1,152 matches
-
tatălui, atât ca autoritate educativă, cât și ca model de „cel care câștigă cinstit pâinea”. Factorii psihoeducativi sunt importanți și despre ei va fi vorba în capitolele dedicate asistenței familiei. Dar explicația fundamentală în dificultățile pe care le întâmpină familiile monoparentale se găsește în condițiile precare de viață ale acestora, în sărăcie. (Studiile arată că dacă se controlează variabila „sărăcie”, diferențele pe aproape toate planurile dintre familiile cu un singur părinte și cele cu doi devin minore - vezi și subcapitolul 7
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ale acestora, în sărăcie. (Studiile arată că dacă se controlează variabila „sărăcie”, diferențele pe aproape toate planurile dintre familiile cu un singur părinte și cele cu doi devin minore - vezi și subcapitolul 7.1.5., „Consecințe ale divorțialității”.) Sărăcia familiilor monoparentale are ca principale surse: • După cum am văzut, o mare parte dintre ele sunt rezultatul nașterilor neintenționate ale tinerelor care întrerup școala, nu au un serviciu și, în foarte multe cazuri, nu știu cine este tatăl copilului. În SUA, pentru fiecare milion de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
capitalul relațional, cu condiția de imigrant și, aproape tautologic, cu ceea ce se folosește în literatura sociologică, în particular în cea americană, ca un indicator cvasiuniversal, și anume cu statutul socioeconomic. Or, la rândul lor, acestea sunt corelate cu etnia. Familiile monoparentale sunt disproporțional prezente în funcție de rasă și etnie. Iată situația din SUA, prezentată în tabelul 7 (adaptare după Bryjak, Soroka, 2001, p. 207). Tabelul 7. Rezidența copiilor sub 18 ani după rase și origine hispanică (în procente) Notă: Nu sunt incluși
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Persoane de origine hispanică, de orice rasă. Sursa: US Bureau of the Census, Marital Status and Living Arrangements: March 1998, US Government Printing Office, Washington, DC, 1998. Pe bună dreptate, ne putem întreba, în final, cum pot face față familiile monoparentale diverselor probleme, în special celor de ordin material-financiar (locuință, cheltuieli pentru copii etc.). Studii sistematice arată ce strategii diverse și ingenioase adoptă multe astfel de familii nu doar pentru a supraviețui, ci chiar pentruadeveni de succes social (vezi Strong, DeVault
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Paradoxal este faptul că, cu cât familia (în special a mamelor tinere) este mai săracă, cu atât aceste ajutoare sunt mai reduse. • Se trece ușor cu vederea că deși, statistic, la un moment dat în fiecare țară sunt multe familii monoparentale, cele mai multe sunt temporar în această condiție. Dar și aici, dramatic este că tocmai familiile cele mai sărace, cu mame din segmente sociale și cartiere marginalizate, se căsătoresc sau se recăsătoresc mai greu. Așa cum s-a menționat, problema situației materiale și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Sunt state - Suedia este exemplară din acest punct de vedere - unde ajutoarele sociale sunt atât de substanțiale, încât familiile cu un singur părinte nu au probleme serioase cu sărăcia. În 1994, deși 20% dintre copiii suedezi se aflau în familii monoparentale, doar 6,8% din totalul copiilor din această țară trăiau în familii cu un salariu sub venitul mediu pe economie. A. Giddens (2000), care oferă respectivele cifre, consideră că acesta este și motivul pentru care în Suedia familia monoparentală nu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familii monoparentale, doar 6,8% din totalul copiilor din această țară trăiau în familii cu un salariu sub venitul mediu pe economie. A. Giddens (2000), care oferă respectivele cifre, consideră că acesta este și motivul pentru care în Suedia familia monoparentală nu este privită ca o chestiune gravă, cu precaritate economică, acolo aducându-se în prim-plan sărăcia ca resort al delicvenței și violenței. 7.3.3. Coabitarea (concubinajul) și sexualitatea premaritalătc "7.3.3. Coabitarea (concubinajul) și sexualitatea premaritală" Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a fi crescuți într-o atmosferă pozitivă de familie, cu doi părinți atenți și grijulii față de nevoile materiale și psihoafective ale ființelor umane în dezvoltare, va reduce simțitor numărul copiilor abandonați, copii ai străzii sau nevoiți să trăiască în familii monoparentale sărace; acceptarea legalității cuplurilor de homosexuali care au copii ar înlătura sau, oricum, ar diminua fenomenul de falși heterosexuali: aceștia suntfemei sau bărbați homosexuali, dar care de dragul de a avea o familie acceptă căsătorii heterosexuale mai mult de „fațadă”, de unde
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
societatea de ansamblu, cu efecte vizibile în scăderea natalității, în delincvență, violuri, copiii străzii, sănătate sexuală și altele, văd soluția în reconsolidarea mariajului, stabilitatea căsătoriei. Într-adevăr, studiile sistematice arată că din punct de vedere statistic, celelalte alternative (coabitarea, familii monoparentale, persoane singure) produc mai puțini copii și de calitate mai scăzută. Dar bineînțeles că relele sociale mai sus enumerate (delincvență, violență etc.) nu pot fi puse decât în mică parte pe seama schimbărilor în perimetrul familiei. Pe parcursul lucrării am insistat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
