1,711 matches
-
de artă a așteptării. ori de cîte ori rămîneam complet singur în librărie (Domnișoara ri nu era întotdeauna cu mine) mă cuprindea un soi de panică surdă. în mod ciudat, cînd Bernard era așezat la micul său birou din spatele imenselor mormane de cărți, mai nimeni nu intra în librărie, dacă aveam doi sau trei vizitatori pe zi. în absența sa, însă, numărul vizitatorilor se dubla sau se tripla. era ca și cum diverși adoratori de cărți ar fi așteptat undeva, ascunși, plecarea lui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o librărie ca a noastră se întîmplă ceva miraculos, iată, din ce în ce mai mulți vizitatori vin și-și lipesc urechile de cărți. De altfel a trebuit să notez acest avertisment discret pe o bucățică de carton și să-l pun pe primul morman de cărți, astfel încît să fie vizibil imediat ce intră cineva. „Vă rugăm nU atingeți cărțile cu urechea.” Pentru că de cîteva luni situația este jenantă, indivizii vin și aproape că își lipesc timpanele de cărți. Puțini vizitatori le mai răsfoiesc cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și cu un stetoscop, dar n-am auzit nimic... Deși, de cîteva zile, parcă începe ușor să mi se deschidă creierul, parcă încep să aud un fel de pîlpîit... — Vreau și eu... — Domnișoară ri, degeaba vă lipiți urechea de acest morman de cărți, nu așa poate fi ascultat concertul lor subtil. Și, în plus, ele dau concerte scurte, uneori durata acestora poate fi de cîteva secunde, sau chiar mai puțin. în plus, toate aceste concerte sunt polifonice, sunetele vin din diverse
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stropșesc uneori unele la altele... explicația mea venea însă prea tîrziu, Domnișoara ri dori să fie iubită, palpată, strînsă în brațe, acoperită cu vorbe, mușcată, sărutată minuțios și pătrunsă pe acel fond muzical imperceptibil, goală printre cărți, întinsă între două mormane de cărți... Faptul că dintr-un moment în altul ar fi putut să intre în librărie un vizitator sau chiar să se întoarcă domnul Bernard nu o inhiba pe Domnișoara ri, dimpotrivă, o excita și mai tare. Domnișoara ri dorea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fine și de cămăși albe... soția mea mai pusese la uscat tot felul de perdele din in precum și alte veșminte albe și vaporoase. adunîndu-le simțeam cum toate freamătă între mîinile mele, am simțit chiar nevoia să-mi scufund fața în mormanul de pînze și texturi, uscate de vînt și parfumate... eram încîntat de acest apartament, iar din încîntarea mea deduceam faptul că era nou, se întîmplase, deci, ceva miraculos în viața noastră și aveam acces, iată, la un alt standing. Credeți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un magazin de motociclete și ai încercat cu o motocicletă japoneză. ai mai încercat cu o saltea pneumatică și cu o barcă pneumatică. ai încercat cu unul dintre manechine și mai tîrziu ai încercat să provoci o orgie colectivă cu mormanul de manechine. ai intrat în magazinele cu ustensile erotice și ai adunat toate femeile gonflabile. Le-ai urcat în apartamentul tău și le-ai umflat pe toate. apartamentul ți s-a umplut pînă la refuz cu corpuri pneumatice de femei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apuca mereu, făcând țigări de mână, pe care le lipea scoțând foarte tare limba afară și bulbucîndu-și și mai rău ochii. Fabricatele le strângea apoi într-o mare cutie de tablă. Pe masă se mai vedeau la o parte un morman de cărți de joc, de unde se putea deduce că tablele reprezentau doar o distracție trecătoare, de antrenament. Trecuseră peste două ore de încordare monotonă de când Felix fusese uitat acolo și nimeni nu se mișca de la masă. Într-un târziu, Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care Otilia le mânuia. Rochii, pălării zăceau pe fotolii, pantofi pe sub masă, jurnale de modă franțuzești mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru pianoforte. Pe un fotoliu se găsea un morman de cărți, cele mai multe nemțești, dar și romane franțuzești din colecția Calmann-Lévy, ilustrată și cartonată. Deasupra se vedeau Mademoiselle de la Seigliére de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand. În cameră mirosea pătrunzător a pudră și parfumuri. Felix se lăsă pe marginea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în lampă, și atuncea își dădu seama că oglinda prin G. Călinescu care se vedeau acum coame de copaci era o fereastră. În odaie era o lumină dulce crepusculară. Felix se întinse din nou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative, fără să se dezbrace. Era hotărât să nu se culce, ci numai să se odihnească, intimidat de acest interior care nu părea pregătit să-l primească. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o repeziciune de pisică, abia urmată de Felix. Din sălița de jos a scării intrară într-o odaie aproape goală, în care se afla un pian cu coadă, cam vechi, cu capacul ridicat. Cele două ferestre ale odăii erau deschise. Mormane de note muzicale, de reviste de modă erau aruncate pe jos în jurul negrului pianoforte. În fața instrumentului era un simplu scaun de lemn, ca de tavernă, cu tăietură în chip de inimă. Otilia se repezi la el și, așezîndu-se aproape călare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dovedi că nu-și cunoaște nici măcar rudele. Abia pe la orele nouă, trăsura cu cai albi reapăru în fața porții. De astă dată, în afară de Pascalopol și Otilia, pe bancheta din fața lor ședea ghemuit și moș Costache. Marina fu strigată să ia un morman de pachete din trăsură. Pascalopol, găsind că e cald, propuse să meargă cu toții în chioșc, spre care se și îndreptă. G. Călinescu - Aha, zise el afabil către Felix, dumneata erai aici? Cummerge? Nu ieși nicăieri, nu te duci în oraș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rafturile, lucru ce părea a încînta pe Pascalopol. Otilia pretinse cărți: - Mi-ai făgăduit că-mi dai câteva romane nemțești. - Te rog! se ruga după obiceiul său Pascalopol, cu mâinile împreunate la piept, și era gata sa-i scoată un morman de volume. Însă Otilia îl opri, răzgîndindu-se deocamdată și oferindu-se să vină în altă zi. Pe un raft, Felix zări și un flaut, desfăcut în două fragmente. - Cântați din flaut? întrebă el. - Câteodată, în ceasurile mele bune. Sunt și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de explicație, niște instrucțiuni. Puse mâna pe lampa cu picior de pe masă și ieșind în coridor se-ndreptă spre odaia Otiliei. Camera era în dezordine și se simțea plecarea grăbită a fetei. Rochii care nu fuseseră socotite utile erau aruncate morman, o carte era deschisă și îndoită acolo unde ajunsese cu lectura Otilia când o părăsise. Ușile de la garderob nu erau bine închise. Felix căută bine prin toată odaia, dar nu găsi nici o scrisoare, nici un semn. Se lăsă jos pe un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-ar fi afirmat că Simion se purta așa totdeauna, ar fi jurat că nu e în toate mințile. Această idee începu să-l preocupe. Se dădu repede jos din pat, cu picioarele goale, și scoase din dulapul lavoarului un morman de fascicole cu cursul de psihiatrie al profesorului care-l remarcase. Nu era obligat să urmeze acest curs, totuși îl frecventase și-și cumpărase coalele litografiate. Începu sa citească lecțiile din primăvară, tocmai acelea în care se aflau elementele pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se retragă și, cu aprobarea recunoscătoare a acestuia, cei trei se ridicară. Moș Costache declară posac că vine și el. Familia Iorgu se arătă mîhnită: - Puteai să stai, măcar la prăjituri. Într-adevăr, chelnerii aduceau pe tăvi lungi de argint mormane de prăjituri și de fructe. Pe fața lui moș Costache se dădu o scurtă luptă de tonuri, apoi lăcomia învinse, și bătrânul rămase pironit pe scaun. Georgeta și generalul conduse pe Felix pe strada pustie, ținîndu-l fiecare de un braț
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare, precum și numeroase rude de a doua categorie. În convorbirea lui, expresiile "unchiu-meu", "mătușă-mea", "moșu-meu", "soră-mea" apăreau cu nota fanatismului. De sărbători, Stănică arunca la cutie un G. Călinescu pachet de felicitări și primea el însuși un morman. În casă la el, însă, nu venea nici o rudă. Pentru ce? Olimpia dovedise un caracter acru și declarase de la început că e sătulă de rude. Astfel, Stănică nu fusese în măsură de a o prezenta multelor sale rubedenii, ceea ce îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tramvaiul cu cai din Calea Rahovei, care mergea pe Calea Moșilor. Se dădu jos la Bariera Moșilor și se îndreptă spre Șoseaua Mihai Bravul, spre strada Fundătura Vaselor. Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie, scoase în fața prăvăliilor, printre mormane de rogojini, pe dinaintea prăvăliilor cu lână și plăpumi, și intră în Fundătură, ocolind prin strada Vaselor și strada Mașinii, ca să se gândească mai bine ce felicitare să-i facă bătrânei. Atunci și-aduse aminte că nu i-a adus nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obicei, îl trase și începu să alerge cu el pe scări în sus. În odaia Otiliei, pe pat, erau deschise două geamantane noi. Fata aruncă cu furie toate lucrurile de deasupra, spre a găsi ceva, și în sfârșit scoase un morman de cravate și unul de fotografii. Cravatele le aruncă pe toate în jurul gâtului lui Felix, care însă n-avu vreme să le admire, fiindcă Otilia îi trecea, una câte una, fotografiile, în care erau fixate momentele mai tipice ale petrecerii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l iubesc în tihnă pe bietul meu Pascalopol, fără insinuații. - Să fac eu cercetări! se oferi Stănică.Otilia strigă lui Felix: - Dragă, dă-i o crăvată, din partea mea, ca să nu mă maipersecute. - Cum! sări Stănică. Ai cravate? Și smulse tot mormanul de pe umărul lui Felix: - Faine! Minunate! Adevărat pariziene. Otilia fu sărutată,cu un țoc sonor, pe frunte. Stănică dădu să fugă pe ușă cu cravatele, dar Otilia îi smulse câteva din ele: - Nu toate, Stănică, ce faci? Mai sunt și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de lemn de stejar, unele vechi, scoase de la alte case, altele noi, dar cam verzi, desigur toate de ocazie, și le îndesă pe toate de-a lungul gardurilor. Într-o zi, aduse și cărămidă veche, din demolițiuni, și o depozită morman pe gazonul din grădină, răpind chioșcului G. Călinescu perspectiva. După toate aceste isprăvi, bătrânul era neliniștit să nu i se fure materialul, pe care îl însemna mereu cu var. Ieșea noaptea târziu sau dimineața în zori și-i dădea târcoale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca bătrânul să fi ținut bani în ele. Altă cutie era umplută cu ținte, printre care înotau câteva piroane. În sertarul de sus, Felix descoperi într-adevăr o cutie de tinichea din acelea pentru tutun, în care se afla un morman de monede de toate mărimile. Se gândi câți bani să ia, apoi se hotărî să ia cutia cu totul. Atunci zări sub cutie un pachet de coale scrise, cusute printr-o sfoară roșie, în chip de caiet, și cu un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fin. De unde-l aveți, Otilio? Fără să mai aștepte răspunsul, Stănică turnă în pahare la toți. Convivii ridicară întîi paharul în sus, cu gândul de a ciocni, apoi o oarecare rușine îi reținu, și băură în tăcere. Olimpia făcuse un morman de felii de salam, și comesenii luau acum pe tăcute și mâncau. Vasiliad înghițea ca un lup, aplecat asupra farfuriei. Aglae, zărind pe Otilia și pe Felix, deveni caritabilă. - Tu, Otilio, nu mănînci? și dumneata, domnule Felix? doar n-o să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aspect de prăvălii, nemaifolosite, și o singură curte mare ca de han vechi cu o casă în chip de potcoavă, cu etaj. Părea un hotel sau o casă de raport, și era de o murdărie înspăimîntătoare. În mijlocul curții ședeau îngrămădite mormane de gunoaie. Câini și copii alergau printre ele. Câte un geamlâc cu ochiuri sparte înconjura fiecare G. Călinescu rând, susținut pe stâlpi putrezi și unsuroși. După oarecare dibuire, Felix urcă niște scări de lemn murdare și se trezi în geamlâcul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știe că n-am furat de la nimeni, și ce am este cu cinste. Să-să-să muncești, să strângi. A-a-a-asta-i toată filozofia. Casa noastră, eram mic când a făcut-o tata. A lucrat-o tot cu meșteri italieni și a împărțit un morman de straie, când a ajuns la căpriori. Hei, hei, și asta-i casă trainică, bătrânească, cu var bun și cărămidă uscată, asta nu mai are moarte, nu ca scoicile astea de-acum, pe care le numiți case. De ce-am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în diguri mari, naftalinoase, de o parte și de alta a drumului, în jurul teilor. Otilia făcu semn, cu degetul împuns în spatele dur de cojoace al birjarului, să oprească, se dădu jos și se aruncă pe spate, cu voluptate, într-un morman de zăpadă. Pielița feței îi era roșie și moale, ca a mărului crețesc, și pe gură ii ieșeau colaci mari de aburi, din cauza gerului. Distrată de acest fenomen, îl chemă pe Felix și umflîndu-și obrajii îi făcu o demonstrație de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]