părinților și al copilăriei sale. Sau pe undeva prin apropiere. M-am trezit psalmodiind În gând, cuprins de o euforie cam deplasată: Adam a Înviat din morți, cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei primesc un gol care, În tribune, strârnește zâmbete condescendente: mare prostie au făcut desculții ăia, numai bine că i-au supărat pe-ai noștri, care or să le mai dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar, stupefacție: desculții Înviază miraculos și mai marchează o dată, și Încă o dată, după care, spre consternarea stadionului amuțit, reușesc să Înscrie golul egalizator. Recuperează Întreg handicapul, În aparență insurmontabil, ba, Într-un final de infarct, cum zic comentatorii de fotbal, Își trec În cont inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
contradicție În termeni. Dacă puterea Lui este, axiomatic, nelimitată, firesc ar fi ca El să-și săvârșească lucrarea printr-un singur gest ori o simplă fâlfâire a gândului. Să pocnească din degete ca un prestidigitator divin, iar lumea să apară miraculos din neant, nicidecum să moșmondească la ea timp de o săptămână. Și gândiți-vă că s-ar putea să fie vorba despre șase-șapte zile măsurate după standardele temporale ale Celorlalți; corespondentul terestru al duratei construcției se Întinde, În acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a Înstrăinat treptat de fenomene, de natură, de realitate, de adevărurile primare, dar esențiale, pe care nu le mai percepem la modul direct, frust, intuitiv, așa cum o făceau gânditorii din vechime, acei antici fabuloși care și-au apropriat În chip miraculos o mulțime de axiome, principii, paradoxuri, teoreme, aporii din fizică, matematică, astronomie, logică, drept, științe naturale etc., ce ne uimesc și astăzi prin adâncime și pertinență. Anecdota după care Arhimede a descoperit În baie legea care Îi poartă numele este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mondial de istorie, fusese implicat Într-un accident grav, În urma căruia profesorul suferise o comoție cerebrală extrem de puternică și Își pierduse piciorul stâng. Câteva săptămâni se zbătuse Între viață și moarte, medicii francezi fiind sceptici În privința șanselor de supraviețuire. Aproape miraculos, bolnavul Își revenise Încetul cu Încetul, dar prezenta grave tulburări de memorie care Îmbrăcau forme bizare, În fața cărora, deocamdată, medicina este neputincioasă. Ce se Întâmplă? La intervale de timp neregulate, În pofida aparențelor de normalitate comportamentală și a coerenței formale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
generație. Deși refuza să accepte, era evident că în acele momente îi era rușine că este cine este, că trăiește așa cum trăiește și că aparține unei rase care nu avea nici cea mai vagă idee de cum naiba funcționau acele aparate miraculoase. Imensitatea ignoranței sale îl apăsa de parcă ar fi dus în spate cea mai grea dintre cămilele sale, pentru că, în acest caz în particular, ignoranța nu era în contradicție cu inteligența. Gacel Sayah nu era dintre cei ce disprețuiesc ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În rîndul Întîi, În stînga dirijorului, o față care purta trăsăturile mele și pe care aproape am uitat-o, fața tatălui meu mort acum douăzeci de ani. Îl descopăr transfigurat, cu obrazul lipit de vioară ca de patul unei puști miraculoase; nu mai are chelie, nici burtă, tînăr și frumos ca Ares, e Însuși Întruchiparea puterii. Mă uit la toți acești muzicanți, la chipurile lor atît de asemănătoare cu niște continente necunoscute, din care oamenii au dispărut, locul lor fiind luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
agresează. Pornirea dușului a fost un coșmar. Nici eu, nici Rudolf nu nimeream gaura În care să introducem moneda ca să facem dușul să funcționeze. Nu-ți mai spun că Rudolf a spart geamul de la bucătărie negăsind acel mic clenci la fel de miraculos ca formula „Sesam deschide-te!