4,032 matches
-
acolo praștia capacele de bere bancnota de cinci lei mototolită cu ea îmi cumpăram dreptul la vise în cinematograful de lângă piața chibrit 3 noiembrie 2011 Scenă ultimul reflector clipește obosit într-un colț al decorului a împietrit un poștaș cu mustață stufoasă odată aducea pensia de două ori pe zi (la matineu și seara) fluiera romanțe în fața porților de carton poate că acest personaj ambiguu rămâne doar o iluzie definitivă așa cum e viața însăși atunci când numeri vise ca pe niște ani
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de golf. Avea tremurici, de unde și gluma cu frământatul chiflelor, dar era curat, scump la vorbă, te țintea cu ochii lui injectați, era împăcat cu viața, făcând efortul să se arate cu vână, lucru care s-a oglindit în linia mustății lui albe ca o potcoavă de cal până în ultimul moment al vieții. Presupun că i-a aruncat aceeași replică binecunoscută, legată de familia pe care o proteja, și Sylvester m-a dus la fiu-său, un tânăr pe care banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Astfel, cu lumina aprinsă, îl vedeam pe Einhorn în brăcinari, cu brațele lui descărnate și pline de pistrui, cu părul lui cărunt ce zbura în toate părțile în jurul feței care era întrucâtva teșită, cu nasul lui coroiat cu șiretenie și mustața tunsă scurt. Dacă era fără chef, ceea ce se întâmpla uneori, știam să nu fac zgomot până nu-i revenea buna dispoziție. Nu era o politică bună să fii prost dispus dimineața. Prefera să fie glumeț. Vesel ca un cintezoi, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încercat să-i spun că n-are dreptate și că nu era cazul să încerce să se revanșeze în nici un fel. Era în toată puterea lui de mascul și avea o înfățișare foarte virilă în ciuda exagerărilor, cum era de pildă mustața, vipușca pantalonilor de la costumele de 22.50 de dolari pe care le achita puțin câte puțin - avea bani, dar tot prefera să plătească în rate. Mi-a spus: Nu trebuie să încerci să te porți frumos cu mine, Augie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și să aranjez cutiile, ca să îi fac mai mult loc păsării, ceea ce mi-a permis să îmi ascund posomorala. În timp ce bătrânul, ascultând-o pe Thea cum își descrie planul, aproape că nu era în stare să-și ascundă zâmbetul de sub mustăți. Ca mulți entuziaști, Thea nu își dădea decât rareori seama de ce credea celălalt care se prefăcea că ascultă cu luare aminte. De vreme ce bătrânul primea un preț exagerat pentru vulturul lui sau, cum vedeam eu situația, găsise un loc pentru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Dimineața, bunicul da Fiori, tatăl lui cel mărunțel, ieșea cu o șcapcă pe cap și cu un costum englezesc de modă veche, de o culoare verde închis, pufoasă, cu o centură peste haină și cu nasturi rotunzi. Își pieptăna vârful mustăților cu degetele sale păroase, și când mergea, piciorușele sale abia păreau să-l susțină. Ne plăcea enorm să ne ridicăm în capul oaselor din pat, unul lângă altul, goi cum eram, și să îl privim umblând ca un șoricel printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
deseori al unui copil, iar tatăl care purta el însuși sicriul pe cap se dădea deoparte de pe drum - și la fel și întreb cortegiul, inclusiv muzicanții - și cu ochii lui, asemeni unui lapte de întuneric, și cele câteva firișoare de mustață mongolă lipite pe umflătura sălbatică a gurii, aproape supărat, chiar ostil, urmărea cu privirea vulturul care trecea pe lângă el. Și se auzea aceeași șoaptă, „Mira, mira, mira - el águila, el águila!“ Așa treceam pe lângă pietrele albe și pe lângă zidurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mi-a spus Iggy. Poate că vrea să publice povestea vulturului tău. Ce revistă e asta? Wilmot’s Weekly. Da, am venit aici pentru perioada vacanței, a completat respectivul Oliver. Arăta cam neghiob, nu prea inteligent, cu buze subțiratice, o mustață mică și pomeți noduroși. Era clar că era alcolist, și în plus un om vanitos. Era foarte recentă poziția superioară pe care o ocupa în lume. Moulton și Iggy îl cunoșteau din New York, și unul din primele lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ultimul leneș. Întrucât mi se scofâlciseră obrajii, oasele deveniseră proeminente, iar ochii îmi căpătaseră o lucire adormită, datorită sentimentului de jenă pe care l-ar fi arătat dacă s-ar fi deschis mai tare. Și îmi lăsasem un fel de mustață indiană, din fire blonde, de-o parte și de alta a gurii. Thea își bea cafeaua, îmi spunea să mă fac bine, își punea sombrero-ul cu bănuți de alamă, și pleca să ia caii. Eu ieșeam și mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
