1,379 matches
-
drumul e bun. Că e normal să trăiești și drept să trăiești drept. Și poate că certitudinea asta n-o ai decît dacă te naști cu ea. Altfel, de unde să vină, dacă nu din tine? Faptul că exiști și poți nădăjdui e singura dovadă a iubirii lui Dumnezeu. Și, dacă e adevărată, e destulă. Cu ea poți cuceri lumea. Chiar și tu...” Vocea sa e calmă și mă tulbură. Aș dori să plîng dar lacrimile mi le-am epuizat în revelația
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
scriitoare, vreo strănepoată pierdută, pentru că are ceva de secol trecut pe moarte, urîțenia ei seismică (nici măcar compensată prin jocul actoricesc) găsindu-și motivația În curentul electric care nu se inventase Încă, prin urmare nu se vedea bine. Da, și tot nădăjduind să dispară pocitania, trece filmul, greu, În final ajungînd să semene cu o operă noroc că nu se cîntă, cu replici pastorale și-un Hurt cu pleoapa lipită pe ochi, cică orbise de la incendiu. Dac-aș fi fost În locul regizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trăsăturile binecunoscutul Benji pe chipul tipului ăstuia. Fusese un tip atletic și frumușel. Un individ normal. Dar banca Bergman Îl transformase Într-o veritabilă umbră a propriei persoane. Purta un costum șifonat, prea mare pentru el, și dădea impresia că nădăjduiește să tragă o gură de cocaină din țigara Marlboro care-i atârna În colțul gurii. Părea deja epuizat, deși nu era decât șapte dimineața, iar asta mă făcea să mă simt mai bine. Pentru că mi se părea că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a bâlbâit ea cu glas tare și s‑a uitat disperată În jur, În căutarea unui pretext ca să nu se urce În iadul nostru personal. Și, cu toate că pentru mine ar fi fost plăcut dacă ar fi urcat și ea, am nădăjduit În taină că o să scape. — Eu, ăă... a, da! Am uitat fotografiile pentru ședință, a reușit În cele din urmă să Îngaime, s‑a răsucit pe pantofii ei foarte instabili marca Manolo și a rupt‑o la fugă Înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să nu-i ziceți: "Bun venit!" 11. Căci cine-i zice: "Bun venit!" se face părtaș faptelor lui rele. 12. Aș avea să vă spun multe lucruri; dar nu vreau să vi le scriu pe hîrtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi, și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13. Copiii surorei tale alese îți trimit sănătate. Amin.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85048_a_85835]
-
mea de la olimpiadă ar trebui să constituie, într-un fel, punctul de plecare pentru ro man: întâlnirea celor două personaje principale, Edo și Carla... Dar adevărul e că nu am habar de acțiune, oftez eu. Mă uit la el nesigură, nădăjduind, fără să știu de ce, că îmi va da o soluție. — Hai atunci să facem o experiență, care ar putea fi o solu ție! îmi propune el, cu o înflăcărare neașteptată - o înflăcărare atât de mare, încât aproape că uit să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Andreea acasă. Acolo unde o convertise, o convinsese să ni se alăture În Celebrul animal. CAPITOLUL II. ÎN CARE SÎNT PREZENTAȚI ȘI CEILALȚI MEMBRI AI CELEBRULUI ANIMAL Celebrul animal: cititorule, ai dat deja de vreo trei-patru ori poate cuvintele astea. Nădăjduiesc că Încă ești curios, interesat de amănunte. Dar nu știu cum să fac să mă ridic la Înălțimea interesului tău. Celebrul animal, Celebrul animal, Celebrul animal. Oricum l-aș rosti, cu sfială, cu tandrețe, cu pasiune nevrotică, numele ăsta și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce-a vrut. Eu, de pildă, n-am vrut să cred că scrisul emasculează, aveam și așa destule griji În privința masculinității mele puțin performante În ultima vreme. Venisem În Celebrul animal cu mari speranțe de alinare. Inconștiente poate, dar mari. Nădăjduiam că, scriind, angajându-mă În mișcarea asta provocatoare, ceva-ceva se va clinti acolo unde se blocase. Nu credeam că voi scrie cine știe ce, dar mă voiam alături de oamenii ăștia pe care-i credeam mult mai vii decât mine, mai puși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rusească, din acelea jumătate tutun, jumătate muștiucul din carton. Căpitanul Licavkin fixează cercetător fiecare dintre ofițerii români. Acesta este ofițerul politic de care vă spuneam. Tovarășul locotenent major Iorgu Licheardovici. Fost locțiitor politic în cadrul Diviziei "Tudor Vladimirescu". Spre binele tuturor, nădăjduiesc într-o colaborare fructuoasă. Nu vreau ca detalii nesemnificative să afecteze excelenta noastră întovărășire de