1,363 matches
-
la o bătaie de săgeată. Fiul a aruncat slujitorilor de la cortul verde frâiele calului; pâlcul lui de oaste a dat strigăt și ortalele rămase în urmă au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecea, Săndica avea tot mai multă paloare și suferință adunate pe chip. Și, parcă i se topea carnea trupului. Ajunsese mai firavă ca o umbră, toată lumea se întreba ce se întâmplă cu biata fată; devenise tot mai tăcută, tot mai mohorâtă, se înstrăinase de toți și de toate. Într-o zi, boala a fost mai tare decât ea și a doborât-o. De la spitalul din satul vecin, au trimis-o la oraș. Aici, cum i-au văzut analizele, au zis că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și poate legate de ea, și s-a văzut din nou în șirul de încăperi, atrasă de acea forță uriașă, dar nevăzută, plină de teamă pentru că nu mai înțelegea unde poate duce nesfârșitul coridor cu pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-o înfiorătoare tăcere în care nici zumzetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e prea slăbit și lipsit de voință, îl împiedică s-o recunoască și s-o definească. Însă în jur toate curg la fel, nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
metal blocau intrările la casele de amanet și la bănci. Chiar și garda de onoare, formată din cocoșați, din fața Teatrului Cathay Își părăsise posturile. Absența lor Îl descumpăni pe Jim. Fără cerșetorii lui, orașul părea cu atît mai sărac. Ritmurile mohorîte ale noului Shanghai erau stabilite de vaierul nesfîrșit al claxoanelor japoneze. Străzile păreau mai greu de străbătut decît ținea el minte din plimbările lui anterioare prin oraș și deja se simțea obosit. MÎinile Îi erau mai reci decît ghidonul. Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să aibă o sursă mult mai misterioasă. Iar la sfârșitul tragediei, imaginea celor doi etern îndrăgostiți, imortalizată prin cele două statui de aur ce le vor împodobi mormintele, va căpăta o aură, un nimb strălucitor, singurul care va lumina dimineața mohorâtă a înmormântării, când soarele, întristat, nu va voi să se arate printre nori. Frumusețea, dragostea și moartea își împletesc sclipirile în această stranie lumină, izvorâtă cu siguranță de altundeva decât din natură, până-ntr-atât de bine știe Gorgo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
posibilă contrabanda. - Dezbrăcați-vă! Spuse savantul, sau mai bine zis, se răsti el. - Să vedeți, începui vorba. Tata mi-a murit subit, bolnav de inimă, la cincizeci și opt de ani. - Mai aveți destul până să ajungeți vârsta răposatului, întrerupse mohorât pântecosul, după ce mă consultă. - Nu sunteți bolnav organic și nu vă dau nici o rețetă. - Domnule profesor, mai încercai să spun, piticul dinlăuntrul meuă - Mda!... Piticul dumneavoastră nu mă privește și dacă m-aș pronunța, ați plăti onorariul pentru două persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lângă momeală, m-am smuncit, fluturând o aripă oloagă, scuipând în mâna plină de iubire a omului milos, care cu vorba blajină a încercat să desferece poarta de ramă a splendidei mele izolări. Și mai urâtă este moartea în toamna mohorâtă a marelui oraș, când orientul scăldat de soare și ape albastre, corăbii sprintene se vor strădui să smulgă ancorele înfipte adânc în așteptarea celui care am fost. ă În curând voi fi dus, totuși, în duba neagră, la cuptor. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atât funcționarilor cât și patronilor. Mi-am luat obiceiul să ajung la birou cu o oră mai târziu decât ar trebui. Prin urmare sunt mult mai odihnit și proaspăt când ajung și evit prima oră a zilei de muncă, întotdeauna mohorâtă, în care simțurile și trupul meu încă inert transformă orice sarcină într-o pedeapsă. Am constatat că ajungând mai târziu, munca pe care o îndeplinesc este de o calitate mult superioară. Inovația mea în legătură cu sistemul de înregistrare trebuie să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gata să atingă podeaua. — O, Doamne! exclamă Ignatius adresându-se vântului. — Ai să-ți rupi