1,103 matches
-
trecuse de când se măritase și plecase din Câmpulung. Crâmpeiul acela de trecut parcă ar fi apăsat-o și parcă i-ar fi spus că-i prea târziu pentru ea... Amintirea unui soț, Mirelo, idiotu’ ala de Ticuță... Mai era și Mugurel, în primul rând Mugurel, deși n-ar fi fost mare lucru să-l lase la taică-său la Câmpulung să-și facă școala, dacă ar fi vrut și ar fi ținut cu tot dinadinsul să plece pe afară să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și plecase din Câmpulung. Crâmpeiul acela de trecut parcă ar fi apăsat-o și parcă i-ar fi spus că-i prea târziu pentru ea... Amintirea unui soț, Mirelo, idiotu’ ala de Ticuță... Mai era și Mugurel, în primul rând Mugurel, deși n-ar fi fost mare lucru să-l lase la taică-său la Câmpulung să-și facă școala, dacă ar fi vrut și ar fi ținut cu tot dinadinsul să plece pe afară să-și facă de cap. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fund să te plimbi, Mirelo, și pe urmă te-a usturat în fund de câtă foame ai făcut. Păi, banii de benzină, hotel și alte distracții; înghițea în sec, amintindu-și de unde îi rupea. Păi, tainul ei și-al lui Mugurel, că nu dispunea nici Velicu să dea pe-afară. El le dădea să mănânce, Mirelo, așa că să fi fost mulțumită. N-avea decât să se restrângă și totodată să se amăgească, încă-i bine... Păi, cum dracu’ să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împrospăteze acel curaj al vieții care, de o vreme, i se vlăguise... Timp de o săptămână, el n-a mai plecat de la ea. N-au ieșit deloc din casă în săptămâna aia de miere. Mirela i-a pus fotoliul-pat lui Mugurel în bucătărie și-l trimitea doar pe el după mâncare și după bere, și coniac mai ales, hrana cea de toate zilele a lui Vandam. Era într-o veșnică stare de semitrezie, care aproape că-i lua glasul, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pielea întinsă peste umflătura burții, ca un cearceaf sub care simțea zbenguiala aia și o vedea: niște umflături apărând și dispărând precum valurile și clipocelile unei ape sub care înota copilul, iar pe lângă ăsta îl avea pe celălalt, pe Mugurel, știindu-l mereu la școală ori jucându-se afară, știindu-l mereu în siguranță și fără s-o oblige la nici un efort. N-avea decât să stea întinsă în pat și să creadă din toată ființa ei că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mirelo, născuseși un băiat frumos și sănătos. Îi puse numele lui tăică-său, Petre, trăgând nădejde că în felul ăsta i-ar intra pe sub piele bătrânului și l-ar îmbuna ca s-o ajute, cum o ajutase, de altfel, și cu Mugurel, Mirelo, în părinți ne e toată nădejdea. După ce i se confesă lui frate-său, din toată inima, despre tărășenia cu Velicu, Vlăduț le povesti, la rându-i, bătrânilor cum se pricopsiră cu încă un nepot. Inimile lor se împietriră - Vlăduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de bere, mai ia o prăjiturică... — Să ne-ndulcim existența, oh, nu mi s-o face dracului rău de la cârnații ăștia? Prea am mâncat cu poftă. Am o lună de când nu m-am atins de carne. Lui Petrișor și lui Mugurel le-am mai dat, da’ io deloc. Carne, lapte, ouă, brânză, deloc. Nici pește n-am mâncat când a fost dezlegare la pește. N-am avut de unde, nășico, a-nghețat balta, hi-hi-hi, să vedem, oi muri cu pâine și margarină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