treaba. Ne-am gândit la un plan. Poate că Bătrânul va reuși să scape de agenții ruși călătorind incognito prin țară. Adică cum, incognito? Asta e informație confidențială, March. Vreau să spun că va trebui să dea jos barba și mustața, să-și taie părul, să treacă drept turist. Ei bine, m-am gândit că asta suna tare caraghios. De parcă l-ar fi pus cineva pe Gandhi să meargă deghizat în Prințul Albert. Cum să trebuiască un om ca ăsta, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Păi ai toată după amiaza pentru asta. Ce, nu poți face două lucruri în același timp? Și apoi și Clem Tambow mi-a spus cam același lucru. Urma să își ia în curând diploma și arăta acum foarte matur, cu mustața lui deasă și cu trabucul în gură. Se îmbrăca într-un costum de amărăștean și hainele îi miroseau a detergent de vase și a transpirație masculină. Ei, barosane, văd că ai rămas neschimbat, mi-a spus. Acuma, Clem și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nu vedeam nimic de obiectat în asta. De asemenea, sunt mistică, adeptă a învățăturilor lui Gurdjieff. P-asta n-o știam. Mi-a arătat o fotografie cu nenea în cauză, un tip cu capul ras, ochi afundați în orbite și mustăți din vechea școală a luptătorilor din Crimea. N-am văzut nimic periculos în mutra lui. Ce altceva? Cheltuia o grămadă de bani pe haine. Asta se vedea; dulapurile gemeau de rochii. Dar nu mi-am bătut capul cu asta. De vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
seară de un negru rembrandtian, cu ochii lui cu pleape înroșite și capul și urechile colțuroase, dar cu un zâmbet de „zi-le una d-ale noastre“ cu suta pe masă; avea dinți lungi, iar favoriții îi erau oarecum asemeni mustăților de pisică, ceea ce se potrivea perfect cu ridurile sale corupte, inteligente și gura care i se lățea pe față. Când se afla în mijlocul sexului frumos, nu renunța la zâmbet, dar acuma că ședea ca un șef de trib din sudul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îl blestemasem, n-a scos nici un cuvânt. Era clădit bine, îndesat și lat în spate, cu un cap judicios de mic, ca o bilă, lipit de trunchi. Majoritatea părului de pe față îi era alb, dar nu de la vârstă; avea o mustață neagră care se arcuia pe colțurile gurii calm, în jos. Ochii îi erau albaștri și purta ochelari. O salopetă decolorată i se usca încet în jurul gambelor lui masive. Mi-am lăsat imaginația să zboare și l-am văzut cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la toți milă de el. Păi dacă veni vorba de milă, am spus eu, de ce nu i-ați arătat același sentiment mătușii? Că a pierdut atâta vreme, o bucată uriașă din viață. Ca și cum ar fi fost practic la închisoare. Aici mustața lui Basteshaw s-a lățit într-un zâmbet. Pe vremuri eram mort după istoria artei, mi-a spus. În loc să mă duc să fac pe comersantul în timpul verii, cum voia bătrânu’, o ștergeam la biblioteca Newberry unde eram singurul adolescent între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
reacționează violent, dar este oprită de Gigel) Gigel: Hai, Miki, nu fi supărată, nu da tu noblețea ta siameză pe toată Africa lui Coco. (o mângâie). Uite ce blană de mare doamnă ai. Și ce ochi frumoși... Piki: Și ce mustăți de mare doamnă are mâța... Miki: Uite javra, a prins glas... (Piki mârâie agresiv la Miki; intervine Gigel) Gigel: Piki, mâine mergem la clinică pentru ultimul vaccin. (îl mângâie pe cap) Cum să se îmbolnăvească un asemenea cavaler? Casanova cartierului
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
la serbarea copiilor. O să te aplaude. (către sală) Nu, copii?(către sală) Copii, vreți să vă spun cum l-am cunoscut eu pe Coco și l-am adus acasă? Vreți...? Eram într-un târg de păsări. Un tip fioros, cu mustață și o privire de pirat țipă: ,,ia papagalu’, ia papagalu’! Din Africa, rasa yako. Nu bea apă, mănâncă doar semințe. Priviți frumusețe! Și un cioc care vorbește!’’ L-am cumpărat. Am ascuns colivia pe balcon, departe de Miki și Piki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
