4,496 matches
-
unele cazuri și unități sistematice intermediare, precum subîncrengătura, supraclasa etc. Denumirea speciilor de plante, ca și denumirea celorlalte specii de organisme, se face folosindu-se nomenclatura binară. Botanica se ocupă cu studiul plantelor din punct de vedere anatomic (anatomia plantelor), morfologic (morfologia plantelor), fiziologic (fiziologia plantelor), clasificare (taxonomia plantelor), originea și evoluția organismelor vegetale. Părintele acestei științe este considerat învățatul grec Teofrast (372 î.Hr.-287 î.Hr.), discipol al lui Aristotel. Acesta a scris mai multe lucrări despre plante. Cele mai importante
Botanică () [Corola-website/Science/298176_a_299505]
-
a pergamentelor. În Italia pergamentul se pregătea, pentru scris, numai pe o fată, iar pe cealaltă se păstra pielea animalului. Un alt centru era în Germania, unde era pregătit pe ambele parți; prețul era mai ridicat. Lucrarea înregistrează fenomene fonetice, morfologice, sintactice, stilistice: 1) Sincopa (dispariția unei vocale (de obicei neaccentuate) aflată între două consoane) vocalelor scurte neaccentuate "i", "u" : "cal(i)da" non "caldă" ; "vir(i)dis" non "virdis" ; oc(u)luș" non "oclus" 2) Închiderea vocalelor scurte în hiat
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
grecească a nordului, (" Apis m. macedonica", Ruttner, 1988) este o albină a cărei arie de distribuție este nord-estul Greciei, Bulgaria, România și (probabil) o parte din fosta URSS. Originar, aceasta subspecie a fost descrisă de Friedrich Ruttner, pe baza caracteristicilor morfologice, ca de altfel și rașele Apis mellifera adamii, Apis mellifera cecropia și Apis mellifera cypria. Populațiile de albine din Tracia, Macedonia, Grecia centrală și Peloponez sunt total diferite de cele din insula Cretă. În 2005, Ouga a studiat populații de albine
Apis mellifera macedonica () [Corola-website/Science/308776_a_310105]
-
delimitează diasistemul, iar ≈ reprezintă opoziția dintre vocale. Dacă variantele diferă prin realizarea lui /e/ mai închisă în una ([e]) și mai deschisă în cealaltă ([ɛ]), diasistemul va fi: formula 2. Un asemenea diasistem poate fi numit diafon, la nivelul unei trăsături morfologice este vorba de un diamorf, și se pot stabili diasisteme și în alte domenii ale limbii. Într-un sens mai larg, o limbă este de asemenea un diasistem, format din dialectele sale. Lingvistul român Eugen Coșeriu a introdus termenul în
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
zi . Ambele regimuri terapeutice au fost bine tolerate de acești pacienți . 5. 3 Date preclinice de siguranță În studiile cu durata de 3 luni , la șobolan și maimuță , a fost observată toxicitate hepatică , incluzând creșteri ale valorii enzimelor și alterări morfologice , la doze de 4- 6 ori mai mari decât expunerea clinică anticipată la om . Studiile de genotoxicitate in vitro și in vivo cu anidulafungin au arătat lipsa 9 potențialului genotoxic . Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale
Ro_278 () [Corola-website/Science/291037_a_292366]
-
al enunțului, celelalte definesc elementele în funcție de poziția lor față de unitățile enunțate. Relațiile de primul tip sunt numite "sintagmatice", cele de al doilea tip, "paradigmatice". Lingvistul francez Émile Benveniste (1902-1976) definește patru nivele de analiză: nivelul trăsăturilor distinctive, nivelul fonologic, nivelul morfologic și nivelul frazic. Pentru a înțelege mai bine acest model de analiză ne putem referi la definiția "constituantului nemijlocit", așa cum a fost formulată de lingvistul american Leonard Bloomfeld (1887-1949), metodă de diviziune a frazelor prin care se izolează segmentele care
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
se definesc segmentele care se degajează din frază, și așa mai departe până la "morfene" și "foneme". Se obține astfel un fel de ierarhie structurală, în care fiecare nivel se integrează la nivelul superior. Ar exista și elemente intermediare între nivelul morfologic și nivelul frazic. Grupul cel mai important l-a reprezentat școala din Praga, fondată în 1926 la inițiativa lui Villém Mathesius, dominată de doi lingviști ruși, Nicolai Sergheievici Trubețkoi (1890-1938), specialist în fonologie, și Roman Jakobson (1896-1982), ultimul transferat în
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
cărți ale lui al-Farăhīdī despre tonuri și timpi ritmici, "Kităb an-naġam" și "Kităb al-’īqă‘". Principala lucrare a lui al-Farăhīdī este "Kităb al-‘ayn" considerată drept primul dicționar de limba arabă, în care autorul a inclus mult material fonologic, sintactic, morfologic și dialectal. Lucrarea nu este structurată alfabetic ci după așa-zisa “ordine a lui al-Ḫalīl”, adică după anumite grupuri de sunete (principiul fonetic permutativ) - posibil sub influență indiană: ‘, ḥ, h, ḫ, ġ, q, k, ğ, š, ḍ, ș, s, z
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