porcii. Păcat, păcat de sângele vărsat! După dictatura Ceaușescu, dictatura Iliescu își arată colții. 23. Era învățată, călită-tăvălită, mai trecuse ea prin faze din astea, păi, când scăpase de cretinu’ ăla de Ticuță care-o lăsase pe linoleu’ gol cu Mugurel, ce vremuri, ce mai vremuri... De bine, de rău, acuma avea un pat, avea pe ce să pună capul, dar n-ar fi avut cum să uite că tot în vremurile alea cumpărase patul ăsta, din salariul de la cantina concentraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că de-acum n-ar mai fi avut cu ce. Avea acum unde să doarmă, dar cu doi copii în loc de unul, iar de două săptămâni a pus pe liber televizorul și se trezește la lumina lumânării ca să-l îmbrace pe Mugurel să-l trimită la școală... Ba nu te gândi, Mirelo, că-i mai greu decât în vremurile alea când munceai la cantină. Te dai de ceasul morții să faci rost de bani ca să plătești curentul, păi, tot de la nășica, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sămânța lor de bărbați, și să nu uite, când o da ochii cu nășica, să se hotărască pentru un răspuns cu bâzdâgania asta de copil, Mirelo, cică nu te silește nimeni, da’ la o adică ești încolțită. După ce se-ntorcea Mugurel de la școală, îi dădea să mănânce și-l îmbrăca bine ca să iasă afară cu sania, iar în urma lui pleca și ea cu Moș Ajunul prin cartier, cu Petrișor în brațe. Le lua la rând, după cum știa că le găsește acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că n-are lumină să-și facă lecțiile. Smiorcăielile o apăsau în capul pieptului și-i luau tot aerul. Simțea că se sufocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că n-are lumină să-și facă lecțiile. Smiorcăielile o apăsau în capul pieptului și-i luau tot aerul. Simțea că se sufocă, iar Mugurel îi simțea slăbiciunea și se smiorcăia și mai tare, pornit parcă s-o ucidă. Știa că are putere asupra ei și-i plăcea s-o chinuie. O amenința cu lasă că te zic io lu’ tataie că mă ții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-su mare îl doare-n fund, că n-a mai dat de un an pe aici să-i întrebe de sănătate? Nu mai poate el că stai pe-ntuneric. Din partea lui tataie, poți să stai și afară-n ger’ și Mugurel că d-aia nu mai vine tataie, las’ că știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină el, o să vină, o să-ți arate el ție, striga Mugurel îndârjit, înrăit, pătimaș, împărtășind totodată nădejdea Mirelei că, într-o bună zi, s-or pomeni cu bătrânul la ușă, să le dea bani de lumină și de toate câte le-ar trebui... Altminteri, se certa cu Mugurel ca și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el ție, striga Mugurel îndârjit, înrăit, pătimaș, împărtășind totodată nădejdea Mirelei că, într-o bună zi, s-or pomeni cu bătrânul la ușă, să le dea bani de lumină și de toate câte le-ar trebui... Altminteri, se certa cu Mugurel ca și cu un soț. Îl lua în serios, deh, un copil de opt ani, uneori se simțea ajunsă la capătul răbdării. Nu mai rezista, ce mai, copilul ăsta o terorizează. Dacă de-acum, dar când s-o face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că o s-o sune ea pe avocata aia să-i spună, și bine, nășico, mulțumesc, mulțumesc pentru tot, sărbători fericite, te las cu Roberto, să ai parte de el și să-ți ajute Dumnezeu... Mulțumită Getei a cumpărat și brad. Mugurel a atârnat în el beteală și instalația cu beculețe și câteva bomboane de pom învelite în poleială colorată, legate cu ață. Se vedea dând ocol bradului cu Petrișor în brațe, rememorând o scenă de felul ăsta dintr-un film american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
slujbă, o agoniseală, banii, banii... De cum închise ușa șifonierului, tresări auzind soneria. Să țină de bani, deh, și țârâitul prelung răsucindu-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o casă străină în care ar vrea să se pripășească o vreme, ca și cum nici el n-ar fi de pe-aici, din lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să i se spună... În vremea din urmă, Mugurel o învinovățea smiorcăindu-se-n draci că o spune lui tataie, nu doar pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a pus-o să-i facă un frate? Nu-i trebuie, și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