profesionale și materiale adecvate, reprezintă o condiție de bază a unor politici eficiente. Dacă sistemul de asigurări sociale este angajat într-o direcție pozitivă, celelalte forme de protecție socială (mai ales cele adresate familiilor cu copii, femeilor cu copii, familiilor monoparentale) sunt subdezvoltate și le lipsește o direcție strategică globală, coerentă. ● Unele programe speciale, de o relevanță deosebită pentru femei, trebuie promovate la nivel național. În fapt, sănătatea reproducerii (și, mai ales, planificarea familială) și violența împotriva femeii reprezintă domenii critice
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
întâlnim pe lângă libertate, economie de piață și oportunități multiple o multitudine de fenomene negative, ca sărăcia cronică, polarizarea socială și riscurile majore pentru copiii ce provin din familii numeroase. Mare parte a copiilor care trăiesc în familii aflate în dificultate (monoparentale, afectate de divorț, de violență domestică, de șomaj) se află în risc de excludere socială. Studiile realizate de ECHP (2001) arată că atât gospodăriile cu doi adulți și mai mult de trei copii, cât și cele cu un singur părinte
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
copiilor ce provin din familii ce se confruntă cu deprivările multiple sunt expuși la neglijare și abuz, la rele tratamente și exploatare prin muncă, abandon școlar și excludere socială. În regiune a crescut numărul familiilor aflate în șomaj, al familiilor monoparentale, precum și al gospodăriilor rurale fără venituri financiare. Șomajul reprezintă o experiență psihologică tulburătoare și un factor generator de stres, de scădere a stimei de sine, de anxietate, stare de sănătate precară și creștere a mortalității infantile. Totodată, poate da naștere
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în care: 1. Părintele este singurul, unicul sau principalul responsabil de întreținerea și educația copilului. 2. Părintele trăiește separat de copil. 3. Adultul devine părinte al unui copil care a fost adoptat, deci are alți părinți naturali. Conceptul de familie monoparentală nu mai este privit ca o deviație a familiei, ci este considerat o alternativă la modelul clasic, tradițional. Astfel, terminologia științifică marchează într-un fel normalizarea fenomenului, deoarece această conduită familială este tot mai întâlnită în societățile actuale. Familia monoparentală
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
monoparentală nu mai este privit ca o deviație a familiei, ci este considerat o alternativă la modelul clasic, tradițional. Astfel, terminologia științifică marchează într-un fel normalizarea fenomenului, deoarece această conduită familială este tot mai întâlnită în societățile actuale. Familia monoparentală poate fi rezultatul unor experiențe diferite, ca, de exemplu: - divorțul cuplurilor; - decesul unuia dintre părinți; - apariția unui copil în urma unei experiențe sexuale juvenile care nu se rezolvă printr-o „căsătorie de reparație”; - decizia sau opțiunea voluntară a unor femei de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
unui copil în urma unei experiențe sexuale juvenile care nu se rezolvă printr-o „căsătorie de reparație”; - decizia sau opțiunea voluntară a unor femei de a avea un copil în afara căsătoriei legale (uniune consensuală, o parentalitate celibatară) ș.a. Studiile asupra familiilor monoparentale au relevat faptul că, în aceste grupuri, există o probabilitate mai mare de abandon al copiilor, de retard în dezvoltarea psihoafectivă a copiilor, tulburări de comportament, abandon școlar, eșec școlar sau chiar delincvență. Familiile monoparentale se adaptează mai greu modelului
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
celibatară) ș.a. Studiile asupra familiilor monoparentale au relevat faptul că, în aceste grupuri, există o probabilitate mai mare de abandon al copiilor, de retard în dezvoltarea psihoafectivă a copiilor, tulburări de comportament, abandon școlar, eșec școlar sau chiar delincvență. Familiile monoparentale se adaptează mai greu modelului cultural consumatorist actual, fiind victime ale „noii sărăcii” pentru că au tendința să se autoreproducă, în speță copiii proveniți din aceste familii au șanse mari de a repeta experiența în calitate de adulți, reproducând și extinzând un lanț
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
raporturile cu frații și surorile, suportul acestor rețele de sociabilitate, apelul la specialiști ș.a. Dacă psihologii prezintă consecințele divorțului asupra stării psihice a părinților și asupra dezvoltării cognitive și/sau afective a copilului, sociologii, asistenții sociali vorbesc despre problemele familiilor monoparentale, victime ale „noii sărăcii”. Studiile în domeniul sărăciei arată că printre grupurile cele mai vulnerabile sunt familiile monoparentale și familiile cu mulți copii (Zamfir, 2000). „Noile probleme” sunt legate de supraîncărcarea și conflictul de rol trăite de femeia obligată să
