4,856 matches
-
acolo, la poalele muntelui, se zărea infinita cetate a morților, care escaladase colina pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților era o groapă de palate, un osuar de mausolee monumentale străjuite de armate de statui din piatră putrezită ce se scufundau În tină. Am respirat adînc și am pătruns În labirint. Mama zăcea Îngropată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe alee. Braic ocolea chiștoacele de la distanță, temându-se deopotrivă de apă și de foc. Fața lui era pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste o parte din sprânceana dreaptă. Braic Îndrepta sprânceana, dar vântul o strâmba la loc, făcând-o să se prăvale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ci acționa În consecință. Când celălalt Braic era deja cuprins de vâlvătăi, omul-paie scotea de sub pat valiza de voiaj și se ascundea cu totu-n ea. Oglinjoara de recrut, camuflată Înăuntru Încă de pe vremea când făcuse armata la pompieri, Îi multiplica nodurile de pe față, aducându-l Într-o stare de exasperare profundă. Omul Braic transpira din răsputeri, Încercând să se ascundă cât mai bine În valiză. Și cu cît se agita mai mult, cu atât oamenii de paie Braic din jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Modul său destul de straniu de-a-și face reclamă propriului său corp era privit cu oarecare rezervă În salon. „Poftiți, pe rând, mai Întâi bărbații, apoi femeile... E loc aici pentru toată lumea. Nu vă Înghesuiți. În caz de aglomerație, mă pot multiplica... O scurtă meditație cu mâinile Încrucișate pe piept nu strică nimănui...” Făcută din cartilagii de cea mai bună calitate, carcasa doammnei Bernic avea proprietatea de a se plia pe orice corp străin, mulându-se perfect pe structura lui. În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe geam... Imaginându-le foșnind prin casă, brusc, Noimann avu o scurtă revelație, văzând cum În căușul palmelor sale răsare un salon În care, alături de Oliver și Braic, de femeia-șarpe și femeia-ou, de oameni-mâini și oameni-degete, de românopitecusul John Smith, multiplicat În mii de exemplare, de femeia-scaun și femeia-ușă, intră, șuierând pe nări, omul-locomotivă, trăgând În urma lui un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
puteți dispune oriunde și oricând”, se fandosi Noimann-târâtorul. Glasul penitentului era tot numai lapte și miere. Fața lui se destinse Într-un zâmbet pervers. Ochii Îi străluceau de satisfacție. Triunghiul conjugal luă forma unui pentagon, apoi cea a unui hexagon, multiplicându-se În spațiu. Da, Noimann-penitentul Îl punea la Încercare pe celălalt Noimann. Nervii cinicului nu mai suportau nici un cuvânt În plus sau În minus. Și totuși Noimann-cel-de-sus, Încordându-și voința, reuși să se calmeze. Nu era aceasta o dovadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un ecou multiplicat În ceilalți. Călătorii păreau să fie și ei cuprinși de angoasa care pusese stăpânire pe simțurile sale. Dacă Își ducea mâna la păr, Își duceau mâna și ceilalți. Dacă scutura nedumerit din cap, jumătate din oamenii aflați În vagon clătinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sfârșit. Compartimentele semănau unul cu altul. Toate erau ticsite cu oameni transpirați, Îmbrăcați În costume albe. Înghesuiala era de nedescris. Doctorul transpirase din cap până-n picioare. Cămașa era leoarcă, se lipise de spatele lui. Costumele albe mișunau pe hol. Se multiplicau În fiecare clipă. Totuși Îi făceau loc lui Noimann să Înainteze. Noimann Își făcu curaj și Începu să Întrebe dacă nimeni n-a văzut o doamnă Îmbrăcată În blugi, cu poșetă neagră și picioare neobișnuit de lungi. Toți o sesizaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căuta pe Mathilda peste tot. Trenul zbura prin noapte. Chipurile agitate ale călătorilor se reflectau În geamuri. Compartimentele se lungiseră. Părea acum că trec două sau chiar trei trenuri unul lângă altul, adăpostind Înăuntrul lor aceleași scaune și aceiași călători, multiplicați la infinit. Alergând pe coridor, Noimann dădu peste conductorul de tren și se scotoci precipitat după bilet. Își aduse aminte Însă că, prinzând trenul În grabă, uitase să-și mai cumpere bilet. Conductorul Îi făcu semn să nu se agite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al treilea om, unul care să caute urmele infracțiunilor și să culeagă plățile cuvenite. Buzz, sunt două sectoare în care excelezi: Hollywoodul și rețeaua de elemente infracționale urbane. Poți ajuta foarte mult operațiunea. Să contez pe tine? Simbolul dolarului dansa multiplicat în mintea lui Buzz. — Cine-i procurorul? — Un individ pe nume Ellis Loew. A candidat pentru postul șefului său în ’48 și-a pierdut. Ovreiașul Loew, drăguțul cu o poftă sexuală colosală pentru statul California. — Ellis e un dulce! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Era 110 evident că Elena își adora, în felul ei, copilul. Un fel egoist, ca toate felurile, de altfel. Elena își pregătea moștenitorul pentru ideile ei preconcepute, îl iubea pentru că i le putea satisface. Faptul că prin el își putea multiplica ambiția, că îl putea adăoga drepturilor ei de proprietate, că se putea, prin el, reprezenta o dată mai mult, era argumentul mare al afecțiunei ei. E drept că instinctul familial, redus la spontaneitatea lui, ar fi foarte slab fără adaosul acelui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
speranța, dar i-a luat-o imediat înapoi. Se târâie înapoi la Barabbas și rămâne pierdut în grădină urmărind broasca țestoasă a colegiului cum înaintează greoi, dar constant pe gazon. Noaptea, are coșmaruri legate de jucătorii de crichet. S-au multiplicat în legiuni de oameni îmbrăcați în alb, care-l aleargă pe străzi. Visul este extrem de clar și revine după câteva nopți, derulându-se în mintea sa ca un film de groază. Planează asupra lui și în timpul zilei următoare și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să plâng atât cât fac aici popas. Parfum de miere-n decolteu Cântă parfumul mierii-n corcoduș Ca îngerii în bucuria primăverii Aromizând un vis în faptul serii Să-mi fac în palma ta culcuș. Oglinzi în ploaia caldă, picurată, Multiplică un chip rotund Ca mugurii ce-n sân ascund Albul turnat în soarta decupată. Și zarzărul cu ramurile pline, Cu brațele împletite-n jurul meu îmi scutură petale-n decolteu Șoptind mieros cu viers de tine. Scâncesc petalele pe ram
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
alarmării lor cu un glas intenționat îndeajuns de tare pentru a-l auzi atât oamenii dinăuntrul porții, cât și cei din afara ei. Când fu anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă la alta, până când numărul luminilor păru să se multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, vasalii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură cam o jumătate de leghe, începu ploaia, stropii împroșcând flăcările torțelor. — Se pare că oaspeții din castel încă nu s-au dus la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
români, unii dispăruți în timp, alții încă în viață, autografe care scot în evidență valoarea deosebită a scrisului lui Octavian Stoica, precum și speranța că ar fi putut ajunge un scriitor deosebit în literatura noastră. Aceste autografe au fost extrase și multiplicate la xerox, citite și distribuite participanților. S-au rostit cuvinte de cinstire și aleasă prețuire din partea conducerii Muzeului „Pârvan” și a Școlii generale nr. 5 din Bârlad. A luat apoi cuvântul d-na prof. M. Coloșenco, adresându-se elevilor și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Pe scena „Teatrului Național” se reprezintă „O scrisoare pierdută”, într-o distribuție de excepție. Tache Ionescu îl felicită elogios, Caragiale răspunzând cu elogii la elogiile primite. În „Facla” lui George Banu se tipărește un număr omagial cu articolul „Caragiale orator”, multiplicat și de alte publicații. Vlahuță scrie „Momente inedite din viața lui Caragiale” și de la palat primește urări de la regina Elisabeta. La Budapesta, tinerimea universitară îl sărbătorește cu o imensă însuflețire, în timp ce la Berlin, pe adresa sărbătoritului sosesc nenumărate telegrame de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
public. Mă simțeam pierdută, irosită, irecuperabilă. Ceva dispăruse din mine pentru totdeauna și, chiar dacă nu știam ce era acel ceva, pierderea aceea îmi frânsese inima. Pe masa din fața mea a apărut o ceașcă de ceai, iar tandrețea gestului mi-a multiplicat durerea de vreo zece ori. Am început să plâng și mai tare și simțeam că-mi venea să vomit. —Cioc CIOC? mi-a scârțâit direct în ureche cineva care nu putea fi decât Don. Nu! — Doamne, chiar e în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