“. Iar radiocasetofonul cel nou cu două boxe, de care copiii nu aveau voie să se atingă, Rudolf l-a făcut praf Într-o săptămînă nereușind să-i descifreze codul. Este teribilă lupta aceasta cu obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la servici) Și eu am beneficiat ca orice muritor de dreptul de a avea un imperiu. Și mie mi s-a dat cîndva libertatea să aleg. Atunci cînd anotimpul se descătușa ca un torent de limfe, cînd drumurile se deschideau miraculos sub pașii mei, cînd energiile sfidau comoditățile confortului și simpatiile nu-mi erau impuse de limitele Înguste ale pătratului În care mă mișc zilnic, am cunoscut și eu bucuria de a Întîlni orașe și oameni și obiecte, existențe pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cele mai multe ori simulate, pentru că astfel se pun la adăpost, ba unora chiar le rentează. Țiganii sînt trîndavi țvisători, artiști, fără lege, refuzînd orice constrîngere - cunosc placa pe de rost - dar viclenia, dar hoția, murdăria, toate acestea devin În mod miraculos În fraza impecabilă a libercugetătorului calități de excepție) ...fără obligații, liberi ca păsările cerului pentru că nu stăpînesc nimic, nici obiecte, nici pămînt și mai ales n-au patrie. Este ciudat că În anumite puncte doar evreii le sînt asemănători — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foc la valiză. Cred că doar s-au salutat mai devreme, atâta tot. în momentul ăla pe ringul de dans începuse „Jamaican Funk“. —Scuză-mă, am spus în timp ce îmi terminam berea și stingeam țigara aproape simultan, într-o coordonare aproape miraculoasă. Trebuie să mă duc să dansez. Voi fi aici, mi-a spus. Și-a ridicat berea în semn că închină pentru mine. Următoarele ore le-am petrecut dansând practic non-stop, până la epuizare. Ar fi fost excelent dacă la bar, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am sprijinit de ea. A trebuit să mă sprijin de ceva. Dintr-o singură mișcare maldărul de zdrențe s-a ridicat în picioare, ca într-o scenă de film derulată înapoi, unde personajul după o explozie se ridică, în mod miraculos într-o singură bucată. —Bună, a spus, cu ambele mâini băgate în buzunarele de la jachetă, balansându-se pe călcâie, la fel de nonșalant ca și cum încă ar mai fi fost la expoziție. Nu te-ai grăbit deloc să vii acasă, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pietriș. A stat așa, în nesimțire, un timp în care toată viața i s-a derulat în fața ochilor minții, întârziind mai ales în camera lui Judit, acolo unde ea râdea și șușotea cu japonezul. Către prânz, puterile i-au revenit miraculos; s-a ridicat într-o rână, strigând după ajutor. Judit a venit imediat, urmată de domnul Takakusa. Noah abia se putea ține pe picioare. Auzea voce lui Judit povestind japonezului: - A făcut parf și pulbere toate economiile noastre! Șobolanii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cerut azil politic în Suedia, în 1977, puțin după cutremurul de pământ din România. Locuise cu soția lui la București, într-un apartament vechi care s-a prăbușit ca un decor de teatru după zguduitura pământului. Zaharel s-a salvat miraculos - o parte a bibliotecii s-a înțepenit între doi pereți căzuți. Dar a văzut-o pe soția lui cum a fost strivită de o bucată de beton. După cutremur, Zaharel și-a pierdut postul de redactor la jurnalul unde lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Când o să vadă ce-ai scris... - Sigur. Ceau, vorbim mâine. După care m-am cărat. Și dus am fost. PAGINĂ NOUĂ CENACLUL Mi s-a întâmplat într-una din zile, fără voia mea desigur, să mă pomenesc într-un fel miraculos în fața Uniunii Scriitorilor din Jackson, orașul unde locuiam în acea perioadă. Pașii mei, eram convins, nu luaseră nicicând calea acelui loc. Spun „mi s-a întâmplat să mă pomenesc” pentru că este maniera în care pot descrie cel mai bine felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
icoanele cu buzele. - Dragul meu, șoptea rugătoare Sonia, desfăcându-și buzele din sărut și apoi apropiindu-le din nou de gura mea, micuțule, scumpul meu, mă iubești, nu-i așa? Spune-mi! Căutam cu încordare cuvintele nimerite, cuvintele de iubire, miraculoase și sublime, cuvintele pe care să le spun, pe care trebuia să i le spun atunci, pe loc. Dar n-am găsit aceste cuvinte în mine. De parcă o îndelungă experiență m-ar fi învățat că poate vorbi frumos despre iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și țocăind curios cu buzele înțepenite, cocaina, sau cum îi spunem noi cocsul, înțelegi, pur și simplu cocșul, deci cocșulă - Sau, cum îl numim noi, cocaina, - interveni Mik, dar Nelly îl amenință cu periuța. - Deci, cocșul, continuă ea, este neobișnuit, miraculos de ușor. Înțelegi? Cea mai mică adiere îl risipește. De aceea, ca să nu-l risipești, trebuie să-ți ții respirația. Sau, poate, e mai bine să dai aerul afară înainte de a te apleca asupra lui. - Din plămâni, se înțelege, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]