8,023 matches
-
metamorfoză pe capul lui! - Ei, chiar așa? - Da... Poate-i de neînțeles, dar o femeie poate alege, după criterii care te lasă mască, pe cel mai urât din jurul ei, pe cel mai rece, pe cel mai spălăcit, pe unul bătrân, mirosind a moarte. O atrage ceva, e un declic, totul poate să plece de la paharul pe care i-l așează în mână unuia atins de parkinson, de la mașina oprită brusc pe marginea drumului, uite-așa îmi imaginez eu raiul! zice șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
săăănătaaate, oameni buni... Văd că problema mucegaiului extins, galopant, a ajuns și-n gazete. La o primă răsfoire, fețele bisericești dau interviuri, o scaldă, o fi de la ploaie sau ne bate Dumnezeu? Opoziția locală acuză puterea locală, „Corupția din Iași miroase-a mucegai!”. Cum nu s-au gândit până acum că ne poate cuprinde mucegaiul? Primarul îi arată cu degetul pe cei de la Monumente: - N-am mai întâlnit atâta indolență, trebuie să răspundă pentru distrugerea moștenirii noastre culturale. Directorul muzeelor atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
jos, legîndu-i mîinile la spate. Se uită În jurul lui, puse mîna pe cureaua care stătea pe un scaun și Îi legă mîinile cu putere. În cele din urmă, luă o ulcică vîrÎtă adînc pe un raft din colțul camerei, o mirosi, dînd de dușcă un rom tare și parfumat. - Frumoasă viață duceți voi, căpitanii! exclamă el În chip de concluzie. Niciodată nu vă lipsește nimic și aveți spațiu cît cuprinde, În vreme ce echipajul putrezește Îngrămădit dedesubt... Rom, paturi curate, mîncare bună, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vorba despre un nebun visător, rodul imaginației altui visător, probabil nebun și el, ci că se baza pe o poveste adevărată. Veche, foarte veche, dar adevărată. Și era vorba, mai ales, de povestea unui om al mării. Spre deosebire de Don Quijote, care mirosea a pămînt, Ulise respira aer marin, lupta Împotriva furtunilor, a sirenelor și a insulelor fermecate și căuta Întotdeauna pe mare leacul pentru nenumăratele sale necazuri și nefericiri. Îl Înțelegea pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apă, distruse, din munca lui Oberlus și a sclavilor lui nu mai rămase nici o urmă, Însă nu fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia cu pricina mirosea a piraterie; cei doi bărbați trebuiau să fie supraviețuitorii vreunei nave care transporta o comoară, iar echipajul se arăta prin urmare nerăbdător să-l găsească pe fugar și să-l oblige să-și trădeze ascunzătoarea, după care toți aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui Evie e-un foc de tabără din ce în ce mai mic. Tivul roz-piersică al capotului lui Evie e prins în portieră și penele de struț mă biciuiesc în aerul rece al nopții care se revarsă în jurul parbrizului decapotabilei. Fum, numai a fum miros toată. Pușca de pe scaunul pasagerului e îndreptată spre podea. Nu se aude nici o vorbă dinspre încărcătura mea drăgăstoasă din portbagaj. Și-a rămas doar un singur loc unde pot să merg. Nici nu mă gândesc să sun și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-i așa de răpitor. Evident, răspunsul lui Evie la orice lucru e să-și salte fusta cu crinolină și să dea fuga la etaj după o pușcă, numai că de-acum aproape tot dormitorul ei e-un zid de flăcări mirosind a Chanel No, prin care Evie trebuie să-și strecoare carul votiv. Toată lumea sună pe mobil la 911 după ajutor. Nimeni nu e destul de interesat încât să intre în cămara valetului ca să vadă ce se întâmplă. Oamenii nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
