1,977 matches
-
chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și o recunosc, fără rezerve), va trebui să fiu de acord cu tine, cititorule, că, dacă le lași destul timp, până și criticii de poezie vor dovedi că nu sunt proști. Ca să fiu sincer, e un gând pe care-l mistui cu greutate, așa încât mă bucur să-l pot atribui altcuiva. Am reușit, în sfârșit, să întrevăd capătul acestei disertații obligatorii și, uneori, urâcioase, asupra poeziei fratelui meu. L-am văzut apropiindu-se încă de la bun început. Dar aș dori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și pe Fevronia să-și taie sfârcul și să-l arunce-n flăcări. „Acum, bodogăni ea, aș vrea să știu și eu cum vor dovedi tovarășii că am semnat....“ Astfel că la Întoarcerea lui Nicanor acasă, pactul cu Anticristul fusese mistuit de foc. ... Se luminase de mult de ziuă. O lună străvezie ca vălul de pe fața unui mort atârna deasupra Râpei Roșii, unde oamenii duceau animalele secerate de molime și tot felul de gunoaie. Mașa o privi cu teamă prin deschizătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aproape desculț cu picioarele ude primejdios Înghețate, riscând o răceală cu urmări neplăcute. Poate, altfel ar fi suportat supliciul dacă nu-i era foame. O foame teribilă, o foame cum niciodata nu-și o putuse imagina, o foame ce-i mistuia Întreaga putere de concentrare de-a fi lucid pentru a-și pregăti apărarea În procesul ce avea să fie fixat curând. Aceeași teribilă foame Îi Întuneca rațiunea ne mai fiind În stare să-și dozească efortul pentru a Întocmi rapoartele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Numai un Început - nimic. Iată-l pe Napoleon, un gangster care a spălat bine Europa În sânge. Iată-l pe Stalin, pentru care premiul cu adevărat mare al puterii era să se bucure nestânjenit de crimă. Marea bucurie de a mistui răsuflarea din nările oamenilor, Înghițindu-le fețele ca Saturn. Asta părea să Însemne cu adevărat cucerirea puterii. Sammler se legă la șireturi - continuă să se Îmbrace. Își trecu peria prin păr. Ca În transă. La mai multe stadii depărtare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Plânse În sinea lui. Mergea cu obișnuitul pas iute, impetuos, așteptându-și Însoțitoarea la intersecții. Tăind aerul ce mirosea a trupuri, a boală, a medicamente. Simțea cum se destramă, cum fragmente mari, neregulate din interiorul lui se topesc, scânteind dureros, mistuindu-se În depărtare. Ei bine, Elya murise. Era deprivat de Încă un lucru, i se mai furase o ființă. Încă un motiv pentru a trăi i se scursese printre degete. Își pierdu răsuflarea. Atunci apăru femeia. Alte sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de iluzii Am vise ce se nasc și se hrănesc în cort Și sentimente ce nu-și doresc infuzii. Doar un desen mai am din sutele vândute Cu trenuri în derivă și cu vagoane goale. Cu poftă am să-l mistui în gările tăcute Ce îmi ascund pe șine doar griji ce-mi dau târcoale. Și-am tot sperat că n-o să mă mai doară pasul Când îl strecor pe străzi și printre oameni triști Că n-o să-mi mai hrănesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Din tufă în tufă, spre a șopti că eu, În razvrătită clipă îl spurc Pe Dumnezeu. Iubirea pentru care Pământul nu mai are de mult Măsurătoare, în mintea mea Se caută bolnavă, și de beție suptă În alcooluri toamna, se mistuie ușor, Iar peste suferință presară leac De dragoste. Aprins în uitare Glasul de frunză, trupul de pai Începe vântul să le frământe. Nu sunt cuvinte. Sunt cuvinte în graiul Murmurelor lin presărate aici, Aproape, acolo, departe... Mă-ntorc la același
