KorAP: Find »[drukola/base=moașă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...476 >

11,876 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

poate, în muzica numelui meu: prima vocală înaltă și clară, ca atunci când o mamă își cheamă copilul seara; ultima, delicată ca șoaptele secretelor pe pernă, la culcare. Dii-naa. Nimeni nu și-a mai amintit cât de pricepută am fost ca moașă sau cum cântam, cum făceam pâine pentru frații mei niciodată sătui. N-a mai rămas nimic, doar câteva detalii oribile despre acele săptămâini pe care le-am petrecut în Salem. Ar mai fi atât de multe de spus. Dacă m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
fiecare dintre ele interzicându-mi, învățându-mă sau lăudând altceva, dându-mi fiecare daruri diferite sau lăsându-mi povara altor frici. Lea mi-a dat naștere și totodată superba ei aroganță. Rahela mi-a arătat unde se pun cărămizile de moașă și cum să-mi aranjez părul. Zilpa m-a făcut să gândesc. Bilha, să ascult. Nici una dintre mamele mele nu condimenta friptura la fel ca alta. Nici una nu vorbea cu tatăl meu pe același ton - nici el nu le răspundea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
în brațe, un ornament, o plăcere neprețuită - copilul cu ochii negri și cu părul de aur. I se zicea Tuki, adică „dulceață”. Toate femeile se întreceau în avea grijă de ea, după ce mama ei adevărată, Huna, murise. Huna fusese o moașă pricepută, faimoasă pentru râsul ei gutural, o femeie mult regretată de celelalte. Nici una nu se plângea că trebuia să aibă grijă de această copilă fără mamă, și chiar și bărbații, pentru care copii erau la fel de atrăgători ca oalele de gătit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
darul să-i facă pe ceilalți să se simtă rău și majoritatea oamenilor își întorceau privirea mai degrabă decât să se uite fix la ea - un ochi era albastru ca lapislazuli, celălalt, verde ca iarba Egiptului. Când s-a născut, moașa a strigat că a venit o vrăjitoare pe lume și că trebuia înecată înainte de a atrage vreun blestem asupra familiei. Dar bunica mea Ada a pălmuit-o pe femeia aceea proastă și i-a blestemat limba. - Vreau s-o văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și acesta îi spusese să sacrifice cel mai bun berbec și un taur și atunci poate zeii se vor îndura și-i vor da un fiu. Se culcase cu nevestele și cu concubinele lui pe câmp, așa cum îl sfătuise o moașă bătrână, dar tot ce obținuse fusese o durere de spate și julituri la genunchi. Când Iacob venise în casa lor, Laban deja renunțase la speranța de a avea un fiu - ca și la aceea de a-și îmbunătăți viața. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
înainte, și a dormit o noapte întreagă cu pântecul lipit de picioarele statuii Asherei. Dar luna s-a rotunjit la loc și rufăria Rahelei a rămas uscată. S-a dus în sat de una singură să se intereseze la o moașă, Inna, care i-a dat o fiertură de urzici scârboase ce creșteau pe malul râului din apropiere. Dar luna nouă a venit și a trecut și Rahela a rămas tot copil. După ce și următoarea lună a trecut, Rahela a strivit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
străluci ca stelele și-i vor păstra amintirea. Inna i-a promis că-și va folosi tot meșteșugul ca s-o facă pe Rahela să rămână din nou însărcinată, dar asta doar dacă va face exact așa cum îi va spune moașa. De asta atunci când Lea, deja în luna a șasea, i-a cerut surorii ei binecuvântarea, Rahela și-a pus mâinile pe pântecul Leei și a mângâiat viața care se afla acolo. Rahela a plâns în brațele surorii ei, i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