deștepta" (perfectiv). Verbe ca "a începe", "a continua", "a sfârși", "a termina" sunt considerate de Constantinescu-Dobridor verbe auxiliare de aspect care n-ar fi gramaticale, nici gramaticalizate, ci lexicale, deoarece au funcția de predicat și nu constituie o unitate semantică, morfologică și sintactică cu verbul pe care îl subordonează. Exemple: "începe să ningă", "termină de citit". În gramaticile limbii române nu se menționează afixe de marcare a aspectelor/modurilor de acțiune. Nici în engleză aspectele/modurile de acțiune nu se marchează
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
viață a plantei. În dezvoltarea filogenetica cele dintâi expansiuni ale talului, asemănătoare frunzelor (filoide) au apărut la algele brune, dar acestea nu sunt omologe frunzelor plantelor superioare. Frunzele mici ale mușchilor reprezintă cea mai simplă frunză din punct de vedere morfologic și structural. Acestea au un țesut liberian primitiv, nu au vase lemnoase și deci nu sunt omologe frunzelor plantelor superioare. Frunză propriu-zisă apare la ferigi, iar la spermatofite ea are cea mai evoluata organizare. Funcțiile principale ale frunzei sunt: fotosinteză
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
regimurile de așchiere și timpii de prelucrare. Se elaborează programele de comandă numerică a mașinilor-unelte. Se întocmește documentația tehnologică de lansare și urmărire a execuției piesei. "Proiectarea proceselor tehnologice de grup" urmărește să valorifice avantajele proiectării și prelucrării pieselor similare morfologic și ca procedee de prelucrare. Termenul "tehnologie de grup" () a fost utilizat pentru prima dată în anul 1959. Pentru elaborarea tehnologiei de grup este necesară clasificarea și codificarea pieselor în "familii de piese" similare și înregistrarea lor în cataloage. Pentru
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
drept consecință sedentarizarea. Nu au fost atestate însă irigațiile. La recoltare, smulgeau su adunau snopii, fie cu ajutorul secerilor primitive. Procesul de domesticire a fost lent și complex (aprox. 6500 i.en.-Carcea Gura Baciului). Animalele supuse procesului au suferit modificări morfologice, comportamentale, speciile fiind riguros selectate. Primul animal domesticit ar fi fost câinele, probabil chiar din mezolitic, acum 10 000 de ani în Europa. Evident, strămoșii câinilor erau sălbatici, aceștia fiind lupii. A urmat oaia, prin 9000 i.en., al cărui
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
de cm. Solzii șopârlelor au un aspect crustos, crustele fiind alcătuite din plăci cornoase. Pe partea ventrală corpul este neted fără cruste. Specific este culoarea petelor portocalii de pe partea dorsală care sunt în contrast cu desenul dungilor de culoare închisă, acest caracter morfologic atrage atenția că avem de-a face cu o specie veninoasă. Dinții Helodermatidaelor sunt dinți ușor încovoiați spre interior ceace face ca parda să nu mai poată scăpa. Dinții de pe maxilarul înferior au un șanț pe care se scurge veninul
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
într-o manieră foarte rapidă un proces apoptoic denumit "anoikis". Apotoza poate fi deasemenea cauzată prin degradarea telomerilor cromozomiali, poate fi însă la rândul ei inhibată prin enzime specifice zise telomeraze. La o celulă în apoptoză se observă evidente modificări morfologice vizibile prin examenul microscopic: Mecanismul apoptozei este controlat pe două căi principale de activare: Aceste două căi conduc la activarea proteazelor conținând cisteină, denumite "captaze", responsabile de fenomenele morfologice și biochimice observate în cursul apoptozei: Mecanismul de activare a receptorului
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
zise telomeraze. La o celulă în apoptoză se observă evidente modificări morfologice vizibile prin examenul microscopic: Mecanismul apoptozei este controlat pe două căi principale de activare: Aceste două căi conduc la activarea proteazelor conținând cisteină, denumite "captaze", responsabile de fenomenele morfologice și biochimice observate în cursul apoptozei: Mecanismul de activare a receptorului Fas (cunoscut și ca Apo-1 sau CD95) joacă un rol esențial în declanșarea procesului de moarte celulară. Semnalele emise de "Fas" ("Apoptosis stimulating fragment") recrutează un complex alcătuit dintr-
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
și oferă o bază de pornire pentru investigația concretă: a) satul ca formă de așezare în spațiul geografic; b) satul ca unitate socială care creează și protejează un mediu de viață specific. Conceptul de sat desemnează, în primul rând, aspectele morfologice exterioare ale ruralului. Avem în vedere baza geografică, legătura indisolubilăcu peisajul natural de unde rezultă specificul satului de munte, de deal și de șes. Condițiile istorice dar și diversitatea geografică a teritoriului României, precum și dezvoltarea dezechilibrată a forțelor de producție pe
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