târtița, fato, râse doamna Reilly. Ai să-mi găurești bunătate de dușumea. Poate ar fi mai bine să te liniștești, mătușă Santa, spuse agentul Mancuso mohorât. — Drace! Doar n-am să mă opresc acu’, când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu mai poate dansa? Ținând brațele ridicate în sus, femeia tropăia pe fâșia de linoleum. — Doamne! exclamă doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu mă îndoiesc că au vorbit și despre comportarea și ținuta mea. După ele pot fi recunoscut. Mă îndoiesc că am devenit o legendă. Mi-e teamă că am abandonat mișcarea prea în grabă. Ignatius era încântat. După multe zile mohorâte părea să vină una luminoasă. Am devenit probabil un fel de martir. Râgâi. Nu dorești un crenvurșt? Nu țin seama de culoarea și credința celor cărora le ofer serviciile mele. Paradisul Vânzătorilor a fost un pionier în domeniul aprovizionării publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nici o emoție. Dintr-odată fu bucuros că nu se mai vedeau. Nici gând să o lase să Îl atingă În seara asta. Cel puțin nu după așa ceva. 9 Logan stătea afară, În fața sediului poliției, sub acoperișul de beton, privind clădirile mohorâte. Ploaia arăta ca și cum urma să se instaleze pentru Încă o noapte, iar acest capăt al orașului era efectiv părăsit, bucurându-se de acalmia de după ora nouă. Cumpărătorii plecaseră de mult acasă, bețivii erau cu toții În baruri, unde aveau să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Iar pînă atunci“, stăruia Simon, scuipînd o Înghițitură din apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor și recunoscînd printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar pînă atunci, sub acoperămîntul mohorît al cerului, Între zidurile neguroase ale pămîntului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îmbrăcăminte care consacră, învestește și protejează pe erou nu este decât o ipostază a veșmântului cosmic - „lung până-n pământ” sau „lungu-i lat prejur pământ”. Un astfel de veșmânt este purtat și de Cosmocrator : Frumos mi-e Domnu-mpodobit : Cu veșmânt cam mohorât [= roșu închis] Lung, mi-e lung, până-n pământ ; Larg, îi larg, prejur pământ. Jur-prejurul poalelor, Joacă stele mărunțele, Mai presus și mai mărele... [în] spate-i luna cu lumina, [în] piept, soarele cu căldura (90, p. 9 ; 14, p. 9
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 574). Acestor imagini din eresurile adulților le corespund recitativele infantile de tipul : „Cu sabia lui Mihai/ Cu toporul Domnului/ Taie capul omului” (42 ; 20, p. 151) și „Cu măciuca [sabia] lui Mihai/ Sus pe cap/ După cap/ Curge sânge mohorât” (12, p. 59). în ziua de Hranghel, finii merg cu colăcei la nașii lor ; vezi recitativul infantil „Stai ploaie călătoare/ Că e mâine sărbătoare [Hranghelul ?],/ Sărbătoarea nașului/ Din capu’ orașului” (11, p. 146). în aceeași zi se face turtă de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de necaz se ține, unul pleacă, altul vine. * Occidentalii sunt mai (auto)mobili. * Accidentele navale se numesc naufragii. * Ești deopotrivă copil și părinte până la moarte. * Întotdeauna, în chestiunile importante, unii spun că „da”, alții spun că „nu”. * Doar norii sunt mohorâți; soarele - niciodată. * Unii nu văd limpede nici la lumina zilei. * Apa nu se bea numai după friptură. * Râvnește fiecare mai ales la ce nu are. * Peștele cel mare îl înghite pe cel mic, dar și cârligul de la undiță. * Peștele de la
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
îmi făcu, deodată, un semn energic, să-i dau lui valiza; l-am ascultat, el o apucă lesne, o depuse în pragul ușii și mă privi cum cobor, țâțâind și dând insistent din bărbie, orizontal și vertical, dar mai ales mohorât, mișcare și sunet conjugate caraghios, ca în bancul acela care-l fermeca pe Lucian Raicu - un rus, după o beție zdravănă, așteptând un castravecior care se face tot mai mic la orizont; menținu același ritm al bărbiei până în clipa când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
