3,149 matches
-
Georg V), a fost înglobată în regatul Prusiei în același an. **** Pînă atunci, Victoria împărțise cu mama ei aceeași cameră. ***** Prezent la ceremonie, ambasadorul Turciei și-ar fi exprimat mirarea că se făcea atîta tam-tam pentru o femeie. § În cartea Monarhi europeni (v. Bibliografia), autorii, folosind surse autorizate, propun altă periodizare: proto-victoriană (1837-1850), victoriană medie (1850-1867) și victoriană tîrzie (1867-1901). Este o periodizare pur convențională (Early, Middle, Late) pe care o întîlnim în mai toate lucrările standard de istoriografie britanică. ** Louis-Philippe
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
world has gone for me...His wishes, his plans... about everything, his views about everything are to be my laws! And no human power will make me swerve from what he decided and wished. ** Citat după Ion Bulei, Gabriel Badea-Păun, Monarhi europeni, Silex, 1997. *** Pe care amîndoi îl găseau gemütlich, dar pe care Gladstone îl va numi the great enemy. **** Otto de Bavaria (din Casa de Wittelsbach) devenise rege al Greciei în 1932, în urma semnării Convenției de la Londra, cînd Grecia a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de arestări în masă ale republicanilor. ******** Începînd din 1513, cu domnia lui Christian II, toți regii Casei de Oldenburg (în daneză Oldenborg) au domnit succesiv sub numele de Frederik alternînd cu numele Christian. Acest lucru s-a perpetuat și sub monarhii din ramura Glücksburg, pînă la actuala regină Margrethe II (1972-). ** Regina Mary îl detesta, numindu-l "un arivist nerușinat". Avea dreptate: Mountbatten i-a cerut tinerei regine Elisabeta II, imediat după moartea regelui George VI, ca numele dinastiei să fie
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului popular: declinul economic, corupția, oligarhia, războiul, cucerirea și acapararea puterii de către conducători autoritari, fie ei principi, monarhi sau soldați. Și asta încă nu a fost totul. Privit din perspectiva evoluțiilor istorice, orașul-stat era condamnat, ca fundament al guvernămîntului popular, de apariția unui rival cu forțe superioare copleșitoare: statul național sau țara. Toate orașele urmau să fie încorporate
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
îndatoririle, influența și puterea sclavilor și ale oamenilor liberi, între bogați și săraci, împroprietăriți și neîmproprietăriți, stăpîni și servitori, bărbați și femei, zilieri și ucenici, meșteșugari și proprietari, orășeni liberi și bancheri, lorzi și arendași, nobili și oameni de rînd, monarhii și supușii lor, oficiali ai regelui și cei cărora le dădeau ordine. Chiar și între oamenii liberi existau diferențe mari de statut, avere, ocupații, obligații, educație, libertate, influență și putere. Iar în multe locuri, soția unui bărbat liber era considerată
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
doilea rînd, chiar și acolo unde existau adunări și parlamente, ele erau departe de îndeplinirea unor standarde democratice minime. Deseori, parlamentele nu erau compatibile cu monarhia; vor mai trece secole pînă cînd controlul asupra miniștrilor regelui se va schimba de la monarh la parlament, sau pînă cînd un președinte va lua locul unui rege. Chiar parlamentele erau bastioane ale privilegiilor, mai ales în camerele rezervate aristocrației și înaltului cler. Reprezentanții aleși de "popor" aveau, în cel mai bun caz, doar o influență
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
În corpurile legislative ceea ce erau odată "facțiuni" au devenit partide politice. Guvernanții se confruntau cu opoziția sau ceea ce, în Anglia, a ajuns să fie denumită oficial Opoziția Loială a Majestății Sale. În Anglia secolului al XVIII-lea, facțiunea care susținea monarhul și facțiunea opusă susținută de majoritatea micii aristocrații de la "țară" s-au transformat treptat în partidele Tory și Whig. În același secol, în Suedia, adversarii din Parlament s-au denumit, oarecum în glumă, "pălăriile" și "bonetele".1 În ultimii ani
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să aleagă și să respingă, prin alegeri, reprezentanții împuterniciți să legifereze a rămas în mare măsură străină atît de teoria cît și de practica democrației. Am văzut, de asemenea, că alegerea reprezentanților s-a dezvoltat îndeosebi în Evul Mediu, cînd monarhii și-au dat seama că pentru a impune taxe, a aduna oștiri și a face legi, aveau nevoie să obțină acordul nobilimii, clerului superior și al cîtorva oameni de rînd nu tocmai lipsiți de importanță. Așadar, pînă în secolul al
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