merită să-ți pui pielea la saramură pentru alde Cocoș. Știu că vrei să dai ochii cu el, dar nu merită. E o cacealma, dom'le, un fîs, o chestie de gazetă și atîta tot, pe unul ca tine îl miroase de la o poștă. Nu știu cum se face, dar voi, ăștia, și se strîmbă semnificativ, mirosiți altfel decît toată lumea." I-a dat drumul încetișor pînă cînd a simțit că Lică Făinaru se poate ține pe picioarele lui. Dacă ești atît de deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dai ochii cu el, dar nu merită. E o cacealma, dom'le, un fîs, o chestie de gazetă și atîta tot, pe unul ca tine îl miroase de la o poștă. Nu știu cum se face, dar voi, ăștia, și se strîmbă semnificativ, mirosiți altfel decît toată lumea." I-a dat drumul încetișor pînă cînd a simțit că Lică Făinaru se poate ține pe picioarele lui. Dacă ești atît de deștept, de ce nu mi-ai spus tot ce aveai de spus de la început? Ori dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui. Dacă ești atît de deștept, de ce nu mi-ai spus tot ce aveai de spus de la început? Ori dacă nu voiai să-mi spui nimic de ce pînă la urmă tot mi-ai zis?" Ziaristul încerca să-și îndrepte hainele, mirosea puternic a băutură, coniacul care se vărsase peste el reușise să acopere acreala persistentă a oricărui bețiv înveterat, "de ce, de ce, voi ăștia nu puteți trăi decît punînd întrebări! Și dacă vi se răspunde, întrebați mai departe că de ce vi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reușise. Umblase mai toată țara pe vremea cînd lucra la Mott, dar către mare nu-l trimisese și nu-l atrăsese nimic. Știa că mai are foarte puțin, vreo patruzeci de kilometri pînă la mal, dar nimic nu arăta. Gara mirosea a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimic nu arăta. Gara mirosea a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu puteai decît să bănuiești că i-a făcut plăcere, "o să vă dau una la etaj, cu vederea spre înlăuntru. Jos e praf, sînt muște, acum dorm, dar ziua, ah, cîte muște sînt, nici nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală, din strînsoarea timidității. N-a rîs. Poate nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întors cu o cutie de tablă în care se vindea halva Kadri, rotundă, în două culori, roșie și verde. Dacă-l cunosc, mai întrebi dumneata!" Cu degetele groase, negre de tutun, nu l-a văzut fumînd, în odăi nici nu mirosea a scrum, ci doar a frunze de tutun care se usucă, dulceag și persistent, a deschis cutia. Înăuntru fotografii. I le-a înșirat pe masă. L-a recunoscut pe Cocoș, erau chiar fotografiile, unele, care apăruseră în ziare. Rînjind, proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Germania, încuietoarea magnetică, acționată cu electricitate. Era de fapt singura folosire a electricității în Vladia și asta datorită faptului că prințul adusese în Vilă bateria de pornire a avionului său, care rămăsese să ierneze sus, pe platoul pustiu, unde vara mirosea a pelin. A intrat și a încercat să se scuture de pămîntul galben care i se prinsese de bocanci, lovea tare cu talpa țintuită în plăcile de gresie care duceau la intrare. Cînd ieșea în inspecție își punea ținuta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
transformări din clipa în care țîșnește din locașul lui, dar nimic nu se mai poate întîmpla în ceea ce privește linia sa de zbor. Această "imagine balistică", în fiecare primăvară efectua tragerile conform regulamentului și tocea regulamentele de unul singur, în odaia lui mirosind a frunze de nuc uscate, alungă orice gîză, orice musculiță și primăvara roiau nori de muscărime deasupra viilor, tocea și manualul de balistică al domnului inginer militar Botnărescu de la Arsenal, această "imagine balistică" era imaginea vieții omului, a sorții, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