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prin smârcurile apropiate de la Mălina. Stoluri, pe cer depărtat, purpuriu, grăbeau ca alungate de vânt. Se deslușeau linioare mărunte, negre, în lumina vie a asfințitului, izvorau ca din aburi, cârd după cârd, intrau în marea de lumină, apoi coborau, se mistuiau. Mă îndreptai spre casă. Lumina scădea. Într-un timp, de pe colnic, mă întorsei. Moș Gheorghe Cucu se ridicase și el de la locul lui și mergea domol spre căsuța de lângă pod. Era vremea cinei. Nu-l mai văzui. Lumina din asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca o oglindă, ori ca o apă; în întinderi, pe lângă crânguri, cositori răzbăteau înmlădiindu-se prin valurile ierbii, și coasa suna ascuțit și ritmic; pe drumul lung, plin de pulbere, cine știe unde înainte, câțiva oameni însemnară pete negre, apoi se șterseră mistuiți de lumină, în depărtare. Carul mergea lin prin singurătatea aceea a drumului mare; boii își cumpăneau la dreapta și la stânga capetele, neîntrerupt, pas cu pas; gospodarii ședeau pe draghinile căruței. Dumitrache Hazu pe dreapta și Băieșu pe stânga; priveau întinderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
altul se arătară cu părul vâlvoi; răcneau, se îndemnau, se lăsau în goană spre fântână, cu coasele înălțate. Dumitrache Hazu, prăbușit din car, zăcea lângă roate; Băieșu, cu stânga șuroind de sânge, se apropie de el; cei patru țigani se mistuiră într-o clipită în păpușoaie. Dar cositorii îi vedeau de pretutindeni, le zăreau capetele, vedeau învăluirile porumbiștei, se chemau cu glasuri aspre, și-i țărcuiau risipindu-se, dându-le ocol. Băieșu cuprinse de subt umeri pe Hazu și-l trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urlet dureros: —Văleu! și căzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea și cu barba de pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ș-o rezemă iar în gura podului. Costandin pădurarul se lăsă alunecuș pe ea, apoi se mistui în umbra porții, își deslegă de undeva calul și îndată se auzi tropot. Atunci nevasta vătafului răsuflă adânc, se liniști și privi în juru-i. Haidăii ogrăzii veneau în fugă. Când ajunseră la grajd, își buluciră la un loc capetele mițoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o voce dulce. Și gândindu-se la codrii de dincolo de apa Moldovei și la o căsuță ascunsă sub Bâtca Corbului, își făcu socoteală că la urma urmei ar putea scăpa într-acolo, l-ar găsi pe Costandin și s-ar mistui cu el prin bungeturi și pe urmă prin lumea asta mare. Gândindu-se așa, își șterse lacrimile și zâmbi cătră străjer. Apoi începu a-l întreba și a-i spune multe c-o voce învăluită și blajină, până ce oșteanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neștiute, femeia îl duse pe povârnișul ușor, cătră râu. Și tocmai când el se aștepta la o mângâiere din partea ei, ea zvâcni și-l arse peste ochi c-o vărguță de sânger pe care o rupsese în trecere; și se mistui în tufele zăvoiului de aproape... O clipă orbit, omul se răsuci în loc; apoi când se desmetici, se uită în juru-i, clipind cu ochii încruntați. Ș-abia într-un târziu zări pe nevasta vătafului cum trece apa Moldovei, prin pulberea lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să umble prin gospodăria-i puțină, da cu piciorul ici, îndemnând lucrul să se puie la locul lui, trăgea o sculă de subt un țol și se mira cum de s-a ascuns acolo. Cel dintăi snop de stuf se mistuise; fumul se risipea și eu ieșeam în lumină, plutind ca pe nouri și genuni. Uncheșul Mitrea mă admira, recunoscând în înfățișarea mea o veche icoană din vreun pridvor în biserică. Pe când el mă privea cu gura pe jumătate deschisă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coastele, îi era mereu frig, avea mâini foarte păroase și un pulover maro cu nasturi oribil, aproape la fel de lățos, pe care îl purta la birou, trăgându-l și strângându-l mereu în jurul trupului ei rahitic, încercând să se încălzească. Era mistuită de o intensitate nebună și avea ochii ieșiți din orbite, ca o sfântă din zilele noastre. (Sau poate pur și simplu avea tiroida hiperactivă.) Dacă aș fi fost redactor la o revistă de modă și o vedeam pe Lauryn venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Harry Fear va trebui să plătească. El: N-o să faci niciodată tetanos. A zâmbit și deodată mi-am zis, Oau! Chiar îmi place de el. Ding-dong! După ce mi-au peticit fundul (opt copci; după câte se pare, dacă javra e mistuită în flăcări, ai putea să folosești urmele de pe fundul meu ca amprente dentare pentru a-l identifica) ne-am întors la apartamentul lui Colin. Ole! Am rămas cu privirea pierdută în monitor: nu era nostim deloc. Faptul că Helen își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aridă a acestui deșert se află două morminte acoperite cu o piatră pe care sunt săpate inscripții. Se poate citi că doi oameni au fost înmormântați în acel loc. Unul era un bogat neguțător care, trecând pe acolo și fiind mistuit de sete, cumpărase de la celălalt, un conducător de caravană, o cană de apă pentru care plătise zece mii de monede de aur. Numai că, după doar câțiva pași, atât cel care cumpărase, cât și cel care vânduse apa se prăbușiseră unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai putea aminti de Tombuctu fără să-mi revină în fața ochilor imaginea aceea de iad. La ceasul plecării, un nor ca un lințoliu îi învăluia chipul, iar trupul îi era chinuit de nenumărate trosnituri. Amintirea mea cea mai frumoasă pierea mistuită de flăcări. * * * Când vechii noștri geografi vorbeau despre ținutul negrilor, ei nu aminteau decât de Ghana și de oazele din deșertul Libiei. Și-au făcut apoi apariția cuceritorii cu chipul ascuns de văluri, predicatorii, neguțătorii. Iar eu însumi, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l condamn că și-a schimbat numele. Cartea lui începe cu o adunare a animalelor care dau glas suferințelor. Era o viață tare grea - numai muncă, fără odihnă, fără bani - și totuși, la ce se așteptau ele? Nu mă simt mistuit de vreo ambiție reală în legătură cu Martina Twain. Sunt mistuit de cele nerealiste. E uimitor câți bani pot să câștige nebunii azi. Dacă ești heterosexual și ai, din întâmplare, doi bani la tine, poți să le tragi pe cele mai tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
începe cu o adunare a animalelor care dau glas suferințelor. Era o viață tare grea - numai muncă, fără odihnă, fără bani - și totuși, la ce se așteptau ele? Nu mă simt mistuit de vreo ambiție reală în legătură cu Martina Twain. Sunt mistuit de cele nerealiste. E uimitor câți bani pot să câștige nebunii azi. Dacă ești heterosexual și ai, din întâmplare, doi bani la tine, poți să le tragi pe cele mai tari gagici. Pulărăii cei mai tari devin toți curiști, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cred că am tot ce-mi trebuie să fiu unul dintre câini. Sunt un câine. Sunt un câine legat de un gard de pe plajă, în timp ce stăpânul și stăpâna mea zburdă pe nisip. Eu nu mă zbat, mă răsucesc, chelălăi, mă mistui. Câinilor li se poate întâmpla să mai ia o palmă sau un picior. O palmă pe care, dacă ești câine, o poți îndura. Ce-i un picior, la urma urmei? Uitați-vă la câinii de pe stradă, cum se vâră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ghips aflată în salonul de terapie intensivă. în ceea ce îl privește pe fiu, Doug - în ceea ce îl privește pe Spunk Davis - motivul pentru care se ține scai de heroina sindicatului e următorul: trebuie să-și hrănească patimile ce-l mistuie, hățișul sufocant și orbitor al dependenței de narcotice, care îl costă o mie de dolari pe zi. Fumător înrăit, jucător împătimit, băutor disperat și (ce o fi vrut Doris să spună) un maestru neîmblânzit al luatului la labă, Spunk se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câine se visează pe Twenty-Third Street, dar n-ar ghici niciodată că viața poate fi așa de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea pe care o mistui și o zgardă nouă și frumoasă care să spună lumii că acum banii îi stau pavăză și că n-o să-l mai fută nimeni la cap. Nu, zău că e o frumusețe, am spus. A fost încântată. Mi-a mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]