1,213 matches
-
capul. De-acum se dusese liniștea ei, trebuia să-l urmeze pe Paraschiv și la viață, și la moarte, roaba lui era... Vecinele au chemat poliția, au sosit comisarii, au cercetat cum -lau omorîț pe staroste și -lau dus la Morgă, cu Nicu-Piele alături, i-au despuiat, le-au făcut autopsia și i-au trimis înapoi după ce ținuseră școală pe ei. Praporgicu 1-a îngropat și pe el, și pe hoțul lui de tovarăș. A cheltuit parale multe, a tocmit dric
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
modeste case burgheze. The Beaux, the Buckstc "The Beaux, the Bucks" Tot cam pe atunci, În aceeași Anglie care se chinuie să-și iasă din plictis, tinerii bărbați din lumea bună mai descoperă ceva. Fără să uite de gomă și morgă, fără să renunțe la pronunțiile afectate, un Lord Barrymore, Lord Selton sau Sir John Lade găsesc de cuviință că poți face senzație și călărind grațios un cal de curse sau conducând cu mână sigură atelaje. Așadar, o adevărată artă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ordine și armonie Îl Însoțește În toți glorioșii săi ani, spre a se spulbera tragic În final. Dar, câtă vreme e pe culmi, el are tot ce Îi trebuie unui bărbat spre a seduce o societate blazată, limfatică, plină de morgă și convenții, care, de fapt, abia așteaptă să fie scoasă din inerție prin ceva neprevăzut și totuși nu excesiv de șocant. Iar prima victimă sigură a strategiei seducătorului nostru este Însuși prințul. Întâlnirea dintre cei doi George, unul deja rege al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandysm. E epoca În care Jacques și Marcel Boulenger, Boutet de Monvel, A. De Fouquières Îi descoperă pe dandy-i de la 1830. Dandysmul Își redobândește forțele și culoarea. ș...ț Sportul l-a transformat, l-a debarasat de plictis, de morga sa obligatorie, de flegma disprețuitoare. Acest dandysm, Învăluit Într-un soi de melancolie, preferă bon ton-ul răcelii, reînnodând tradiția unui tip de frivolitate și a unui clasicism Îmblânzit de grația veacului al XVIII-lea. Dandy-ul dansează cumva menuetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ale lui Mateiu ca dandy, ne-am luat Îngăduința de a transcrie un fragment din Clanul Caragiale al lui Ion Vartic: „În public, Mateiu Caragiale s-a străduit cu consecvență să impună imaginea unui dandy. Tânăr fiind, desfășoară «o mare morgă acasă», bea cafea numai « În vieux-Saxe cu o linguriță antică»; iese doar noaptea târziu, intră la Capșa, unde Îi măsoară insolent, din cap până-n picioare, pe «toți belferii», prin lentila monoclului; arborează «coroana comtală», apare, În Cișmigiu, Într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dintre cele mai vaste. În câte feluri, ca intensitate a atitudinii, poți tăgădui ceva (mai stins, mai puternic)? Să repertoriem așadar câteva din formele negării: cea mai subtilă - indiferența, nepăsarea, ignorarea cu o superioritate afișată a oricărui tip de convenție. Morga aristocratică. Disprețul (nu bădărănesc, ci elegant) pentru tot ce e dincolo de un eu, cum s-a văzut, supradilatat. Forța de șoc (bine calculată Însă) a oricărei apariții. Provocarea (dar rareori scandalul). Subversiunea. Refuzul. Capriciul. Tupeul. Insolența. Impertinența. Cinismul. De la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se laude că întemeiase Republica. Machado dos Santos acceptă să se urce în camioneta fantomă. "M-am simțit întotdeauna bine între marinari!" exclamă el, amintindu-și desigur de anii săi de propagandă revoluționară. Dar nu ajunge viu până la Arsenal. Aproape de morgă, camioneta are o pană de motor. Amiralul e dat jos cu sila. Nu mă omorâți, băieți!", striga el zâmbind, înțelegînd că i-a sosit ceasul. Și se prăbușește sub gloanțele marinarilor. O mașină care trecea prin apropiere e oprită și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dat jos cu sila. Nu mă omorâți, băieți!", striga el zâmbind, înțelegînd că i-a sosit ceasul. Și se prăbușește sub gloanțele marinarilor. O mașină care trecea prin apropiere e oprită și corpul fostului întemeietor al Republicii e trimis la morgă. Lista pe care o avea Dinte de Aur e mare, dar mulți dintre cei însemnați acolo au timp să se ascundă, anunțați fiind chiar de către ofițerii din Junta Revoluționară. "Camioneta fantomă" străbate totuși Capitala, fără ca cineva să aibă curajul s-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