își pofti invitații în casă îi trădă profunda schimbare interioară. Rosti cuvintele cu inflexiunile din tinerețe, când trăia nepăsătoare, ca orice femeie iubită și împlinită. Muzicanții nemți tocmiți pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și mâinile în lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi țuica aurie sau votca. Iancu trecea de la un grup la altul. Aproape toată lumea vorbea despre Marioritza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Le considera printre cele mai inspirate și melodioase împerecheri de sunete. După el, aparțineau unui limbaj al cerurilor și ajunseseră pe pământ cândva, la începuturi, odată cu prima ninsoare. Le rostea cu ochii închiși, cu capul înclinat. Le asculta atent vibrațiile multiplicate în toată ființa lui, ca în cutia de rezonanță a unui instrument. Într-al Mării Negre prund⁄ Ler lerului Doamne⁄ La cel dalb altar preasfânt⁄ Hoi leronda lerului Doamne... Nicolae părăsi salonul. Urcă în bibliotecă și se opri în fața portretului Luminăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și, tot cu barca, trecuse apoi prin fața bisericii Domnița Bălașa, până la han. Apa urcase mult. O auzea clipocind sub podeaua pavilionului. Cât vedea cu ochii, nu mai exista nimic altceva decât o întindere de apă în care ultimele raze se multiplicau în reflexe arămii. Arcul podului se ridica deasupra lor, fără nici o legătură cu restul orașului. Câinele anatolian își așeză botul pe genunchiul lui și Manuc îl mângâie ușor, privind, în continuare, spre acel arc izolat, înconjurat doar de ape. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o sinucidere, murmură pentru sine locotenentul. O sinucidere, și niciodată n-am crezut că un targuí e capabil să se sinucidă. își caută osânda veșnică. Nici o zi n-a fost atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Sarea reflecta scânteierile soarelui, multiplicându-i puterea, făcând aproape inutil minusculul adăpost, anihilându-l și anihilând mehari-ul, căruia îi legase cele patru picioare după ce-l îngenunchease, deși îl durea sufletul să-l facă să sufere fără să fi meritat, după atâția ani în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
litere. E adevărat că cele cinci finale, dacă În cursul unei permutări cădea În corpul cuvântului, s-ar transforma În echivalentul lor normal. Dar nu-i Întotdeauna așa. În Isaia 9, 6, 7, cuvântul LMRBH, Lemarbah - care Înseamnă tocmai „a multiplica“ - e scris cu mem final În mijloc.” „De ce?” „Pentru că fiece literă corespunde unui număr și litera mem normală e patruzeci, În timp ce mem finală e șase sute. Nu mai e vorba de Temura, care te Învață să faci permutări, ci de Gematria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
podea era din material reflectorizant, și reflectorizante erau și unele dintre obiectele care mai Înainte mă frapaseră cu aspectul lor grosolan, paietele, balanța, un scut, unele cupe de aramă. Ne trezirăm cufundați Într-o atmosferă apoasă, În care imaginile se multiplicau, se segmentau, se contopeau cu umbrele celor de față, podeaua reflecta tavanul, acesta reflecta podeaua, și toate la un loc reflectau figurile care apăreau pe pereți. Odată cu muzica, se răspândiră prin sală miresme subtile, mai Întâi esențe indiene, apoi altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-ar fi desfășurat cu Încetinitorul, pe care regele o accepta cu o bucurie dureroasă, plecându-și docil capul. Apoi cel cu glugă izbi cu o secure, cu un tăiș care seceră aerul ca mișcarea unui pendul, impactul lamei se multiplică În fiecare suprafață reflectorizantă, mii de capete se rostogoliră, și din acel moment imaginile se succedară una după alta fără ca eu să mai pot urmări acțiunea. Cred că, treptat, toate personajele, inclusiv regele cu pielea Întunecată, erau decapitate și așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și îți strigă în ureche: păstrează disciplina! Te scot din rând și te trimit dracului acasă! Cu ăștia nu e de joacă - ar fi un dezastru să fii trimis acasă cu banii, să nu mai poți depune la fabrica de multiplicat bancnote a genialului țigan din Cluj care a repus Româna pe harta lumii. Nașpa! Mai bine ne ținem gura. Singura care are curajul să țipe e o femeie în negru, cu broboadă pe cap: pocăiți-vă! Și-a întors Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]