1,466 matches
-
de meșter.“ Admirabilă frază, îndemn valabil și (sau mai ales) astăzi, cu condiția ca prin sintagma „gătite de mână de meșter“ să înțelegem creativitatea chef ului, depărtarea sa inteligentă de tradiție, pentru ca aceasta din urmă să nu se piardă în monotonie. Adică oricât de deprins ar fi băștinașul cu o tuslama, un „meșter“ (termenul e cam prea tehnicist...) culinar ar trebui să-i ofere noi și noi variante ale acestui fel de mâncare, toate purtând în miez originalul și toate depărtându
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
studiind firea omenească, imitând în mod constant vreun ideal, din imaginație, din memorie, va fi unul singur, același la toate reprezentațiile, mereu la fel de perfect: totul a fost măsurat, combinat, învățat, ordonat în mintea lui; în declamația lui nu există nici monotonie, nici disonanță." După părerea lui, talentul actorului nu aparține geniului, ci este produsul unei munci înverșunate. Marele comediant, obișnuit cu frecventarea teatrului, a observat îndelung tehnica actorilor care i-au arătat, prin jocul lor, un anumit număr de procedee, de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trecând într-un mod firesc de la comedie la tragedie, de la sublim la grotesc; pe rând pozitiv și poetic, totodată artistic și inspirat, profund și brusc, larg și adevărat; știind să sfărâme când trebuie și să deplaseze cezura pentru a deghiza monotonia alexandrinului; mai prieten cu ingambamentul care îl lungește decât cu inversiunea care îl încurcă; fidel rimei, această sclavă regină, această supremă grație a poeziei noastre, acest generator al metrului nostru; inepuizabil în varietatea formelor sale, de negăsit în secretele sale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mnouchkine în special. Pentru Artaud, teatrul care este "singurul loc din lume în care un gest făcut nu este a doua oară reînceput", nu trebuie să cadă în capcana repetării. Evenimentul își pierde caracterul de excepție dacă se încleie în monotonia reprezentațiilor cotidiene, dacă actorul nu își asumă în mod constant riscuri față de el însuși. Acesta va fi și punctul de vedere al lui Jean Genet: "O singură reprezentație, bine pusă la punct, trebuie să ajungă", afirmă el în Scrisori către
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrul "cruzimii" și mai ales în teatrul absurdului. Apărut atât în perioade istorice tulburi ca formă de protest, de apărare împotriva anormalității care amenința prin aneantizare și anihilare totală a umanului, cât și în momentele de acalmie, ca revers al monotoniei, umorul negru, camuflat în excentricitatea calculată și neverosimilitatea ostentativă, dezvăluie adesea în subsidiar, ca și grotescul, un sens pozitiv. Asupra acestuia insista, spre exemplu, Antonin Artaud în Manifestele la "teatrul cruzimii" pentru care "umorul distructiv poate servi să concilieze, prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
veritabil exemplu de "western" românesc). Haiducul era, obligatoriu, și un bărbat frumos, esență a vigorii naționale (aviz domnițelor din casele nobiliare europene?). Aceleași mesaje, tehnici și teme sunt promovate prin urmare prin toate canalele mass-media sau artistice, într-o descurajantă monotonie cavernoasă. Ion Manolescu analizează această "paraliteratură scriptică și vizuală" (romanul de aventuri, cărțile detectivistice, banda desenată, filmul polițist, desenele animate, seriile de capă și spadă mai ales în Epoca Ceaușescu), care integrează segmente de ideologie oficială în cultura de consum
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
erau împreună, intensitatea relației lor, fizică la fel de mult ca și de orice altă natură, să fie cu atât mai puternică. Și bărbați cu care să nu trebuiască să împărtășească micile probleme cotidiene, acelea care făceau relațiile să se împotmolească în monotonie. Îi plăcea să aibă bărbați de care să nu se îndrăgostească niciodată. Pentru că, așa cum îi spusese și Annei Sweeney, aventurile amoroase confuze pur și simplu nu mai erau specialitatea ei. Era mult mai bine așa. Poate că părea ușor deprimant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am impresia bizară că nici n-are importanță dacă se duc într-o direcție sau alta. Fluturi grași, puternic colorați, niște flori mov și, ceva mai departe, ruinele secetoase de la Uxmal, care se văd de aici, întrerup pentru câteva clipe monotonia cursei lor, în timp ce aureola de foc a soarelui de Yucatan ne avertizează că zăduful de până acum n-a fost decât o glumă. Există, se spune, filoane bogate de apă undeva la mari adâncimi, adevărate fluvii subterane și sterpe, dar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