obsesia de nebun a sălbăticiunii care mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar. Truditori ai lumii, Împrăștiați-vă! Vechile cărți greșesc. Lumea a fost creată Într-o duminică. 2 Pe parcursul anilor primei copilării a băiatului nostru, În Germania lui Hitler și În Franța lui Maginot, am fost mai (aproape constant) strâmtorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a prins fochistu’, că dacă nu era pe fază se proptea dom’ doctor în obrelict. Acu’ l-am dus io la necesități. Mergeți și-l aduceți, recuperați-l, că mai face vreo tumbă cu salt mortal și dați declarație la morgă. M-am dus să-l recuperez pe Bumbu. Stătea pe ultima treaptă a scării, jucându-se cu o coadă de mătură pe peretele verzuliu din fața sa. Desena sau urmărea un traseu imaginar, bolborosind ceva despre încrengăturile neamurilor din familia Paleologilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la catedră sau la rând la singura cabină de la W.C.-ul pentru bărbați, de exemplu), tresărim instantaneu la zgomote neprevăzute - altele decât cele care fac fundalul sonor al sălii de lectură B, urmărim, cu aceiași ochi amuzați, privire blazată și morgă belferească nou-veniții, îi adulmecăm, îi presimțim pe cei care vor deveni, în curând, de-ai noștri sau care sunt doar intruși pasageri, provizorii, fără stigmatul Bibliotecii. Pe primii îi luăm de la bun început sub aripa noastră protectoare, îi îndrumăm pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochi să le numărăm. Popa continuă încăpățînat: ― Vor reconstitui deci itinerarul domiciliu-serviciu. ― E destul de lung, observă Melania Lupu. Locuim în Kiseleff, iar ea lucra la Fabrica de Confecții. Se plângea mereu că schimbă trei autobuze. ― Și? Cu un telefon la Morgă sau la Urgență află în cinci minute că n-a avut loc nici un accident. ― La altceva mă gândeam, domnule Popa: pe un drum complicat, îți pierzi ușor urma. Trăim în Capitală. Nu ne cunoaște toată lumea. Greu de crezut că taxatoarele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Va fi consemnată în carnețelul dumneavoastră. ― Bine, dar e o aberație! ― Știți tot atât de bine ca și mine că nu-i o aberație. Femeia nu a părăsit de trei zile locuința! Unde se află? ― Căutați-o în târg, prin spitale, la Morgă, la balamuc, sau la naiba știe! La urma urmei, nu mă plătește nimeni ca să păzesc toți nebunii! Se agăță de brațele balansoarului. Fiecare să-și păzească pielea, domnule. Ăsta mi-a fost principiul în viață. ― Sînteți un om cu principii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai fost. N-a făcut altceva decât să te iubească, iar tu l-ai răsplătit atrăgându-l în escrocheria asta de doi bani. Bravo, băiatu’. Cred că ești tare mândru de tine. — Nu-i adevărat. Harry trăiește. — Atunci sună la morga Spitalului Metodist din Brooklyn. Nu e nevoie să mă crezi pe mine pe cuvânt. Întreabă-i pe domnii cu halate albe. — O s-o fac. Exact asta o să fac. — Foarte bine. Până atunci însă, nu uita să suni la firma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
are nici substanță, nici măcar umor, debitează la nesfîrșit aceleași vorbe goale de conținut”. Ultima intervenție ne oferă astfel și un fel de definiție : „abureală” s ar referi deci la lipsă de substanță, la vorbe goale spuse însă cu autoritate, cu morgă - și lipsă de umor - și care nu rezistă la o analiză adevărată. Și iată și „modul de utilizare” : PĂUNESCU, VCT, ILIESCU, MANOLESCU... NU VIN MÎINE ? de E.E., marți, 9 septembrie 2008 - 14 :44 Iliescu să ia să ducă un exemplar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în consecință, nu se frămîntă pentru a fi iertată de alții sau pentru a se uita pe sine. (în paranteză fie spus, cu pisicile este altceva : ele știu că sînt întruparea inutilității pe pămînt, drept care îți vîntură pe sub nas, cu morgă și sîc, odihna lor. Totdeauna m-au enervat pisicile și m-am simțit în competiție cu ele. Cînd mă pierdeam în străfundurile patului meu pentru a-mi demonstra capacitățile de odihnă, Cănuță se așeza la picioarele mele și, înainte de a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
