1,681 matches
-
, Tamerlan, („Timur cel Șchiop”) (persană: تیمور لنگ, sau Timur-e Gurkăni, تيمور گوركانى, din mongolă "kürügän" „ginere”, aluzie la căsătoria cu o prințesă din clanul lui Ginghis Khan, n. 8 aprilie 1336 - d. 18 februarie 1405) a fost un cuceritor mongol, întemeietorul unui imperiu cu capitala la Samarkand (astăzi în Uzbekistan) și al dinastiei timuride, care a durat până în 1507. Statul întemeiat de el era vast, dar a avut existență efemeră. Imperiul se întindea din vestul Chinei până la Marea Caspică și
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
avea o pareză la umărul drept, urmare a unei răni produse de o săgeată. Timur provine din Transoxania („Țara de dincolo de Oxus” numele antic al râului Amudaria (râu de la granița dintre Afghanistan, Tadjikistan și Turkmenistan), fiind născut într-un trib mongol turcit ("Barlas"), tatăl lui a fost o căpetenie de trib. Ocupația lui Timur in tinerețe era tâlhăria (era hoț de cai), care în acea perioadă era ceva normal în Transoxania, după uciderea hanului "Tarmașirin" (1327-1334) și venirea la putere a
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
să-i înlăture de la conducere pe ceilalți urmași, ca "Ilias Hodja", fiul hanului defunct, și pe "Hussein", nepotul emirului din Kazagan (1364-1370), preluând conducerea Transoxaniei. Voind să arate dorința lui de reînnoire a Islamului și pentru legitimarea funcției de conducător mongol, Timur se căsătorește cu o fată din neamul lui "Ginghis Han". El nu va deveni han. Atribuția aceasta a fost preluată de subordonați ai lui, care făceau parte din populația "Çağatay". Timur primește titlul de emir. Prin căsătoria lui cu
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
Persiei, învingând astfel dinastiile: "kartidă, sarbadară, muzaffaridă" și "djalairidă". În anul 1394 are sub controlul său un teritoriu ce aparține Irakului de azi, Iranului (pe atunci Persia), Azerbaidjan, Uzbekistan, Armenia și Georgia. Spre est trupele lui militare ajung la granițele mongole ocupând în 1389 tot teritoriul "Ciagatai" ("Çağatay"). În anii 1391 și 1395 Timur supune mongolii din Hoarda de Aur conduse de "Tohtamîș" ("Toktamıș") (descendent al lui Ginghis Han (1380-1395)). În 1398 ocupă cu armata sa orașul Delhi, iar în anul
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
expansiunii otomane, Timur ajungând „renumit” în Europa. Însă viitorul imperiului și succesiunea urmașilor nu este asigurată, Timur n-a luat măsuri de administrare a regiunilor ocupate, cu excepția zonei centrale a imperiului său (Çağatay), unde sunt luate unele măsuri ca prinții mongoli să devină urmașii lui Timur. Ultima expediție militară a lui a fost împotriva dinastiei Ming din China, care refuzase plătirea mai departe a tributului. În iarna anului 1405, în timpul expediției militare de pedepsire a Chinei, Timur Lenk moare în urma unui
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
silentio”: afirmația despre inexistența izvoarelor istorice care să ateste prezența românilor la nord de fluviu înainte de secolul al XIII-lea, deci înaintea venirii maghiarilor în Transilvania, absența elementelor germanice din limba română. Roesler a ales perioada imediat următoare marii invazii mongole (1241) ca probabilă pentru o imigrare majoră, dată fiind rarefierea puternică a populației cauzată în nordul Dunării de incursiunile armatelor mongole, cât și procesul de slavizare a imperiului româno-bulgar din acea epocă. Demonstrarea imigrării românilor după cucerirea Transilvaniei de către unguri
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
înaintea venirii maghiarilor în Transilvania, absența elementelor germanice din limba română. Roesler a ales perioada imediat următoare marii invazii mongole (1241) ca probabilă pentru o imigrare majoră, dată fiind rarefierea puternică a populației cauzată în nordul Dunării de incursiunile armatelor mongole, cât și procesul de slavizare a imperiului româno-bulgar din acea epocă. Demonstrarea imigrării românilor după cucerirea Transilvaniei de către unguri trebuia să justifice o dată în plus politica de maghiarizare forțată dusă de Ungaria după realizarea în 1867 a dualismului austro-ungar în cadrul
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
H) ar fi fost de neam finic (finlandez). Celebra căpetenie Attila, care a pornit din Finlanda să cucerească lumea și a ajuns până în Sicilia italiană, a lăsat în urmă doar foc și moarte. Acești huni, erau mai cruzi decât tătarii (mongoli). Iar când a vrut să se întoarcă armata lui Attila, n-au continuat drumul spre casă, si s-a oprit în Câmpia Panonica (actuala Ungarie). Strămoșii hunilor au fost popoarele nomade din stepa mongola, care erau numite de către chinezi ca
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