până acum. Colonelul face sec prezentările. Căpitanul Apostol, comandantul companiei a 3-a. Locotenentul Rădulescu, comandantul plutonului 4. Mulțumesc domnule colonel, dar prezentările sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trăsăturile lui, destinse sub calmul zâmbetului, capătă recunoaștere în memoria maiorului. De necrezut! exclamă uimit von Streinitz. Speram să mă reîntâlnesc cu dumneavoastră pentru a vă strânge mâna, dar nu credeam că mai este posibil, mai ales după 23 august. Nădăjduiesc ca revederea să nu fie umbrită de încordarea momentului. Nici pe departe. Inamiciția actuală este dictată de fenomene politice și nu personale. În definitiv, vă datorez viața mea. Același lucru l-ați fi făcut și dumneavoastră pentru mine. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după cum a observat foarte exact Eliade în 1937 în postfața la Roza vînturilor. Poate că nu s-a putut despărți de Eliade pentru "atîta lucru" cum este extremismul de dreapta tocmai pentru că el însuși trecuse prin aceeași boală și putea nădăjdui că, așa cum el însuși se vindecase, va exista vindecare și pentru Eliade. Din toate informațiile pe care pînă acum le dețin, solidaritatea lui Sebastian cu Nae Ionescu și cu ideologia acestuia, de care era efectiv îmbibat, a început să se
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
culoar. Mașina-i mulțumi politicos și-i returnă credit cardul. Ca mai toate lucrurile de pe Gateway, distribuitorul era inodor. La fel ca lichidul întunecat care curgea din el. Despre gogoși, nici să nu mai vorbim. ― I-ai aranjat, declară Burke nădăjduind să-i mai ridice moralul. Ea îi fu recunoscătoare, chiar dacă nu reușise. Dar nu avea nici un motiv să-și verse focul pe acest bărbat. Mai multe bucăți de zahăr și puțină frișcă sintetică reușiră să-i dea un oarecare gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ochi cu veselă murdară, deși spălătorul de vase era gol. Purta un halat care, parcă îmbătrânea la fel de repede ca și proprietara lui. În camera de alături, lângă pat era un morman de cearșafuri și cuverturi. Jones dădea târcoale prin bucătărie, nădăjduind că va da peste vreo bucățică mai de doamne-ajută. Zadarnică osteneală. Bucătăria se menținea într-o stare de curățenie acceptabilă, în ciuda lipsei de cooperare a ocupantei acestor locuri. ― Hei, Bob! behăi un glas din ecranul mural. Se aude că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rog", ceea ce o făcu răbdătoare până când în locul lor apăru figura lui Burke îl trezise, ochii bărbatului erau pe jumătate deschiși; era neras, dar schiță un zâmbet când o recunoscu. ― Da? A, Ripley. Salut. ― Burke, să-mi promiți un singur lucru. (Nădăjduia că era prea puțină lumină ca interlocutorul să-i poată vedea expresia.) Că sunteți hotărâți să-i omorâți și nu să-i studiați sau să-i aduceți pe Pământ. Ci doar să-i frigem, să-i stârpim odată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
plângă în hohote. Femeia simțea cum curgeau lacrimile pe gâtul ei. O legănă în brațe murmurându-i cuvinte de alinare. Apoi închise ochii pentru a strivi propriile-i lacrimi, temeri și prezența morții care bântuia centrul de exploatare din Hadley, nădăjduind că va putea să-și țină legământul. Lovitura de teatru care avusese loc își avu corespondentul în sala vecină. Hudson strigă triumfător. ― Ha! Gata, am reușit! Le-am reperat. Dați-mi o mașină ca lumea și vă găsesc portofelul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
brațele pentru a-și apăra fața. I se mai întâmplase să fie în această situație primejdioasă: la bordul capsulei de salvare a lui Nostromo, așezată la un alt post de pilotaj, fiind momeală pentru o altă creatură de acest fel, nădăjduind că o va expulza prin sas. Dar transportorul ăsta nu putea fi represurizat și ea nu beneficia nici de protecția iluzorie a unui scafandru spațial. Nu avea ce vicleșug să încerce și nici vreme să găsească vreunul. Călcă pedala frânei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să se-ndepărteze; privi între timp la cei adunați acolo și văzu și ei îl priveau, expectativ, poate chiar plini de speranță. Probabil anticipau că aici avea să fie hotărât, un plan. Într-un fel, prezența fiecăruia în această cameră, nădăjduia să fie explicată la sosirea lui Gosseyn. Gosseyn avu o senzație de gol în stomac. Pentru că nici el nu avea nici un plan. Nici o explicație. Avea nevoie de mai multe informații. Și, din moment ce credea că pentru el, din cauza ființelor Troog timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de a se adapta actualității; multe pot fi de tot moderne. Bogăția consonantică și vocalică a limbii îi dă înlesnire românului de-a imita cu ușurința pronunția altor popoare, pe când celelalte cu greu deprind fonologia limbii noastre. Reproducând aceste anecdote nădăjduim că autorul lor [î]și va continua lucrarea, în care arată talent, și se va sili să dezgroape mai târziu poveștile lui Pepelea, cari sunt fără contestare mai vechi decât aceste ce scăpară din contactul cu străinii. [4 octombrie 1881