își cunosc istoria sînt conștienți că reprezentarea ca mecanism democratic are un trecut tenebros. Așa cum am văzut în Capitolul 2, guvernarea reprezentivă a fost inițiată nu ca o practică democratică ci ca un mecanism prin care guvernările nedemocratice în principal monarhii puteau pune mîna pe venituri valoroase și pe alte bogății pe care le doreau, mai ales pentru a purta războaie. Așadar, la origine, reprezentarea nu a fost democratică; a fost o instituție nedemocratică introdusă mai tîrziu în teoria și practica
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
lucrările Convenției Constituționale americane din 1787. Majoritatea delegaților preferau constituția britanică (nescrisă) pentru că se sprijinea pe acea "separație a puterilor" între: componenta judecătorească, independentă deopotrivă de puterea legislativă și executivă; un corp legislativ (parlamentul) independent de executiv; și un executiv (monarhul) independent de legislativ. Deși delegații au căutat să dovedească superioritatea valorică a constituției britanice, era exclusă ideea unei monarhii; astfel că s-au blocat în fața problemei executivului. Neavînd drept exemplu nici un model istoric relevant, au dezbătut această problemă timp de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
reușit să înțeleagă era faptul că însuși sistemul constituțional britanic era supus unor schimbări rapide. Pe scurt, se transforma într-un regim parlamentar în care autoritatea executivă era propriu-zis deținută de primul ministru și de cabinetul său, iar nu de către monarh. Și, cu toate că era ales în mod simbolic de către monarh, primul ministru era de fapt desemnat de majoritatea parlamentarilor (iar mai apoi, de cea din Camera Comunelor) și urma să rămînă în funcție cu sprijinul majorității parlamentare. Primul ministru alegea la
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
britanic era supus unor schimbări rapide. Pe scurt, se transforma într-un regim parlamentar în care autoritatea executivă era propriu-zis deținută de primul ministru și de cabinetul său, iar nu de către monarh. Și, cu toate că era ales în mod simbolic de către monarh, primul ministru era de fapt desemnat de majoritatea parlamentarilor (iar mai apoi, de cea din Camera Comunelor) și urma să rămînă în funcție cu sprijinul majorității parlamentare. Primul ministru alegea la rîndul său ceilalți membri ai guvernului. Acest sistem era
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
astfel să-i fie asigurată supraviețuirea. Totuși, într-o țară oarecare anumite prevederi constituționale ar putea fi mai compatibile decît altele cu preceptele tradiționale universale de legitimitate. De pildă, oricît de paradoxal li s-ar părea multor republicani, menținerea unui monarh în calitate de șef al statului, în paralel cu adaptarea monarhiei la exigențele poliarhiei, a condus la un grad sporit de legitimitate a constituțiilor democratice din statele scandinave, Olanda, Belgia, Japonia, Spania și Marea Britanie. Prin contrast, în majoritatea țărilor democratice o încercare
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în paralel cu adaptarea monarhiei la exigențele poliarhiei, a condus la un grad sporit de legitimitate a constituțiilor democratice din statele scandinave, Olanda, Belgia, Japonia, Spania și Marea Britanie. Prin contrast, în majoritatea țărilor democratice o încercare de a instaura un monarh ca șef al statului s-ar situa în dezacord cu convingerile republicane larg răspîndite. De aceea în cadrul convenției din 1787 propunerea lui Alexander Hamilton de numire pe viață a șefului executivului o "monarhie electivă" a fost respinsă fără a fi
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
arta dramatică (Du Théatre ou Nouvel Essai sur l'art dramatique, 1773), Louis-Sébastien Mercier (1740-1814) declară că nu ar putea fi de acord cu o tragedie care ar pune în scenă personaje regești decât dacă s-ar termina prin căderea monarhului. Racine nu este, pentru el, decât un "om de prost gust, (decât) un pictor manierist." În al său Tablou al Parisului (Tableau de Paris, scris între 1781 și 1788), la capitolul LXXXIII, consacrat "Tragediilor moderne", sătul de subiectele mitologice, mereu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de autoritățile naziste până la căderea acestui regim În 1945. A compus imnul Partidului Nazist, care Între 1933 și 1945 a fost parte a imnului național al Germaniei. . Theodor Friedländer era un vestit bijutier berlinez la Începutul secolului XX, furnizor al monarhului german. . Kit-Kat Klub este numele unui club de noapte fictiv plasat În Berlinul anilor ’30, În care se desfășoară acțiunea din „Cabaret“, un music-hall celebru. . Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stătuse, cu aproape două secole În urmă, un rege salvat de la Înec. Istoria, fermecătoare, spunea că soția primarului Îi cedase regelui dormitorul ei, În ciuda faptului că era Însărcinată, și că dăduse naștere chiar În noaptea aceea unui fiu pe care monarhul, reținut la Rye de crivăț, Îl botezase două zile mai târziu, dăruindu-i un pocal de argint aurit și o sută de guinee (băiețelul primise, desigur, numele de George). Era plăcut să redescopere motivul botezului, care Îl legase de familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lămâie dulce și aromată. López, Vicente. Pictor spaniol (1772-1850) de tradiție academică, discipol al lui Maella, la curtea regelui Fernando al VII-lea. A pictat tavanul salonului Carlos al II-lea din Palatul Regal de la Madrid și numeroase portrete de monarhi și alte personalități din epocă. Ludo. Cuvântul latin, intrat În limba spaniolă prin intermediul limbii engleze, denumește un joc cu piese de diferite culori, asemănătoare celor de la jocul de dame, care se deplasează În căsuțele unei table asemănătoare celei de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
libera riduzione dal romanzo di Petronio Arbitro, soggeto e sceneggiatura di Federico Fellini e Bernardino Zapponi, 1969, chiar Înainte de Roma. De nevăzut. Pomenește de semințiia niamurilor Elamiților, Xenofont, În cărțile sale Întru carele scrie chiar pentru Chir Împărat, ce fiindu monarh al Persilor și Împărat a mai toată lumea pe vremea ceia, au stăpânit după mărturia hronicarilor În anul dela zidirea lumii 4441. Elam se Înțălege după tălmăcirea jidovască: tânăr, copilandru, crescut În ani; den ce socotesc că și azi Persii, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
erau satisfăcătoare, printr-o judecată severă publică îndreptată împotriva conducătorilor, a căror putere nu mai era de folos pentru ca să se apere împotriva sentinței. Atunci cînd poruncile Evangheliei, pătrunse în toate sufletele, au devenit elementele unei noi semnificații a justiției aplicate monarhilor, justiție făcută cu atîta severitate încît acest lucru nu poate fi întîlnit nicăieri în altă parte decît la popoarele creștine. Dar această nobilă misiune a Clerului catolic s-a consumat; perioada de convertire a societății s-a încheiat în secolul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
folosirea directă a forței asupra lor. Principii creștini nu acordă atenție exortațiilor, poruncilor sau amenințărilor din partea mamei lor, Biserica, ci uzurpă și mai mult libertatea prin mijloacele subtilităților legale și prin violență. Vorbesc în termeni generali, desigur; au existat și monarhi docili și respectuoși care au dat ascultare; mai mult, trebuie să adaug că toți conducătorii au fost influențați într-o anumită măsură de permanentele hotărîri și legi ecleziastice pe care Papii și sinoadele le-au publicat neîncetat asupra disciplinei bisericești
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nerespectarea ordinii de către popor, scria că "Papii au educat monarhia modernă a Europei" și că "natura acestei monarhii și ceea ce o înălța atît de mult deasupra conducerilor din vremurile străvechi era o lege fundamentală pe care o primise, faptul că monarhii, animați de acel spirit de justiție și iubire care îi cuprinde pe oamenii Evangheliei, au cedat dreptul de pedeapsă tribunalelor numite special în acest scop"212. Acest scriitor, care pe drept afirmă că umanitatea nu poate să stabilească o constituție
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se putea petrece atît de rapid; trebuia, apoi, să se înțeleagă consecințele care decurg din principiile Evangheliei, să se aplice acele principii în guvernare, lucru care cerea ceva vreme; în cele din urmă, era necesar ca să cîștige Creștinismul în sufletele monarhilor o așa mare putere, încît aceștia să hotărască: Noi sîntem creștini, vrem să fim corecți față de noi înșine, vrem ca legea Evangheliei să ne reglementeze puterea, să triumfe deasupra patimilor noastre". Acesta era mare fapt! Și s-a obținut, dar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fim corecți față de noi înșine, vrem ca legea Evangheliei să ne reglementeze puterea, să triumfe deasupra patimilor noastre". Acesta era mare fapt! Și s-a obținut, dar treptat; și pînă ce această vigoare a Religiei nu s-a manifestat în monarhi, aceștia, de mîndrie, nu-și plecau capul încă; și nici monarhi absoluți nu mai puteau fi, ci monarhi constituționali, dat fiind că în Dumnezeu deveniseră frați cu toți oamenii. Acum, eu spun că atunci cînd a fost întocmită această constituție
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
reglementeze puterea, să triumfe deasupra patimilor noastre". Acesta era mare fapt! Și s-a obținut, dar treptat; și pînă ce această vigoare a Religiei nu s-a manifestat în monarhi, aceștia, de mîndrie, nu-și plecau capul încă; și nici monarhi absoluți nu mai puteau fi, ci monarhi constituționali, dat fiind că în Dumnezeu deveniseră frați cu toți oamenii. Acum, eu spun că atunci cînd a fost întocmită această constituție, ea nu a fost limitată doar la articolul menționat de ilustrul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]