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
divorțului asupra stării psihice a părinților și asupra dezvoltării cognitive și/sau afective a copilului, sociologii, asistenții sociali vorbesc despre problemele familiilor monoparentale, victime ale „noii sărăcii”. Studiile în domeniul sărăciei arată că printre grupurile cele mai vulnerabile sunt familiile monoparentale și familiile cu mulți copii (Zamfir, 2000). „Noile probleme” sunt legate de supraîncărcarea și conflictul de rol trăite de femeia obligată să adauge la sarcinile cotidiene de îngrijire și educație a copilului și pe aceea de aducător principal de venituri
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
responsabilitățile părintești, să integrăm (reintegrăm) copilul în familie chiar până la punerea sub tutelă a unor drepturi familiale sau până la aplicarea unor penalizări în cazul nerespectării drepturilor copilului; - să întărim coresponsabilitatea școlii în cazul unei situații de risc în familie (familie monoparentală, sărăcie etc. ce pot conduce la scăderea performanțelor școlare chiar până la abandon), să promovăm o relație de parteneriat activ între școală și comunitatea (locală); - să formăm societatea civilă și chiar specialiști în domeniul „animației de cartier”, asistenți sociali în spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să dezvolte tulburări emoționale ori de comportament. Această abordare, contrar unei critici ce-i este adusă frecvent, nu este una deterministă, dimpotrivă, ea s-a dezvoltat (Lazarus și Folkman, 1984) ca reacție împotriva simplismului monocauzal care stigmatizează anumite populații (femeile monoparentale, imigranții, copiii cu părinți divorțați etc.), chiar dacă uzul ei în gândirea comună deformează în mod deosebit rezultatele acestei căi de cercetare, reducând-o la același simplism. În fapt, sprijinindu-se pe un model tranzacțional, această abordare recunoaște înainte de toate că
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sau Lagrange (2001). Suntem așadar îndreptățiți să considerăm, alături de Denise C. Gottfredson, în concluzia propriei analize a subiectului (Gottfredson, 2001, p. 64), că: "Sărăcia și inegalitatea veniturilor, reușita școlară, mobilitatea populației, componența etnică, densitatea populației și proporțiile ridicate ale mamelor monoparentale sunt corelate cu proporția delincvenței". Pe scurt, sociologia violenței în școală, cel puțin în țările din Nord, este o sociologie a excluziunii sociale. Ceea ce nu înseamnă că ea nu există în școlile din cartierele mijlocii sau favorizate, ci doar că
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care ar mai fi avut dreptul în condițiile legii. Angajatorii vor fi scutiți de plata contribuției la fondul de șomaj aferentă absolvenților încadrați pe o perioadă de un an. ● Angajatorii care încadrează șomeri, care sunt părinte unic susținător al familiei monoparentale sau persoane în vârstă de peste 45 de ani, vor fi scutiți de plata contribuției la fondul de șomaj pe o perioadă de un an. ● Asigurările facultative în sistemul asigurărilor de șomaj se vor realiza numai în pachet cu asigurările sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care trăiesc permanent în stradă și a căror medie de vârstă este mai mare. ● Componența familiei 65,6% dintre copiii străzii chestionați provin din familii numeroase, cu mai mult de patru membri, iar 39,3% dintre ei provin din familii monoparentale. Doar 31,1% dintre ei au ambii părinți naturali. Dezorganizarea familiei este factorul principal care a contribuit la ajungerea lor în stradă. Familiile monoparentale prezintă un risc sporit pentru copii, abuzurile și neglijarea putând conduce la plecarea copiilor de acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
familii numeroase, cu mai mult de patru membri, iar 39,3% dintre ei provin din familii monoparentale. Doar 31,1% dintre ei au ambii părinți naturali. Dezorganizarea familiei este factorul principal care a contribuit la ajungerea lor în stradă. Familiile monoparentale prezintă un risc sporit pentru copii, abuzurile și neglijarea putând conduce la plecarea copiilor de acasă. EMBED Excel.Chart.8 \s Sursa: Salvați Copiii, 2005. Graficul 3. Componența familiei - părinți Cauzele ajungerii în stradă Majoritatea copiilor afirmă că au plecat
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este de presupus ca aceștia să mai păstreze încă legătura cu familia de origine. Aceasta poate fi un indicator pentru tipul de intervenție care se poate derula. Marea lor majoritate provin din familii cu ambii părinți naturali și din familii monoparentale. Sursa: Salvați Copiii, 2005. Grafic 4. La cine ar apela dacă ar fi infectat ● Consecințe Doar 6,7% dintre cei care au răspuns sunt conștienți că pot răspândi o infecție cu transmitere sexuală altor persoane. O mare parte a lor
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]