panta unui deal, invadat de volbură și albine... Norii își proiectau umbrele pe colinele de o sută de nuanțe de verde... Dar să mă topesc cu totul în priveliștea săracă mi-era imposibil, căci din când în când, în mașină, monotonia cântecelor era întreruptă de câte un țipăt ascuțit: " Termină, bă, dracului! Termină când îți spun!" După care fata, luată-n brațe și gâdilată de vreunul dintre țipi, își ducea mâinile la urechi și răcnea cât putea. Cântecele reizbucneau însă imediat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ÎN 1748...“ bla, bla, bla. Logan nu-și dădu osteneala să citească mai departe. Pereții liliachii din zona recepției erau goi. Doar o placă din lemn sculptată, care comemora angajații ziarului pieriți În cel de-al Doilea Război Mondial, spărgea monotonia. Logan se aștepta la ceva mai jurnalistic: pagini principale de ziar Înrămate, premii, fotografii cu ziariștii. În loc de asta, arăta ca și cum ziarul tocmai se mutase În noul sediu și nu avusese timp să Îl decoreze. Ghivece cu plante năpădite de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Radu e trist, dar el Își va găsi poate o altă fată, mai frumoasă ca mine, cu care Își va trece Întâlnirea. Dar eu? Ce-mi rămâne să fac? Să mă sleiesc În antrenamente care mă vor distruge total prin monotonia lor. 6 decembrie 1959 (duminică) Mare luptă sufletească. Puternice lovituri, care erau pe punctul de a mă distruge. Pustietate sufletească, eșec. 7 decembrie 1959 (luni) Nu am fost la școală. Fredy m-a exasperat la culme, mai ales că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uragane când eram copil, dar nu există nimic care să se compare cu un ciclon de Pacific. Norman dădu din cap și zise: Mai avem mult de mers? Din clipă-n clipă trebuie să ajungem, domnule. După două ore de monotonie, aglomerarea de nave apăru neobișnuit de interesantă. Se aflau acolo peste o duzină de vapoare de diferite tipuri, amplasate În cercuri aproximativ concentrice. Pe perimetrul exterior se puteau distinge opt distrugătoare cenușii ale U.S. Navy. Mai spre centru se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se risipesc ca otrava bătută-n zori mânjind de melancoliile toamnelor ce miau șters urma iubirilor de ieri. Simt, cum mirosul zilelor îmi trezește în rezonanța golurilor mult mai multă putere. Ecoul iubirii nu-mi mai pare a fi falsul monotoniei pe care mi-l cerșisem pentru tot restul vieții. Atenția răspândită prin superficialitate, îmi deschide aceste senzații, în care sufletul mi se scufundă, pentru multă vreme, astfel încât, viața interioară din ce în ce mai mult, mă poartă ca pe o nălucă în somnul din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
uitat în adâncul prăbușirilor noastre, n-am încercat să vedem cum putem să ieșim. Am descărcat mereu refrenul neputinței în ghearele unor peșteri de ani. Toate izolările vor veni să ne judece în acea tinerețe ce ne-a separat de monotonia nefericirii... Plânsul despre adevăr e ca o rugă a sorții. De atâtea ori am strecurat cenușa de secole și am visat la ceva mai bun. Nu pot vorbi nimănui despre amintirile mele; ele sunt ca un tratat al deliberării de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pare-a fi șeful tribului. Toate-s bune și frumoase, mai puțin femeia indiană și cele cîteva lungimi, puține totuși, avînd În vedere durata peliculei: peste trei ore. Și ca personaj Costner se descurcă onorabil, În ciuda figurii sale a cărei monotonie expresivă amintește de masca de fier a lui Harrison Ford actor nul dar fost tîmplar de excepție, se spune că Într-o zi, În tinerețe, i-a meșterit Întîmplător o ușă lui Coppola și pe ea a intrat muncitorul buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vorbească în cuvinte care spuneau totul atât de meșteșugit, dar fără să spună și vorba iubire și