1,239 matches
-
Democrat al Unirii șa. * Erau publicate articole interesante: „Trasnistrenii” - de G. Toma, „Dr. Ion Grigore Sbiera”, de Alecu Procopovici, „Un proces de înaltă trădare în Bucovina de la 1780” de Victor Morariu, „Revoluția românească din Basarabia și unirea Basarabiei cu patria mumă” de dr. Ovid Țopa, „Școala din Bucovina”, fragment dintr-o lucrare mai largă de George Tofan, „Mesagiul delegației bucovinene adresat M.S Regelui Ferdinand” de exprimare a voinței bucovinenilor de la Congresul general pentru Unirea cu Țara etc. Poezia era prezentă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
iar ceilalți trei pe Vasile Pârvan spre Piața Kogălniceanu. Țiganul se ia după gașca în care e Pribeagu și tot pare că nu are de gând să cedeze, speriindu-i de-a binelea. — Las’ că vă prind eu, futu-vă mumele-n cur de aristocrați ! urlă și mai tare. Dar cum Cristi, Mamutu’ și Pribeagu fac stânga pe Elisabeta, spre piață, după câteva zeci de metri, observă că nu mai era nimeni în spatele lor. Se opresc să-și tragă sufletul, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e drept, dar care viețuiseră secole și secole sub trei imperii antagonice - rus, turc și austriac. Această „convulsie” dramatică a marii Uniri s-a văzut mai clar, cum se Întâmplă, În provincie și, mai ales, În cele „revenite” la patria mumă: Basarabia, Bucovina și Ardealul, cu toate provinciile sale - Banatul, Crișana, Transilvania, colonizată În bună parte de Sași, și Maramureșul. Nu o continuare a anilor ’38, an nefast când au Început dictaturile În România, cea carlistă și apoi cele două comuniste
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în legătura cu cele ce se petrecuseră în Moldova în 1467, când îl prinseseră pe un sol al său și l-au supus la cazne, dar acesta “a scăpat și a ajuns la noi, doar viu așa cum l-a născut mumă-sa.” Iar dacă va fi să sufere și Moldova, și Polonia, din pricina acestora “ce putem <noi> face ?” Se întreabă, retoric domnul. Este doar o subtilă aluzie la ce ar putea face el pentru folosul celor două țări. Ideea stăruitoare, din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sfântu Soari,/ Soarili, luna șî stelili/ S-o liniștit,/ Bubili s-o mântuit” (Botoș - Suceava). În basmul Porcul cel fermecat din colecția Petre Ispirescu, Sfântul Soare devine personaj indicator pe drumul inițiatic: „ - Nu poate să știe draga mea, îi răspunse muma sântei Lune, dar du-te încolo, spre răsărit, până vei ajunge la sântul Soare; poate știe el ceva”. Prezența astrului modelează traseul inițiatic și îl protejează pe neofit de atacuri nefaste. Accesibilitatea spațiului uranian este proprie saltului ontologic, fiind primul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poalele lui axis mundi, și scena exemplifică dominanta solară a eroului: „La un pom mare-nflorit,/ Nu e soare răsărit,/ Da’ e șarpe-ncolăcit;/ Pi-un voinic că mi-l sugea;/ Mi l-a supt de jumătate,/ Jumătate nu măi poate./ (...) Mumă-sa l-a blăstămat,/ Cu mâna țâța i-a dat,/ Din gură l-a blăstămat:/ - « Iu, iu, muică, iu, iu-te/ Pui de șarpe sugă-te!»”. Înghițirea parțială a revigorat deja puterea de rod a lumii, căci arborele mitic care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a plecat/ Și mi-a mânecat/ Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată” (Idem). Asemenea chinuitei nurori a babei Dochia, fecioara de 15 ani dintr-un basm cules de G. Dem. Teodorescu este trimisă după fructe imposibile în timpul calendaristic: „Am o mumă vitregă, care mă bate și mă chinuiește. Și i-a venit poftă să-i aduc căpșuni cât oul de vrabie, acum la-nceputul iernii”. Inițierea ei reușește prin valorificarea calităților morale și intrarea în sacrul roadelor mirifice este simplă. Maestrul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și utilă social a lui axis mundi, leagă în permanență fructe de aur și argint, dar cuplul regal nu are parte de ele, în ciuda destinației exclusiviste dată de sădirea lui specială: „Că l-am pus cu mâna,/ Să ia numai muma;/ Și l-am pus cu sapa,/Să ia numai tata”. Simboluri maritale frecvente în basme și în balada Letinul bogat 1 (21), merele din metale prețioase, succedanee ale soarelui și lunii prin culoare, asigură echilibrul cosmosului. Raptul lor pune universul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poț’ să te sui. Ălea intră”. Armura folosește puterea apotropaică a fierului pentru a contracara nocivitatea spațiului sacru, contondent tot prin mijlocirea metalului sacru de origine