rusa modernă: Российская империя; translit: Rossiiskaia Imperia) a fost un stat care a existat din 1721 până la revoluția din 1917. Unul dintre cel mai mare imperiu din istorie, întinzându-se pe trei continente, era întrecut doar de imperiile Britanic și Mongol. A jucat un rol important în distrugerea ambițiilor lui Napoleon din 1812-1814, iar din cauza acestui lucru, s-a extins în vest și sud. Era, mai mereu, în conflict cu Imperiul Otoman (care era aliat cu cel britanic). La începutul secolului
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
Hallstatt. În secolul al XIX-lea este descoperită o monedă din timpul împăratului Valentinianus III (425-455). Arheologii menționează existența și a unor tumuli de inhumație probabil de origine migratoare. Satul actual a fost înființat de către coloniștii sași, după marea invazie mongolă, cu denumirea ""Lone"", denumire ce înseamnă în germană cadou, dar, cu trimitere la terenul deosebit de fertil și la anumite scutiri de taxe pe care comunitatea le-a primit în momentul sosirii din zona Salzburg. Sarcina principală a acestei comunități era
Luna de Jos, Cluj () [Corola-website/Science/299174_a_300503]
-
mărime considerabilă, fiind una dintre cele șapte specii moderne ale genului "Equus". Face parte din ordinul "Perissodactyla", familia "Ecvidee". Originar din Europa și Asia, este răspândit în prezent pe toate continentele; provine din trei strămoși: cal diluvial (Equus robustus), cal mongol (Equus przewalski) și cal tarpanic (Equus gmelini). Există mai multe rase de cai: pentru călărie, tracțiune și samar. Anatomia cailor le permite să se folosească de viteză pentru a scăpa de prădători. Caii au un bine dezvoltat simț al echilibrului
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
și propune identificarea lui Basarab cu personajul aflat mai la stânga, îmbrăcat în tunică verde și având pe cap o căciulă țuguiată care pare a semăna cu ”șapka Monomaha” - însemn al puterii care îi va fi fost oferit de suzeranii săi mongoli. Nu s-a păstrat nici un act emis sau vreo monedă bătută de Basarab, iar stema sa nu este menționată în altă parte. Aceasta nu înseamnă, potrivit heraldiștilor români că voievodul muntean, și chiar înaintașii săi, nu ar fi posedat o
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
șipailor" (1857-1859). În 1911 a început construcția unui cartier rezidențial, New Delhi. Din 1912, Delhi devine capitală a Indiei britanice. In perioada evului mediu în centrul musulman al orașului s-a construit mausoleul lui Humayun (1508-1556) „mare mogul” din dinastia mongolă care a domnit în India. După ce s-a terminat construirea primului mormânt, s-a început construcția mormântului celui de al doilea mormânt mogul. Haji Begum, văduva lui Humayun și mama lui Akbar (1542-1605) a supravegheat activitatea de construire a mormântului
Delhi () [Corola-website/Science/299833_a_301162]
-
a fost extinsă în 1569 prin Uniunea de la Lublin, care va rămâne până la sfârșitul secolului al XVII-lea cel mai mare stat din Europa. Forțele reunite ale celor două state i-au permis Uniunii să facă fața agresiunilor Ordinului Teuton, mongolilor, rușilor, turcilor și suedezilor timp de patru secole, până la împărțirea slăbitului stat polono-lituanian de către vecinii săi, în secolul al XVII-lea. Între Răscoala din noiembrie și Răscoala din ianuarie, în perioada 1832 - 1861, ideea unei Uniuni statale polono-lituaniene renăscute și
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]
-
din 1919. Regiunea în care s-au desfășurat luptele este aproximativ cea a Ucrainei și Belrusului contemporan. Până la mijlocul secolului al XIV-lea, această regiune era partea a statului medieval Rusia Kieveană. După o serie de războaie distrugătoare și invazia mongolă din 1240, aceste teritorii au devenit ținta expansiunii Regatului Poloniei și a Marelui Ducat al Lituaniei. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, Kievul și regiunea dintre râurile Nipru, Pripiat și Dvina au fost cucerite de Lituania. În 1352
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Romei a încercat aducerea ortodocșilor "la staulul Romei" trebuie consultate studii de specialitate. O lucrare obiectivă și de mare acuratețe pentru secolul al XIII-lea, dar și perioada anterioară este "Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată și Imperiul mongol" a lui Șerban Papacostea. Aceste tentative sunt legate de ceea ce se va întâmpla în secolele al XVII-les - al XVIII-lea. Atunci Papalitatea, recâștigând prin Austria autoritate asupra unor teritorii pierdute anterior prin extinderea Imperiului Otoman și Reformă va încerca să
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
că garnizoana era asigurată de o trupă de cavalerie. Totuși s-a emis ipoteza că cetatea ar fi fost costruită la începutul secolului al XIII-lea de către vreun feudal autohton (pe baza ceramicii specifice epocii), fiind distrusă de marea invazie mongolă din 1241. O altă ipoteză afirmă că ar fi putut fi construită spre sfârșitul secolului al XIV-lea în timpul cât Banatul de Severin ar fi fost deținut de voievozii Țării Românești, sau chiar o ipoteză care le înbină pe amândouă