facă un frate? Nu-i trebuie, și așa le e greu, și uite că din pricina frățiorului ăstuia, nu mai dă nici tataie pe la ei... Ea îi spusese în câteva rânduri ce gânduri are cu Petrișor, că o să-l dea, iar Mugurel parcă ar fi meditat la chestia asta; încă nu se decisese dacă maică-sa ar face bine sau rău. Când ar fi luat o hotărâre, maică-să ar fi trebuit pasămite să facă așa cum ar fi sfătuit-o. În sfârșit, Mugurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mugurel parcă ar fi meditat la chestia asta; încă nu se decisese dacă maică-sa ar face bine sau rău. Când ar fi luat o hotărâre, maică-să ar fi trebuit pasămite să facă așa cum ar fi sfătuit-o. În sfârșit, Mugurel se îndură să întrebe de frățiorul lui. Unde-i? Și maică-sa că l-a dat, l-au luat, acum zece minute au plecat cu el... Dacă ar fi venit puțin mai devreme de la școală, i-ar fi văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toate Petrișor, tot ce-i poftește sufletul... Fiu-său o asculta cu gura întredeschisă, cu privirea dilatată de uimire și încântare, și că ce bine ar fi fost să mă fi dat și pe mine la străinii ăia bogați... Lui Mugurel nu-i pasă. O să uite repede de frate-său și poate că și tu, Mirelo, pe lângă înstrăinare, ne e dată și uitarea. Vii în lume ca să-ți amintești, pentru ca apoi să ai ce uita... Peste trei zile însă, duminică, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și uitarea. Vii în lume ca să-ți amintești, pentru ca apoi să ai ce uita... Peste trei zile însă, duminică, n-ar fi avut cum să-l uite pe Petrișor. Duminică, pică, pe nepusă masă, bătrânul, tizul lui Petrișor, deh, și Mugurel că ce dor i-a fost de tataie și că abia așteaptă vacanța să se ducă la Câmpulung... De mai bine de un an, nu mai dăduse pe aici. Mirela își amintea că ultima dată când îl văzuseră fusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unul la altul. Se cuvenea să nu uite, vezi, că și altă dată o ajutase. Se sacrificase, își vărsase sângele, Mirelo, nu mai știi cine pe cine ajută când ne agățăm ca disperații unii de alții ca să scăpăm de înstrăinare. Mugurel îi povestea lui tataie cum că pe Petrișor l-a dat mama la niște străini bogați. Am scăpat de el, tataie, și lui îi e mai bine acolo, la oamenii ăia. Bătrânul clătina din fața lui osoasă de culoarea vinului, inspirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la oamenii ăia. Bătrânul clătina din fața lui osoasă de culoarea vinului, inspirând o vitalitate neostoită, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă, cum adică l-a dat? Mirela îi confirmă cu o mârâială iritată, exact așa cum ți-a spus Mugurel, l-am dat. L-am dat de suflet. Ai ajuns prea târziu, tataie, dacă ai fi venit alaltăieri, ți-ai fi văzut nepotul și tizul, și atunci Mirela parcă-l văzu întristându-se. Dacă nu cumva i s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Petrică reușește s-o întoarcă pe dos. Ar fi cazul să-și dea seama, și uite-l că-și dă. Refuză să înnopteze la ei, în pofida invitației lui Rafael. Păi, are un tren diseară și chiar pleacă, luându-l pe Mugurel cu el, la fel de sfios și de reținut cum a apărut cu patru ceasuri în urmă. 31. Alegerile din septembrie ’92 parcă i-ar fi readus, în sfârșit, cu picioarele pe pământ, Milică-tată, Rafaele, Octave, Codruțe, Angelico, Doinițo, puteți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]