1,414 matches
-
Ai fost sau n-ai fost strălucitor, admirat sau disprețuit, când te desparți de ei, orice sinucidere e prea dulce. Fiece cuvânt ce l-ai spus parcă a devenit noroi și se ascunde undeva pe fondul izolării tale, ca să te murdărească în fața ta. Vorbele se transformă în otravă și, după ce te-ai spovedit ceasuri și ceasuri, te amețește vidul oamenilor și-al tău. Tot ce nu e singur putrezește, și niciodată n-am fost singur până la înmugurire. După orice conversație, ești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ani, și alta să ți se agațe de gât o adolescentă de șaisprezece. Cornelia își face și ea în sfârșit apariția, gâfâind greoi: — N-am putut s-o țin, nebuna naibii, se scuză către Ves tala Mamă. Își aranjează rochia murdărită de praf. — M-a trântit pe jos, că e puternică precum un bivol... Ridică glasul să se facă auzită cu toată hărmălaia din jur: — În fața templului! Se uitau oamenii la noi și-și dădeau coate. E mai mult decât Occia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
metalelor, cum deja i-ar fi permis imensa lui știință, hotăra să se consacre unei reforme spirituale. Întemeia Confreria, inventând o limbă și o scriere magică, ce ar fi servit drept fundament științei fraților care aveau să vină. „Nu, că murdăresc cartea, bagă-mi-o În gură, nu, nu face pe proasta, așa, bine. Doamne, ce bună-i mamaia, rosencreutzlische Mutti-ja-ja... Dar știi că ceea ce primii rozacruceeni au scris În primii ani ar fi putut ilumina lumea, dornică de adevăr?” „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-o iau spre baie, ca să-l spăl. — E totul În regulă, scumpule, Îi cînt eu Încetișor, desfăcîndu-i costumașul murdar și dîndu-i-l jos. Îi ridic maieul și mă străduiesc să nu Îl murdăresc și mai rău decît e deja. Mami e aici, zic și Încerc să nu mi se rupă inima de plînsul lui, În vreme ce-i curăț voma din păr. Îl aduc Înapoi În dormitor și-l culc pe masa pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prins acum de vraja Lisei, dar pînă și eu Îmi dau seama că Lisa se Înșală amarnic crezînd că Michael va pleca de lîngă Linda. Nu vreau să mai rămîn aici, nu vreau să stau În locul ăsta și să mă murdăresc prin asociere, nu vreau să mai am nimic de-a face cu ei. Mă Întorc și-mi iau faxul, apoi ies pe ușă, trîntind-o În urma mea, cu un gest cam copilăresc. Linda mi-a atras atenția să nu am Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fotografia cu discreție sub poalele fustei. Când, în cele din urmă ajunseseră la Agra, într-un vagon de clasa a treia care oprise la Fort Station, fără să piardă prea multă vreme, le destăinui secretul servitorilor noii case. Fata se murdărise. Cu siguranță o vor trimite de aici. În casa unchiului Amritei, Anjali fu încuiată într-o cameră de sus în timp ce acesta se sfătuia cu frații și verii săi. Apoi, unul din ei o chemă pe Anjali și îi dăruiră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câmp, în prima zi însorită din trimestru, și ochii încep să-i curgă, iar nasul i se umple de mucus incolor. Atât nasul cât și ochii i se înroșesc de atâta frecat, iar mânecile cămășii albe se umezesc și se murdăresc. Toată după-amiaza este o tortură. Îi este imposibil să se concentreze asupra jocului, care se desfășoară undeva, la câteva mile, prin aburul câmpului. Aflându-se în afara terenului, nu are altceva de făcut decât să-și plângă de milă, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trombă, Împroșcându-mă cu un jet de noroi până la genunchi. Când mă urc Înapoi În mașină Hector și Claire rânjesc la mine. Îmi pare rău Bruce da nu prea iești Îmbrăcat ca lumea pentro fermă! Ai grijă să n-o murdărești acu pe Claire! Fierb În tăcere În drum spre șopron. E un loc imens, urât și rece, dar e destul de izolat. Aranjez repede camera, deși nu destul de repede din punctul de vedere al lui Claire. — E groaznic de frig Bruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fusta În sus și dându-i jos chiloții până la glezne, astfel Încât să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos. I-ai tras În sus piciorul ei prost și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu se murdărească pe pământ. Apoi