tocmai asta îi plăcea ei cel mai mult. Cum la poveștile de după-amiază cu cafea îi spunea întotdeauna că trebuie spartă înainte de orice monotonia din care pe neștiute se ivesc toate relele, că poți să fii chiar și singur, dar că monotonia nu e decât pentru vremea somnului, ba chiar a somnului celui din urmă și, cu cât te lași prins de ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta îi plăcea ei cel mai mult. Cum la poveștile de după-amiază cu cafea îi spunea întotdeauna că trebuie spartă înainte de orice monotonia din care pe neștiute se ivesc toate relele, că poți să fii chiar și singur, dar că monotonia nu e decât pentru vremea somnului, ba chiar a somnului celui din urmă și, cu cât te lași prins de ea, cu atât apropii somnul ăsta, iar eu să-i spun: vreau asta sau nu vreau?; și, cuprinzându-mă teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu trebuie s-o invidieze și nimeni nu trebuie să invidieze pe nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi mai înfiorător decât durerile acelea despre care nu înțelege de unde vin, dar o răscolesc cu totul, încât ar fi cea mai mare stupiditate să creadă în ce spun prietenele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deschide înaintea mea și că am de făcut atât de multe lucruri, încât mă înfioram numai la gândul lor. Cred că a fost singura perioadă din viața mea în care am fost cu adevărat fericită. Mă exaspera și nu înțelegeam monotonia existenței adulților și de ce se plâng tot timpul și se complac în același timp și nu încearcă să schimbe lucrurile. Avusesem o educație strictă, fără prieteni, în rest avusesem tot ce voiam. Profesorii îmi aduseseră laude și mă simțeam mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o conversație personală cu Phoebe, iar membrii familiei Winshaw nu păreau avea să-și spună mare lucru. Între timp, urletul permanent al vântului și ropotul ploii pe geamuri nu erau de natură să încurajeze pe nimeni. În cele din urmă, monotonia a fost spulberată de niște bătăi puternice în ușa din față. Curând după aceea au auzit ușa deschizându-se și glasuri pe hol. Pyles intră târșâindu-și picioarele în sufragerie, unde informă adunarea în ansamblul ei: — E un domn afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-vă aminte de moda veacului trecut: plete și barbă, iar moda pleacă și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, cînd lungi, cînd scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire din monotonie, altfel ar fi nesfîrșită plictiseală, Însă cum imaginația nu poate fabrica infinite modele, acestea se repetă, dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela Își trase mîna de sub omoplații mei, și, sprijinită În cotul drept, Își ridică Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau Într-o monotonie În care viața Însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, Îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, În care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără Întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Sile Dinicu, gata să încep, vesel și laș, o zi nouă. Zilele astea, mai noi sau mai vechi, se prăbușeau toate în spațiile libere ale copilăriei, de care, deși n-aș fi vrut, mă foloseam ca să alung uneori tristețea, alteori monotonia, întotdeauna imbecilitatea clipelor prezente. Memoria le reținea lejer, panoramic. Era ca și cum înlocuiam o scuză cu alta, un paravan de imagini pentru o minciună în carne și oase, o coproducție a minții mele și-a „Studiourilor Buftea“ ce trebuia păstrată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă. Reperele zburaseră, monotonia se pulverizase în mii de monotonii mai mici, maniacale, confuze. Nu mai știai ce vine, nici măcar nu puteai să aproximezi. Teii înfloreau prin iulie, în două zile se cocea totul și te trezeai cu-o pastă uscată pe jos, crănțăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă. Reperele zburaseră, monotonia se pulverizase în mii de monotonii mai mici, maniacale, confuze. Nu mai știai ce vine, nici măcar nu puteai să aproximezi. Teii înfloreau prin iulie, în două zile se cocea totul și te trezeai cu-o pastă uscată pe jos, crănțăneau adidașii când călcai pe ea. Vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]