confereau obligația să aibă în grijă soarta așezării și a oamenilor săi. Cînd simțea că-și pierde simțul datoriei, oricui i se poate întîmpla așa ceva, însă numai Radul Popianu își dădea seama, atunci intra acolo, în chilerul casei unde mai mirosea încă a nucă și a ceară de albine și a fuioare de cînepă topită și melițată, intra acolo și își plimba palma peste cotoarele cenușii. Praful se aduna ca o pulbere de făină dintr-o moară unde se măcinau destine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot acolo, undeva. Asta, era la mintea cocoșului, presupunea tot felul de relații, legături, complicații. Șerban Pangratty era obligat să facă politică, nu că ar fi fost preocupat ori pasionat, dar, prin starea lui, trebuia să facă. Iar el cam mirosise ce fel de politică putea face prințul asemenea felului său de a fi năzuroasă, fantezistă, la marginea lucrurilor permise. Un aviator nu poate trăi decît "în margine", este mereu tentat de a împinge cît mai mult această margine a îngăduinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acolo unde le este locul, prin firea lucrurilor. Trebuiau doar să se privească unii pe alții și să priceapă că sînt la fel, că gîndesc la fel, și deci trebuie să procedeze la fel. Mare vulpoi Mihail, mare profesionist! A mirosit afacerea înainte chiar de a se pune pe roate. Toți ăștia nici nu știu că fac parte din ceva, că pun la cale ceva, nu știu încă, iar Mihai Mihail a și pus laba pe ei. Era ca și cum ai stîrpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
caz limpede, și ca el mai erau atîția alții, care la nici zece ani de la sfîrșitul războiului uitaseră toate și totul, uitaseră sau se făceau că au uitat și foarte senini, nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase, se vîră iarăși în politichie și tulbură apele, și așa destul de murdare, încît nu mai știi care-s curații și care-s păcătoșii, vina o poartă aceeași amețeală a victoriei, "hai, fraților, să ne împăcăm, să fim buni și darnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorba chiar de o fascie, de fasciști?" Pangratty îl prinse ușurel de braț, "dacă vrei să te duc cu mașina, a mea e după colț, e o mașină-sport, sper că nu te deranjează, e atît de plăcut. Un mai dumnezeiesc, miroase a paradis, nu simți?" Și fără să schimbe tonul, adăugă "o mascaradă, un carnaval, n-ai văzut, voiau să se impresioneze ei între ei, să-și dea curaj. Și l-au adus și pe maimuțoiul de Balbo. Știi că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aproximație, consulul era mort și nimeni nu știa, ci imaginea fotografică pe care nebunul de Pangratty a descris-o și apoi a arătat-o tuturor celor ce voiau să o vadă. Și prințul zănatec a tot repetat că nici măcar nu mirosea urît în birou, "scorțișoară și piper, amestecat cu ceva dulceag, asta e concluzia logică, nu?" Ca un copil a dus la nas dintele căzut și o clipă a avut vaga senzație că există un miros dulceag. Apoi mirosul a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărata lovitură? De unde să mai știe el cum stau lucrurile dacă domnul Bîlbîie l-a și intoxicat l-a îmbolnăvit, obligîndu-l să judece, orice-ar face, după mintea lui, nu după cea proprie? Și-a turnat pînă la jumătatea păhărelului, mirosea plăcut a alcool tare și a strugure, gustă cu vîrful buzelor, apoi bău totul dintr-o dată, cu o mișcare scurtă. Îi veniseră lacrimi în ochi, simți fierbințeala coborînd pînă în stomac, se scutură și-și zise "acum e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o raită pe la crâșmă, să te știe lumea la față, să vadă că n-ai murit. Nu apucară cei doi să refuze că Popianu i-a prins de umeri și aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de bun venit, ceea ce a urmat n-a fost decît floare la ureche. Deplasarea în cazarmă numai în formație și în pas de paradă, latrinele fără uși, aflate sub supravegherea vizuală a sergentului de serviciu, rufăria avînd aceeași măsură și mirosind a creozot, putînd fi schimbată de la unul la altul fără nici un fel de grijă, pedepsele colective dacă vreun elev nu îndeplinea "întocmai și la timp" ordinul, aceeași mîncare în fiecare zi, aceleași linguri, aceleași blide, același urlet dimineața "deștep-ta-rea!", toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]