FI CĂUTAT CEVA, PE URMĂ CITI: \ "UN CAZ CLAR DE TRĂDARE". Este parafat, domnule. Sentința este Moarte. Marin nu întrebă de ce ancheta preliminară nu fusese introdusă în procesul-verbal. Consiliul ținea să dea impresia că Marele Judecător nu intervine în deliberări. Mohorât, el bănui că simpla idee că un savant putea adopta o poziție critică îl deranjase pe cel care stăpânea pământul din anul 2140 e.n. MARIN ÎȘI MUȘCĂ BUZELE, CLĂTINĂ DIN CAP ȘI SE CHINUI SĂ ZÂMBEASCĂ. ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SALE INVENTIVE. LUCRUL ACESTA ÎL FĂCU MAI UMAN, IAR MARIN SIMȚI CUM DEVINE CEVA MAI PRIETENOS. \ Trask, întrebă el cu blândețe, unde ai dus instrumentul? Am nevoie de el. EXALTAREA CE STRĂLUCEA ÎN OCHII CELUILALT SE STINSE. FIZICIANUL ÎL PRIVI MOHORÂT. \ DAVID, ACUM SUNTEM PARTENERI, FIE CĂ ÎȚI PLACE, FIE CĂ NU. NU ÎȚI DAI SEAMA DE ASTA? \ Îmi dau seama doar că tu ai să faci ce îți spun eu, răspunse Marin clătinând din cap. \ Tot ce am de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ne obișnuiserăm să stăm uneori În pat după ce copiii adormeau și să citim Împreună reviste din care Învățam să facem lucruri pe care nu le știuserăm Înainte. Compromisul, considerația și concesia coloraseră viața noastră sexuală Într-o nuanță de maroniu mohorât. E adevărat, nu aveam prea multe subiecte de conversație. În fond, nu sunt prea interesată de ortopedie. Dar tăcerea nu ne era niciodată grea. Puteam să stăm o seară Întreagă și să citim. Ascultam muzică Împreună. Ne uitam la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Amândoi erau membrii Greenpeace și se cunoscuseră la una dintre serile de lectură ale bunicii ei. La vremea aia, John avea părul lung, de un blond decolorat; de fiecare dată când John își lăsa capul pe-un umăr, în ritmul mohorât al versurilor bunicii, părul lui îi zgâria obrazul. Alice l-a invitat în culise, acolo unde Norma își întreținea admiratorii râzând cu sclipirea aia oribilă din ochi, sclipirea care Alice știa că însemna că bunica urla pe dinăuntru și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
poezii. În principal, fiindcă oamenii se așteptau să-i calce pe urme bunicii. Dar ea avea nevoie de dimensiunile unui roman ca să-și clădească personajele până la capăt. Norma Meyer, pentru care cele mai aclamate poezii fuseseră o serie de sonete mohorâte, pe care le scrisese chiar înainte să se sinucidă, ar fi fost oripilată să afle că nepoata ei insista pe finalurile fericite. Însă Alice nu renunța la ele și pace. Personajele ei începeau ca ea - erau ciudate, nesigure, melancolice - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să mă ia de-aici în seara asta. Mă întorc acasă. Bărbatul a tăcut. Poate că nu voia să facă o demonstrație de cruzime prin telefon, dar nici blând nu putea să fie. În orice caz, și-a spus Alice mohorâtă, s-a săturat de mine. Și cu documentarea ta cum rămâne ? a întrebat-o el. Alice a izbucnit într-un râs îndurerat. Of, pentru numele lui Dumnezeu, cui îi pasă de documentarea mea ? Când tu, John Aberdeen, m-ai părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ținea de el, așa într-un fel nu prea puternic dar care nu mai putea fi întors, nici să nu fi fost, nici să mai fie," nu putea fi ceva inform, ee se umfla și se dezagrega în inconștientul lui mohorât, ca Sia în coșciug. Și pentru prima oară în viață" un ceas trecut într-un loc așa de trist, zgomote triste, un mort trist... el trist! Atâta cât viața și moartea puteau prelucra la fizic și la moral pe Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lumina celor petrecute în ianuarie, nu văd altul mai potrivit ca Universitatea „La Stupidità“. S-ar păstra modelul și s-ar sublinia și înnoirea adusă de noii profeți ai intoleranței stângiste. LA LOC teleCOMANDA Chiri-Chiri Alex SAVITESCU Marți după-masă, vreme mohorâtă, nori, coafura rezistă. Marți după-masă, una dintre-acele marți pe care nu vrei să le uiți pentru că nici pisica neagră nu ți-a tăiat calea, nici nu ai rămas blocat, ca-n „Ziua Cârtiței“, în trei ceasuri rele. Marți după-masă, acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]