zâmbit Leei și i-a spus: „Copilul e la ușă”. Și în timp ce-și scotea instrumentele, le-a chemat pe femei în jurul ei ca s-o ajute să aducă copilul pe lume. - Era prima dată când vedeam trusa unei moașe, spunea Rahela. Cuțitul, firele, tuburile de aspirație din trestie, amfora cu alcool cuminic, isop și ulei de mentă. Inna a pus cele două cărămizi pe pământ și i-a spus Leei că avea să stea pe ele cât de curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ușoară mișcare din încheietura mâinii. I-a cerut Adei să facă mici feșe, țesute din lână nouă luată de la prima tundere a întâiului miel fătat în acel sezon. I-a trimis vorbă Leei, întrebând-o dacă are ceva unsori de la moașă care ar fi ajutat rănile să se vindece mai repede. În a șaptea noapte de la nașterea lui Ruben, Iacob s-a sculat și a privit cerul în tăcere, până la răsăritul soarelui. A făcut libații și a cântat la statuia Asherei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
blândă, în serviciul mamelor. Plângea la fiecare naștere, la cele ușoare, fericite, ca și la cele care se terminau cu lacrimi. A plâns cu Ruti și chiar și cu Lea. Când a venit vremea pentru Zibatu să stea pe cărămizile moașei, Rahela singură - fără Inna - a condus-o de-a lungul travaliului, a tăiat cordonul și s-a roșit de plăcere când a ținut „primul ei copil” în brațe, copilul care o făcea cu adevărat moașă. Lea a pregătit un festin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Zibatu să stea pe cărămizile moașei, Rahela singură - fără Inna - a condus-o de-a lungul travaliului, a tăiat cordonul și s-a roșit de plăcere când a ținut „primul ei copil” în brațe, copilul care o făcea cu adevărat moașă. Lea a pregătit un festin pentru ea în acea seară, iar Zilpa a vărsat vin și sare la picioarele ei, în cinstea noului ei statut de servitoare a femeilor în numele zeiței Anath, vindecătoarea. Cu timpul, tot mai mulți lucrători au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
copii pe câmp. Cocea pâine și făcea brânză din proprie inițiativă. Trăia atât de adânc sarcina Bilhei, încât în luna a noua Rahelei i s-au umflat gleznele, iar când a venit timpul, a chemat-o pe Inna să fie moașă, pentru ca ea să poată sta lângă Bilha în timpul travaliului și să sufere cu ea. Din fericire pentru Bilha, nașterea a fost tot atât de rapidă și de ușoară pe cât fusese sarcina de grea. După o dimineață de gâfâieli și gemete, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
fost din nou geloasă pe toți anii în care îmi lipsise dulceața sălbatică din patul celor ce se iubesc. Rahela și Iacob au petrecut multe nopți explorând noua flacără dintre ei și Rahela a început să spere din nou. Unele moașe spuneau că plăcerea arde sămânța și o omoară. Dar altele pretindeau că copiii vin doar atunci când femeile zâmbesc. Așa i-a spus ea lui Iacob ca să-i îndulcească și mai mult tandrețea. În timpul ultimelor luni de sarcină ale Bilhei, Zilpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
că a fost bogată în miei. Zilpa a stat în stânga mamei, iar Bilha în dreapta. Inna era și ea acolo, să ajute la ceremonie și să adune placenta în vechiul ei vas, dar Lea a rugat-o pe Rahela să fie moașa și să mă prindă ea. A fost o naștere ușoară. După toți acei băieți care veniseră înaintea mea, eu am venit repede și fără durere, dacă o naștere poate fi fără durere. Eram mare - la fel de mare ca Iuda, care fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mătușa mea mi-a împletit părul și mi-a povestit despre leacuri și plante tămăduitoare (coriandru era bun pentru durerile de burtă, chimenul pentru răni). Ea hotărâse de mult că eu aveam să învăț de la ea ceea ce ea învățase de la moașa Inna. Am stat acolo, sup copacul sacru, până când Zilpa s-a ridicat, a suspinat și a plecat. Am stat până când la corturi au amuțit toate zgomotele și toate luminile s-au stins. Am stat până când luna, în primul pătrar, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
noastră ca o regină. Nu mergeam de prea mult timp, când Levi a semnalat o siluetă în față, care stătea în drum. Când ne-am apropiat, Rahela a strigat: „Inna!”. A alergat înspre ea, să-și salute prietena și învățătoarea. Moașa arăta ca fiind pregătită pentru o lungă călătorie, cu un măgar acoperit cu pături și coșuri de-o parte și de alta. Caravana nu avea să se oprească doar pentru că se întâlnise cu o femeie singuratică; era nefiresc să oprești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