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
disprețuindu‑le din iubire pentru Dumnezeu, cerându‑i‑se limba, Îndată a scos‑o și mâinile cu Îndrăzneală le‑a Întins, și a zis vitejește : «Din cer le‑am dobândit și pentru legile Lui nu țin seamă de ele, pentru că nădăjduiesc că de la El iarăși le voi dobândiă (II Macabei 7, 11), așa cum le Înapoiază Dumnezeu luptătorilor pentru credința față de El. Tot așa a fost chinuit și cel de‑al patrulea care, Îndurând caznele, spunea : „«bine este a muta nădejdile cele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
slavei Lui” (I Petru 4, 12‑14). Suferința nu este un semn al Îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că a fi unit cu Hristos Înseamnă și a Împărtăși suferințele Sale și a nădăjdui să Împărtășești și slava Sa. „Suferința din prezent va face loc slavei viitoare, la fel desi‑ gur cum Vinerea cea Mare a făcut loc Zilei Paștelui. Pentru cei aflați În afara credinței creștine, care refuză să creadă În orice altceva decât
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dumnezeu : „Nu‑ți cer nici sănătate, nici boală, nici viață, nici moarte, ci să dispui de sănătatea, de boala, de viața și moartea mea pentru slava Ta, pentru mântuirea mea și pentru folosul Bisericii și al sfinților Tăi, printre care nădăjduiesc să mă număr prin harul Tău (...) Fă ce voiești, dă‑mi, ia‑mi, dar conformează voința mea cu voința Ta, pentru că nu știu ce trebuie să cer. Doamne, nu știu decât un lucru : că e bine a Te urma și e rău
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
el de neocolit, căci ține de datoria morală față de „limba patriei noastre prin care cuvântăm, limba cu care ne închinăm marelui Dumnezeu proslăvindu-l întru închinăciunea Troiții cei de o ființă, limba cu care cuvântând petrecem viețuirea aceasta vremelnică și nădăjduind dobândirea acei statornice ne străduim a o câștiga”; fără gramatică, limba e amenințată de „strămutare” și „dejghinare”. Romanitatea limbii române este ideea care îl conduce, și în acest cadru el încearcă să rezolve lipsa „termenilor științei” și a neologismelor de
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
fapt, mintea și corpul sunt cele două fețe ale medaliei - omul, În Întregul lui. Ele nu pot fi despărțite și Își sunt reciproc indispensabile. Împreună, fac un om sănătos. Numai atunci când ne Îngrijim de ambele laturi ale vieții noastre putem nădăjdui să ne bucurăm de sănătate deplină. Cercetările moderne din domeniul psihoneuroimunologiei confirmă ceea ce chinezii știu de mii de ani - că gândirea și emoțiile au o influență nemijlocită asupra sistemului imunitar și, prin urmare, asupra sănătății noastre fizice. Din nefericire, nu
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
de a vă cultiva inima, o etapă esențială În contopirea cu dao. Desigur, este mai ușor de zis decât de făcut. Doar după ce ați trecut prin toate cele omenești, printre care se numără și poveștile de dragoste și căsătoria, puteți nădăjdui să cunoașteți adevăratul chip al vieții. Mulți tineri pornesc cu mare avânt În pelerinajul către nemurire fără să fi trăit mai Întâi cu adevărat. Firește, nu ajung până la capăt, pentru că Îi abat din drum dorințele lumești. Se spune că un
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
delicat, deoarece reglarea prea strictă deteriorează „elixirul intern”, În vreme ce printr-o reglare insuficient de strictă nu câștigați nimic. Doar atunci când putem regla respirația astfel Încât să fie Între existentă și inexistentă, având și neavând, nici cu entuziasm, nici cu indiferență, putem nădăjdui să ajungem la rezultatul dorit. Dintre cele trei comori ale vieții, ambele feluri de qi pot fi folosite la cultivarea nemuririi. În privința esenței și a spiritului, trebuie să fie folosite doar cele Înnăscute. Esența și spiritul dobândite sunt tulburi și
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]