uraniană (el „a fost considerat căzut din cer”) sau htoniană („confirmă datele embriologiei tradiționale”). Muma pădurii îi dă eroului, întrun basm cules de G. Dem. Teodorescu, vase care au un efect opus mediului sacru și formează un microclimat numai pentru neofit: cofa încălzește în mijlocul gerului năprasnic, sticla răcorește pe arșița anihilantă. Călătorul are toate ajutoarele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drepturile imprescriptibile ale poporului român asupra țărilor din sudul Nistrului în general, și în special asupra Bucovinei. Polonii bucovineni, care aci în țară au dat dovadă de trăinicia lor națională, în momentul acesta istoric al unirii Bucovinei cu glorioasa Țară Mumă, dau expresie încrederii lor neclintite că poporul român, ținând samă de declarațiile exprese ale guvernului actual, va acorda minorității polone libertatea credinței catolice, libera întrebuințare a limbii polone în biserică și școală, libera așezare și exercitare a profesiunilor, în sfârșit
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
împreună cu ele să-și jertfească fiii pentru dezrobirea fraților noștri asupriți. După mari suferințe, vitejia minunată a oștirii noastre își găsește răsplata. Alături de glorioșii ei aliați, România este astăzi printre învingătorii lumii, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Patria Mumă, iar peste Carpați, românii care împreună cu noi de atâta vreme așteptau ceasul întregirii neamului, îndată ce și-au putut spune gândul, au proclamat prin Marea lor Adunare Națională întrunită la Alba Iulia, în 18 noiembrie/1 decembrie 1918, unirea lor necondiționată
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
un alt detectiv. Din fericire, însă, Povestașul nu a venit. Te-ai plictisit vreodată de literatură? Niciodată. Ai urât vreodată poezia? Zilnic. Poezia poate fi periculoasă? Pentru cine, pentru poet sau pentru cititor? Pentru poet e ciumă, pentru cititor e mumă. Cât loc ocupă celălalt în poezia ta? Mult. "Eu sunt o rudă îndepărtată a mea". Dacă ar fi să faci un portret al criticului de poezie, cum ar arăta acesta? Aici, având în vedere slabele mele talente de desenator, aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și noroi; vremea se înăsprise și sosea iarna peste ei. Toți refugiații din Transilvania, care alergaseră cu o parte din avutul lor ca să scape de ungurii reveniți biruitori în sate și orașe, erau îndreptățiți să caute un adăpost în țara mumă pentru care manifestaseră cu entuziasm la intrarea trupelor noastre, dar unde se duceau? Ce-i aștepta pe toți acei nenorociți fără bani, fără nici un rost, chiar de ajungeau în Moldova, pământul salvării în mintea lor? Se știe câți morți au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru omul care își mărturisește pacatul de a preferi țara sa oricărei alte țări. Acelor întocmitori de sisteme, regeneratori ai omenirei, voi zice că în zadar caută ei să smulgă din inima omului cea mai firească simțire suptă odată cu laptele mumei. Când rândunica nu se va mai întoarce la locul unde și-a măistrit primul cuib, când vietățile codrului, oricât ar pribegi, nu se vor mai întoarce la culcușul lor statornic, atunci și sufletul omului nu se va întoarce spre locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
feciorul lui cel mare: povestind, până pe patul de moarte, despre pitorescul lucrurilor din trecut, al căror observator atent și amuzat fusese. Așa arăta tatăl meu. Iar lângă el, până a-și vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă-mea, Maria din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de dimineață până seara - pe când cea de-a doua este o diversiune, un condiment, un excitant, cu con cluzia mult așteptată a unor Îmbrăți șări mai cu foc și cu necaz. „Iubește-mă mai cu mânie, că doar nu-s mumă ta!“, țipă la tine ardelencele iubețe. Ați auzit cumva de descântecele folosite de femei În grija lor geloasă de a nu ne pierde? De podoaba lor creață, culeasă În borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pașopt de ore rezolvăm situația toașe prim, rezolvăm..., a mai găsit puterea Gârmoci să repete mecanic ce i se șoptise. -Bine, pașopt de ore, atât. Apoi sunteți niște oameni morți. Morți, bă, și tu, și Fanache, șmecheru ăla, futu-vă muma-n cur de boi... Telefonul s-a închis. Gârmoci s-a prăbușit pe fotoliul lui de șef. Nu-și mai dădea seama dacă e viu sau mort. -Și acu ce facem, Fanache, ce facem, cum rezolvăm? -Să trăiți, nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