speciale: ale cadavrelor de amintiri; legi doldora de ecuații care se zvârcolesc, țipă, mușcă turbat din trupul ființei care se află în agonie. Dar un cadavru de amintiri nu ar fi o viață ratată, un eșec în stare de veghe? Morga amintirilor mele nu ar fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat din spaimă în marea spaimă, o tăcere care ar urla etern? Andra cocheta însă cu absurdul și nu putea îmbrățișa o secundă ideea că amintirile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul om! Oare ce-a pățit? Ca o somnambulă, pleacă spre spital. Întreabă și i răspunde cu greu, fără pic de amabilitate. Dumneavoastră cine sînteți? Logodnica, răspunde jenată. Trebuie să-l luați de la morgă... Pune mîna la gură și parcă moare puțin. Puțin mai mult! Tovarăși de drum De dimineață, în ziua de Sfînta Maria Mare, adică pe 15 august, Ilie Hojman și Gheorghe Prisăcaru, oameni de peste șaizeci de ani, au pornit spre satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
totuși, simpatia care-mi corupe sufletul nu-mi poate mitui retina. SÎnt multe detalii ale iubirii pe care e mai bine să nu le vezi. Poate de aceea femeile Închid ochii În situațiile cele mai intime. Am văzut o dată la morgă cadavrul unei tinere; pe o masă de piatră un corp gol, Înțepenit Într-o poziție obscenă, cu picioarele desfăcute, unul Îndoit În sus, celălalt Întins Într-o parte; sfîrcurile erau tari și brobonate ca niște castraveciori, dacă le-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ai fi mușcat ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a desfrînării! Era ceva atît de ațîțător În moarta aceea Încît cred că toate spectacolele de striptease din lume nu fac doi bani pe lîngă scena de la morgă. SÎntem iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că omul Însuși poate să crape ca hoitul acela care a așteptat În luna august pe o arșiță de 40° două zile la morgă era o sîmbătă și o duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus că e un scriitor cunoscut și nu poate fi lăsat acolo să se descompună ca un cîine unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cythera intrată În eternitate. Înaintăm În vînt, o viață frumoasă Încă și Încă... ne apropiem de Vama veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și Clio a zis: „O să-mi tatuez o față zâmbitoare pe spatele degetului mare de la picior“. Am întrebat de ce și Clio a spus: „Pentru ca, atunci când voi muri și-mi vor agăța o etichetă de degetul mare, să arate comic la morgă“. Amintirile de genul ăsta sunt ca praful colorat de pe aripile fluturilor care mi se scutură de pe degete și apoi e luat de vânt. Cred că lui Clio i-a plăcut ideea unui tatuaj pentru că ar fi fost ceva al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care-l întreabă oamenii de obicei e De ce să-ți faci un tatuaj acolo unde nu-l vede nimeni? Nu, asta am priceput, am zis, mijind ochii. E pentru eticheta pe care ți-o leagă de degetul mare la morgă, nu? Ea zâmbi în barbă, punându-și una peste alta hainele rulate. — Ai vreo plasă sau ceva de genul ăsta? I-am spus că erau două în rucsac și, în vreme ce scotocea, mă întrebă de ce mă interesa asta. Nu știam sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușor să ucizi pe cineva care ți-e drag decît să-ți iei viața. 2 Organizația Mamelor libere Își avea sediul Într-un birou gol dintr-un imobil modern, nu departe de Strand. Clădirea albă și enormă semăna cu o morgă mecanizată, În care cadavrele sînt transportate cu liftul În compartimentele lor. Unul dintre aceste lifturi Îl transportă pe Rowe, precis și silențios la etajul al cincilea; dintr-un coridor lung, plin de birouri cu geamuri mate, un individ cu pince-nez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]