pantalonii și chiloții tăi sunt jos, dar amândoi Încremeniți, când trece o mașină pe podul cu o singură bandă de circulație de deasupra voastră, trosnind pe pietriș În mers. Tu te Împingi În ea, iar ea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Din bucătărie se strecoară mirosul unei plăcinte pe care numai ea știe s-o facă. M-am așezat la masa de lucru și am început compoziția: Mama, ființa cea mai dragă. Cum să las lacrimile să cadă pe foaie? Îmi murdăresc scrisul, căci se amestecă cu cerneala. Cine ar putea să cuprindă în vorbe câtă durere se ascunde într-un bob de lacrimă, atunci când se ivește pentru mama? S-a apropiat încet de masa mea de lucru și mi-a lăsat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
împotrivire. Groparul se mai scărpină în cap, mai cercetă din ochi într-ascuns pe locotenent, mereu nehotărât și bănuitor. În sfârșit merse la ușă și, din prag, strigă: ― Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute! Fata sosi îndată, întrebătoare, cu degetele murdărite de vopseaua ouălor roșii. Când îi spuse tatăl său că ofițerul o cere de soție, se spăimântă, se uită la Bologa și izbucni în lacrimi. Groparul stărui să răspundă "domnului locotenent", dar toate fură în zadar: Ilona plângea și nici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl strângea de n-o mai putea răbda. O luă de curelușă, cu mâna stângă, legănînd-o în ritmul pașilor. Deodată casca se lovi de ceva, cu zgomot metalic. Apostol se opri mirat. Pipăi. Un trunchi de brad, rășinos, încît își murdări degetele... Și iar sârmă ghimpată... Trei rânduri, cu împletituri dese... Bologa se tulbură. A nimerit tocmai cărarea pe care umblă patrulele care cercetează valea dintre liniile vrăjmașe. Dacă s-ar întîlni pe aici cu vreo patrulă de recunoaștere... O clipă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu ce să facă focul. Ce contează. Nu am chef să recitesc. Scriu. Asta e tot. Într-un fel, e ca și cum aș vorbi singur. Fac conversație cu mine însumi, o conversație din altă epocă. Intercalez portrete. Sap fără să-mi murdăresc mâinile. Mergeam pe costișă de câteva ore bune în acea duminică faimoasă. Puțin mai jos, era orășelul, adunat la un loc, casă lângă casă și, ceva mai în spate, masa înghesuită a clădirilor Uzinei, cu furnalele sale de cărămidă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-ncerca să-i înțelegi pe oameni, trebuie să sapi până la rădăcină. Nu e de ajuns ca, dintr-odată, să disloci timpul pentru a găsi ce cauți: trebuie să sapi în fisurile lui și să scoți la iveală puroiul. Să-ți murdărești mâinile. Nimic nu mă dezgustă. Asta e sarcina mea. Afară s-a lăsat noaptea și ce altceva aș putea face noaptea decât să iau vechile așternuturi și să le cârpesc câte puțin, iarăși și iarăși? Mierck avea în continuare mustățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trădători“. În ziar scria că mulțimea îl purtase în triumf, triumf întrerupt de sosirea jandarmilor, care făcuseră câteva arestări, printre care și Matziev, și împărțiseră numeroase lovituri de baston. Considerat „provocator de disensiuni, după ce a rupt codul tăcerii și a murdărit prin cuvintele sale onoarea armatei franceze, locotenentul Matziev a compărut două zile mai târziu în fața unui tribunal militar care l-a condamnat la șase luni de arest“. Ziaristul de doi bani care scrisese articolul încheia arătându-se scandalizat de atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și, câteodată, chiar în paturile lor. Liniștiți și împăcați ca niște prunci. Ieșind din biroul judecătorului Mierck, după ce am lăsat-o acolo pe Josăphine, nu eram prea mândru de mine. Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare. Orașul avea amețeli. Un oraș beat. O mulțime de recruți băteau orașul, umplând străzile cu umorul lor lăudăros și cu râsetele prostești. O nouă tranșă, mult mai numeroasă de data asta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a rahatului, făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă, separă, toacă, ciopârțește, ucide, dar uneori pune unele lucruri în ordine. Doamna de Flers m-a luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem camere, nu mai e loc... Am intrat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată și terasa dinspre vest, aici își aveau cuibul porumbeii cei gălăgioși, care se aciuaseră sub țigle și murdăreau podeaua terasei cu găinațul lor, iar mama striga, când vom scăpa de porumbeii ăștia, ne vor îmbolnăvi, alungă-i de aici înainte să ne contamineze pe toți, iar tata privea cuiburile lipsite de apărare, sfâșiat între mila față de porumbei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de atunci nimic nu mi-a mai reușit. Nici înainte nu fusese cine știe ce, spune ea, dar eu protestez, cum adică, nu îți amintești cât de bine ne era imediat după ce s-a născut Noga, cât eram de fericiți, până ce am murdărit eu totul, iar ea râde, asta numești tu bine? El era gelos ca un copil pe atenția pe care i-o acordai ei, dorea să ai grijă numai de el, nu îți mai amintești cât de brusc s-a îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aș putea crește copilul împreună cu ea, ei privesc totul ca pe o situație-limită, fără speranță, ca și cum ai avea de ales între o boală incurabilă și un accident rutier. Degetul meu alunecând pe masă, se întoarce la mine curat, nu îl murdărește nici măcar un firicel de praf, Hava se întoarce spre mine și întreabă, tu ce crezi, Naama, eu mă bâlbâi, este mult prea devreme să mă pronunț, voi lucra cot la cot cu ea până la naștere, după care vom vedea, încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de bună seamă. Tot bărbații guvernanți au decis că rețeaua de gaze și canalizare nu este o prioritate națională, mai ales la țară. În definitiv, în această societate în care se pare că bărbaților nu le este foame, nu se murdăresc și nu murdăresc, numai în 83% din cazuri doar femeile gătesc și spală, e treaba lor să continue dialogul cu veșnicia măturii, sobei cu lemne, albiei de rufe, găleților cu apă. Dacă vor să scape de această condiție, nu iau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Tot bărbații guvernanți au decis că rețeaua de gaze și canalizare nu este o prioritate națională, mai ales la țară. În definitiv, în această societate în care se pare că bărbaților nu le este foame, nu se murdăresc și nu murdăresc, numai în 83% din cazuri doar femeile gătesc și spală, e treaba lor să continue dialogul cu veșnicia măturii, sobei cu lemne, albiei de rufe, găleților cu apă. Dacă vor să scape de această condiție, nu iau din banii publici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
vrea, ci spune deschis, care nu poate să fie cumpărată, care nu crede că i se cuvine să fie întreținută, dar nici că trebuie să devină unica spălătoreasă și bucătăreasă în propria familie odată ce și partenerul ei de viață se murdărește, îi este foame, este tată sau fiu. O feministă crede că cei doi soți au obligații egale față de creșterea copiilor, îngrijirea bolnavilor și ocrotirea bătrânilor din familie. Uneori astfel de „scorpii” mai sunt și frumoase. Dar nici una nu spune „da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
femeile și bărbații fac și vor lucruri diferite: - În living, bărbații țin telecomanda, privesc la televizor și vor liniște, femeile țin capul în pământ, dau cu aspiratorul și vor odihnă; - În curte, bărbații joacă, de obicei fotbal, femeile întind rufele murdărite de bărbații și băieții care se joacă; - Deși bărbații sunt infantilizați în sfera privată, femeile sunt cele care par dependente; - La telefon, bărbații dau informații, femeile sporovăiesc vrute și nevrute; - Ei sunt Vocea (vocea autorității), ele sunt Imaginea (imaginea răsplății); - Bărbații se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
căzut în cur. Apone îi chemă la ordine. Se afla deja în cabina de uscare și-și ștergea umerii. Nu avea mai multe șunci decât soldații de douăzeci de ani. ― Mișcați-vă. O să secați reciclatoarele, chiulangiilor. Hai, afară. O să vă murdăriți la loc una-două. În popotă avu loc o segregare neoficială. Un reflex mașinal. Nu era nevoie să șușotești instrucțiuni sau să pui cartoane cu numele lângă pahare. Apone și membrii secției de asalt rechiziționează masa cea mare, în timp ce Ripley, Gorman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]