s-a apropiat de Iacob, mânându-și măgarul și așezându-se în mers cu un pas în urma lui. Inna nu s-a adresat direct lui Iacob, ci i-a vorbit Rahelei, dar suficient de tare încât să audă și el. Moașa și-a pledat cazul cu vorbe meșteșugite, care sunau ciudat în gura ei, obișnuită cu cele mai directe și câteodată nerușinate vorbe. - O, prietenă a mea, a zis ea, n-am putut suporta să vă văd plecând. Viața mea n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pe cât de înțelept, pe atât de bun, iar el a auzit totul. S-a declarat servitoarea lui. Eu eram printre cei mulți care au auzit discursul Innei. Levi și Simon s-au ținut de asemenea aproape ca să audă ce voia moașa. Lea și Bilha s-au apropiat și ele ca să vadă de ce apăruse prietena lor printre noi. Chiar și Zilpa s-a trezit din tristețea ei și a venit lângă noi. Rahela și-a întors fața către Iacob, și-a ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mult prea tânără”. Tatăl era un străin, un om păros și sălbatic, bătrân și care purta doar o cârpă în jurul coapselor. Și-a adus femeia în căsuța Innei și când au murit și ea, și copilul, a acuzat-o pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri timp de trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și plină de amărăciune, l-a făcut pe bărbat monstru și l-a acuzat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
tare și poate era și prima dată când mă gândeam la ele. Dar o spuneam din adâncul inimii. - Nu ți-e frică de naștere? m-a întrebat verișoarea mea. Nici de durere? Și dacă copilul moare? Am scuturat din cap. - Moașelor nu le e frică de viață, am zis eu și mi-am dat seama că deja mă vedeam ca ucenica Rahelei și nepoata Innei. Tabea și cu mine ne-am holbat la undele apei și vorbele noastre s-au dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
care se acuplau. Mă foiam în așternut și-mi lăsam mâinile să hoinărească peste sâni și între picioare și mă minunam. Într-o noapte, Inna m-a prins pe lângă cortul lui Iuda, unde el și Șua făceau un alt copil. Moașa m-a luat de ureche și m-a dus de acolo. - Nu mai e mult de-acum, fata mea, a zis ea, cu o căutătură nerușinată. Îți vine și ție rândul. Eram moartă de frică că Inna îi va spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
frică. Cerul era roz când am deschis ochii. Inna se ghemuise lângă mine și mă privea. Stăteam întinsă pe spate, cu mâinile și picioarele răsfirate ca spițele unei roți și cu goliciunea acoperită de cea mai bună pătură a mamei. Moașa m-a ajutat să mă ridic în picioare și m-a dus într-un colț ferit al cortului roșu, acolo unde celelalte femei încă dormeau. - Ai visat ceva, m-a întrebat ea. Când am dat din cap că da, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
rudă de sânge cu cea de la Mamre - aveau puteri asupra lui Lamaștu și Lillake, demonii străvechi însetați de sângele care curgea la nașteri, foarte temuți în zonă. De multe ori m-am dus și eu cu mătușa mea și cu moașa cea bătrână, care mergea mai ușor sprijinită în toiagul ei când n-avea și desaga în spate. Oamenii de pe dealuri erau uimiți să vadă o fată încă nemăritată că asistă la nașteri. Celor din văi nu părea să le pese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Inna și Rahela îl folosiseră vreodată. Le ajuta pe femeile aflate în travaliu să respire mai ușor și făcea ca pielea să se întindă fără să se rupă. Ușura cele mai mari dureri. Cele care mureau - pentru că și cu o moașă pricepută ca Inna, unele mureau - chiar și acelea zâmbeau în timp ce închideau ochii penru totdeauna, dar fără frică. Cântam așa: Nu te teme, a venit vremea Nu te teme, oasele tale sunt puternice Nu te teme, vei fi ajutată Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
vremea Nu te teme, oasele tale sunt puternice Nu te teme, vei fi ajutată Nu te teme, Gula te așteaptă Nu te teme, copilul e la poartă Nu te teme, va trăi și te va preamări Nu te teme, mâinile moașei știu ce fac Nu te teme, pământul e sub tine Nu te teme, avem apă și sare Nu te teme, mamă micuță Nu te teme, mamă a noastră a tuturor. Innei îi plăcea farte mult acest cântec, mai ales când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]