două femei: "Doamna Maria Săteanu și domnișoara Doinița, candidată la actorie..." Mihai a secerat-o pe fată cu o privire scurtă, un fel de "dacă și savarina asta ajunge actriță, mă las dracului de scris teatru!", în timp ce secretarul, netezindu-și mustața haiducească, a continuat prezentarea: "Mihai Vlădeanu, autorul piesei cu sînziene, de luna trecută, la T.V." Cînd Mihai și-a înclinat privirea în fața femeii, care n-a schițat intenția de a-și ridica mîna să i-o ofere, dar și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
replică la privirea lunecată pe trupul ei. Personajul principal s-a purtat ca un bădăran, sugerîndu-i prietenei sale, în final, că ușa e deschisă. O femeie nu poate fi dată afară chiar așa și-ncă într-o piesă la Televiziune. Mustața semeață i-a căzut secretarului literar peste gură, pleoștită, ca spuma laptelui încins peste buza oalei; fetița cu aer de frișcă bătută proaspăt a vrut să zică ceva în apărarea personajului, care i-a plăcut, dar a înghițit în sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
greutăți? Mi-o închipui goală, pe marginea patului meu, înainte de-a se răsturna a răspuns Mihai cu ciudă, amețit de vodca băută deja. Hm! a pufnit secretarul literar peste zece ani, cînd o să ai vîrsta mea, să-ți lași mustață, să ai pe sub ce rîde. Ca și hîrtia albă din fața scriitorilor de talent, paturile lor ar trebui să se răzvrătească, să nu suporte orice, nici ca divertisment și nici ca aventură a cunoașterii dacă asta implică pierdere de timp. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate din poșetă banii și cumpără o revistă, întorcîndu-se spre ieșire, preocupată de cumpărătura făcută. Asta-i poamă de-aici, din oraș bombăne secretarul literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd s-o preseze mai bine pe buza de sus. Nu cred! Aș fi văzut-o pînă acum. Tu nu vezi decît femeile ce vin la teatru rîde secretarul literar. Mulțumesc de vodcă! Vezi că Doina voia neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
roumaines" aruncată pe marginea aleii, sub un arbust, pe care vîntul o răsfoiește nervos. I-o fi scăpat blondei de sub braț... Mihai se uită lung spre vecin, parcă să-l înțeleagă mai bine, dar nu observă decît o tresărire a mustății, trădînd surîsul. Pînă la intrarea în teatru, vîntul îi împiedică să mai poată vorbi. Vă dăm cinci invitații a cîte două locuri: rîndul trei, locurile doi-unsprezece spune directorul adjunct, începînd să aleagă dintre invitațiile din fața sa imediat ce-l vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dacă ea se simte bine, asigurînd-o că n-are de ce să-și facă griji în privința lui. Auzi, spune el răspicat în caz de..., dai telefon lui Simion, să vină să te asiste; dacă nu-i de găsit, dai telefon lui "mustață", e prieten cu familia Săteanu, o poate chema pe madam, că-i foarte bună. Ai grijă, plicul cu mia este în bibliotecă, sub Istoria... lui Călinescu, cartea aia imensă... Te sărut! Mîine dimineață sînt acasă. Cu telefonul în mînă, Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
voi avea-o cu tovarășul Amariei, secretarul cu propaganda, care răspunde și de teatru. Am auzit că intenționează să se înscrie la doctorat. Tot la dumneavoastră? Șeful meu am impresia că deja face conspecte pentru el. Nu-i rău; dacă "mustață" avansează director, eu îi iau locul. Încă două-trei sute la salar... Profesorul tace, înfruntînd cu calm privirea lui Lazăr ridicată spre el. Oricum, trebuie să recunosc, te-ai descurcat de minune pe șosea. Vedeți ce bine a prins indicația dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai înțepat. La teatru vin să aud mișcarea ideilor, să mi se spună, să aud, să simt să particip! Dacă vreau să asist la mișcare, mă duc pe stadion ori la discotecă, în joia tineretului. Negrea cumpănește un timp, apăsîndu-și mustața cu vîrful degetelor: Lasă, ai să vezi spectacolul în întregime, ai să vezi reacția publicului... De fapt, cel mai indicat e ca autorul să-și vadă spectacolul în seara premierei, cu sala plină. Apropo, domnule, apropo: ne-a dat gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]