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
teritoriul Mongoliei aparține din 209 î.Hr. regatului hun (constituit de triburile xiongnu împotriva cărora China va ridica Marele zid), apoi imperiului avarilor (407-552) și regatului uigurilor (730), distrus în 840 de triburile kirghie. În 1206, la o adunare a căpeteniilor mongole, Temugin, dinast din Mongolia răsăriteană este ales conducător al tuturor triburilor mongole, luând titlul de Ginghis Han (""Mare han""), și pune bazele unui imens imperiu, cu reședința la Karakorum. El și primii săi succesori au cucerit aproape toată Asia și
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
împotriva cărora China va ridica Marele zid), apoi imperiului avarilor (407-552) și regatului uigurilor (730), distrus în 840 de triburile kirghie. În 1206, la o adunare a căpeteniilor mongole, Temugin, dinast din Mongolia răsăriteană este ales conducător al tuturor triburilor mongole, luând titlul de Ginghis Han (""Mare han""), și pune bazele unui imens imperiu, cu reședința la Karakorum. El și primii săi succesori au cucerit aproape toată Asia și Rusia europeană, și au trimis forțe militare până în chiar Europa Centrală și
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
Shen-si, Ling Pe (Karakorum), Kan Su, Sze-ch'wan, Ho-nan, Kiang-Pe, Kiang-che, Hiang-se, Hu-Kwang, și Yun-Nan. Deși confederații formate în jurul mongolilor exercitau, ocazional, un control politic extins în teritoriile pe care le cuceriseră, forța lor a decăzut rapid după răsturnarea dinastiei mongole din China, în anul 1368. Manciurienii - grupul tribal care a cucerit China la 1644 și a format dinastia Qing - au putut să plaseze Mongolia Interioară sub controlul lor (1691), ca Mongolia Exterioară - atunci când nobilii mongoli khalkha au prestat jurământ de
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
anul 1368. Manciurienii - grupul tribal care a cucerit China la 1644 și a format dinastia Qing - au putut să plaseze Mongolia Interioară sub controlul lor (1691), ca Mongolia Exterioară - atunci când nobilii mongoli khalkha au prestat jurământ de credință împăratului. Conducătorii mongoli din regiune s-au bucurat de o autonomie deloc neglijabilă sub dinastia manciuriană, în vreme ce orice pretenție teritorială a Chinei în Mongolia Exterioară s-a bazat, chiar și după proclamarea unei republici mongole, pe prevederile jurământului depus. În 1727, Rusia și
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
khalkha au prestat jurământ de credință împăratului. Conducătorii mongoli din regiune s-au bucurat de o autonomie deloc neglijabilă sub dinastia manciuriană, în vreme ce orice pretenție teritorială a Chinei în Mongolia Exterioară s-a bazat, chiar și după proclamarea unei republici mongole, pe prevederile jurământului depus. În 1727, Rusia și China dinastiei manciuriene au semnat Tratatul de la Khyakta, prin care era delimitată frontiera dinte China și Mongolia - rămasă, în mare parte, aceeași în ziua de astăzi. Primele alegeri prezidențiale directe din Mongolia
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
gradul militar de mareșal. Cioibalsan a fost un discipol al liderului sovietic Iosif Stalin, încercând să întreacă în mai multe privințe politica acestuia. Cioibalsan a ajuns la putere cu sprijin sovietic, rezultat al nemulțumirii lui Stalin privind acțiunile liderului comunist mongol Peljidiin Genden. Genden, printre altele, redusese aplicarea economiei planificate, refuzase să-și dea acordul pentru amplasarea de baze militare sovietice pe teritoriul Mongoliei și respinsese ordinul lui Stalin pentru "lichidarea" călugărilor budiști. Atunci când Stalin a sporit presiunile exercitate asupra Mongoliei
Horlooghiin Cioibalsan () [Corola-website/Science/298940_a_300269]
-
l-ar fi lovit pe Stalin peste obraz, în timpul unei ceremonii oficiale la Moscova, spărgându-i faimoasa pipă - eveniment pe care îl leagă de moartea lui Cioibalsan în URSS. La rândul său, chiar partidul lui Cioibalsan, Partidul Revoluționar al Poporului Mongol, a introdus, în 1956, o critică a "erorilor" sale, incluzând impunerea cultului personalității. Astăzi, partidul admite că Cioibalsan a fost un tiran, dar pretinde a fi fost victimizat în aceeași măsură cu alți mongoli — mulți membri, în special dintre partizanii
Horlooghiin Cioibalsan () [Corola-website/Science/298940_a_300269]
-
și-au proclamat independența față de China la 1911, la puțin timp după o revoltă de succes a chinezilor împotriva dinastiei manciuriene. Prin acorduri semnate în 1913 și 1915, guvernul Rusiei a forțat noul Guvern Republican al Chinei să accepte autonomia mongolă sub un control chinezesc reluat, probabil pentru a descuraja alte puteri de la a stabili legături cu un stat mongol independent care ar fi putut căuta să se legitimeze în raport cu cât mai multe surse. Între 1911 și 1919, Mongolia a fost
Republica Populară Mongolă () [Corola-website/Science/298941_a_300270]