boierești care deținea, la vremea aceea, sute de hectare de pământ și un conac relativ modest, fără electricitate sau instalații sanitare, dar de un bun-gust tradițional. Mama ei, Paulina Bălăcioiu, născută Pleșoianu, înrudită cu Brătienii și cu Tătăreștii, era numită „Muma“, datorită caracterului ei ferm și temperamentului aprig - pe care le-a demonstrat o dată în plus, în ciuda bătrâneții, în zilele grele ale exproprierii „rămășițelor moșierești“ din 1949 -, trăsături care au fost moștenite de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Tatăl, Gheorghe Bălăcioiu, era un boier
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
inginer pe nume Mișu Mihail și s-a mutat la Slatina, unde își va petrece și Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu o parte dintre vacanțele în care rămăsese singură din cauza plecării fiicei ei din țară; tot la Slatina se va refugia, după expropriere, Muma, împreună cu fiul ei mai mare, Scar lat (Atu). Acesta din urmă, ofițer în Primul Război Mon dial, s-a întors de pe front cu nervii zdruncinați - Monica Lovinescu și-l amintea ca pe un personaj asemănător bătrâ nului José Arcadio Buendia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nucul mare din curte cu pușca fără gloanțe atârnată de umăr“ (La apa Vavilonului, ediția 2008, p. 50). Cel mai mic dintre frați se numea Octav. „Octav Bălăcioiu, fratele mai mic al mamei, pentru care se spunea că bunică-mea, Muma, vânduse un capăt de pământ [ca] să-i cumpere un avion spre a vâna leul în Abisinia [...], era singurul aventurier al familiei; în ochii mei se asemăna cu Hemingway. Octav plănuia vânători extravagante prin țări îndepărtate, nimeni n-a reușit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
François Pinton 8, face obiectul publicării în ediția de față. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu trăia sufletește numai prin legătura epistolară cu fiica ei. Își limitase orizontul afectiv, social și intelectual la lucrurile și la persoanele care aveau legătură cu Monica Lovinescu. Exproprierea Mumei și pierderea casei părintești de la Crușeț, bolile ei înseși și ale celor din familie, sărăcia, excluderea din partid (care ar fi putut antrena o eventuală arestare), naționalizarea apartamentului din fostul bulevard Elisabeta și percheziția care i s-a făcut în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea, uneori mă gândesc că n-am să te mai văd. Ce jalnic sfârșit va avea viața mea, dacă va fi așa. Familia îmi prevestește că s-ar putea s-o sfârșesc pe loc, de atâtea ori: visul și amenințarea Mumei, căreia Charles îi atribuise replica asta: „Bucură-te... că frumoasă floare îți vine“. [...] Luni seara, 29 martie [1948] [...] De ce nu ești aici, Mouette, măcar un minut! Șaizeci de secunde! Ce bogate am fi amândouă! Ne-am vedea, ne-am îmbrățișa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o coconiță mică». Iar el, lăsând jos căldările pline cu apă rece, și-a făcut semnul crucii, spunând înfocat: «Să ne trăiască». Sus, pe prag, Maia, plină de ifose, o întrebă pe Mitrana: «Mai vii odată, sau muriși acolo?»“ (Cronică Muma) [...] Îți trimit amintirea noastră, a tuturor, morți și vii. Mamie III Sâmbătă, 12 martie [1949] Azi-dimineață, pe când eram încă adormită - sau, mai bine spus, pe când mă aflam între viață și neant -, am auzit pași străini în vestiar; am strigat: „Cine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
strigat: „Cine-i acolo?“ și Lina mi-a răspuns: „Domnul căpitan de la Slatina“. A intrat în cameră timid și jenat că mă deranjează (stătuse o oră la portar, ca să nu vină prea devreme) și a vărsat sacul cu vești proaste. Muma și Atu sunt la Craiova, în stradă, literalmente în stradă, având drept unic bagaj boarfele cu care erau îmbrăcați la ora trei noaptea. Octav - bolnav, grav bolnav, operat fără speranță etc. etc. Crușețul nu mai există. [...] Mama 3/1949 I
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu care erau îmbrăcați la ora trei noaptea. Octav - bolnav, grav bolnav, operat fără speranță etc. etc. Crușețul nu mai există. [...] Mama 3/1949 I 28 martie, luni, Sl[atina] [1949] [...] La gară, posomorât, cumnatul meu, cu vestea asta catastrofală: Muma rechemată la Cra[iova]. Abia ce-și dezmorțise bietele oase bătrâne. Sunt eu însămi atât de buimăcită de această lovitură, îmi dau seama că acest început este de fapt continuarea cumplitei nenorociri pe care au trăit-o. Muma plecase pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]