care denumesc acțiuni, calități, moduri de desfășurare a acțiunilor etc., care sînt de obicei exprimate prin verbe, adjective sau adverbe. Categorizarea corectă se face ținînd cont de rolul pe care aceste cuvinte îl au în propoziție și de proprietățile lor morfologice. Exemple de astfel de substantive sînt cele subliniate în fragmentele de mai jos (nu toate substantivele au fost marcate). ul (sau numele) propriu denumește individual o ființă sau un lucru pentru a le deosebi de alte ființe sau lucruri din
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
Bacteriile au o structură celulară relativ simplă, insă destul de bine dezvoltată care se compune din: Este un element morfologic distinct, cu o grosime variabilă, între 15 și 35 nm alcătuit din peptidoglicani. La celulele mai tinere peretele celular este evident mai subțire decât peretele celular al bacteriilor bătrâne unde acesta trece uneori de dimensiunea de 35 nm. Este o
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
Definiție : reprezintă un ansamblu de țesuturi și organe, diferite din punct de vedere anatomic, dar care sunt armonizate morfologic în scopul îndeplinirii funcțiilor de masticație, deglutiție, fonație și fizionomie. Elementele constitutive ale aparatului dento-maxilar (A.D.M.) sunt : oasele maxilare; articulațiile temporo-mandibulare (A.T.M): stângă și dreaptă; musculatura aparatului dento-maxilar, din care fac parte mușchii mobilizatori ai mandibulei, mușchii
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
râurile de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Până în urmă cu câțiva ani, majoritatea speciilor acestui gen au fost incluse ca un subgen în genul "Leuciscus", dar studiile moleculare și morfologice recente au demonstrat o corelație mai strânsă cu speciile de "Chondrostoma", "Achondrostoma", "Pseudochondrostoma", "Parachondrostoma", "Protochondrostoma", "Iberochondrostoma" și "Phoxinellus". Trei specii din genul "Phoxinellus" au fost recunoscute că fac parte din genul "Telestes" și au fost incluse în ultimul gen. În
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
renale de natură infecțioasă, probabil o endocardită septică sub-acută (cunoscută atunci sub numele de "Endocardită lentă"). Trei ani mai târziu, în vârstă de numai 52 de ani, decedează pe 19 decembrie 1915. Medicina datorează lui Alzheimer primele cunoștințe asupra substratului morfologic al bolilor psihice care duc la demență: paralizia generală, arterioscleroza și atrofiile senile și presenile ale creierului. Lucrările sale, împreună cu Franz Nissl, asupra paraliziei generale, au demonstrat pentru prima dată prezența în creier a unor modificări caracteristice în cazul unor
Alois Alzheimer () [Corola-website/Science/304577_a_305906]
-
-se pe descrierile lui Steller și pe blănurile și scheletele de vidre de mare aduse în Europa, au încercat să clasifice specia din punct de vedere taxonomic. Însă, dat fiind faptul că vidra de mare posedă o mulțime de particularități morfologice ce o deosebesc de alte specii, clasificarea taxonomică a fost revizuită de numeroase ori. Astfel, Steller, apoi și Iohann Exberg, au clasificat vidra de mare în familia lutrelor ("Lutra"). Carl Linné a atribuit-o familiei mustelidelor ("Mustela"), pentru ca mai apoi
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
ale ei în nomenclatura binară, formulate de diferiți cercetători: Enhydra lutris (Linnaeus, 1758) după Vidrele de mare sunt cele mai mari reprezentante ale familiei mustelidelor și singurele animale întru totul marine din această familie. Ele posedă un șir de particularități morfologice unice, care au contribuit la acomodarea la mediul de viață marin și reprezintă singura specie din genul "Enhydra". În același timp, vidrele de mare sunt unele din cele mai mici mamifere marine, fiind depășite în dimensiuni de morse, foci, pisici
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
creștere a cantității de reticulină din măduva osoasă este rezultatul stimulării receptorului TPO , care determină un număr crescut de megacariocite la nivelul măduvei osoase , care la rândul lor pot elibera citokine . Creșterea cantității de reticulină poate fi sugerată de către modificările morfologice la nivelul celulelor sanguine periferice și poate fi depistată prin biopsia măduvei osoase . Prin urmare , se recomandă efectuarea de examinări privind anomaliile morfologice celulare folosind frotiuri din sângele periferic și hemoleucograma completă ( HLG ) , înainte și în timpul tratamentului cu romiplostim . Pentru
Ro_715 () [Corola-website/Science/291474_a_292803]
-
osoase , care la rândul lor pot elibera citokine . Creșterea cantității de reticulină poate fi sugerată de către modificările morfologice la nivelul celulelor sanguine periferice și poate fi depistată prin biopsia măduvei osoase . Prin urmare , se recomandă efectuarea de examinări privind anomaliile morfologice celulare folosind frotiuri din sângele periferic și hemoleucograma completă ( HLG ) , înainte și în timpul tratamentului cu romiplostim . Pentru informații cu privire la creșterile reticulinei observate în studiile clinice cu romiplostim vezi pct . 4. 8 . Dacă se observă o pierdere a eficacității și un
Ro_715 () [Corola-website/Science/291474_a_292803]