1,621 matches
-
în stare să se apere cu cuțitul de mine. Mai târziu m-a înduioșat cu tandrețea ei. Dinu mă aștepta la cafeneaua din mijlocul cătunului. Mă rog, să-i zic cafenea. Semăna mai curând a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mare aglomerație. «Doamne, o sută, o mie, zece mii de urechi!», mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de a o tuli prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să nu fac prea mult zgomot, și mă opream mereu, după doi, trei pași, să trag cu urechea. Căpătasem curaj când, mult mai aproape, izbucni, ca o detunătură, alt lătrat. Noroc că în fața mea se afla un șir de sălcii năpădite de mărăcini. Altfel m-aș fi dat de gol. După primul moment de spaimă, mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întâmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nici lui Dinu nu i-am vorbit despre ele, am așteptat să treacă singure. Și, ca să le ascund, ieșeam foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesând cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățânasem să pretind că orice sculptor ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: „O să-mi plătiți voi toate astea”. Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de sudoare de fiecare por. Termitele au fost bătaia de cap a orașului timp de zeci de ani, poate un secol, dar azi Wakefield aude un specialist În termite cum Îi explică amicului său, În baia de aburi, că au năpădit termitele de Formosa, o specie nouă. GÎngăniile străine au un apetit vorace, fiind de cincizeci de ori mai distrugătoare decît speciile indigene. Pot consuma În Întregime o clădire de lemn În doar o lună, iar a le ucide este aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să facă lucrurile cu prea mulți martori. Transmitea o dorință de a-și păstra intimitatea. Apoi se întrebă, pentru o clipă de coșmar, dacă avea vreo vagă bănuială în privința motivelor pentru care îl invitase Henrietta. Un val de rușine o năpădi imediat, trezindu-i una dintre cele mai urâte amintiri. La șaptesprezece ani fusese la un bal al lunii mai la Cambridge, invitată de băiatul la care visa de câteva luni bune și pe care îl considera mult prea minunat. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
momentul să se maturizeze. Pentru Fran, culmea ironiei era următoarea: nu aveau niciodată oaspeți care să rămână peste noapte. Musafirii aveau atâta minte încât să prefere să stea la pensiuni primitoare Bed&Breakfast. Fran apăsă pe sonerie, simțind cum o năpădește sentimentul familiar că era mai degrabă un musafir decât fiica lor. Îi deschise mama ei, purtând un șorț înflorat peste o rochie de lână, cu părul gri-argintiu, imaginea maternității afectuoase și domestice, numai că, își zise Fran, totul era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-i vină ciclul, dorindu-și să fi avut inspirația să noteze data undeva. Deodată își aminti totul. Ultimul îi venise pe neașteptate și fusese nevoită să iasă de la un proces ca să-și cumpere tampoane. Își răsfoi iar agenda. O năpădi un val de panică, rece ca gheața. Procesul cu pricina fusese acum mai bine de șase săptămâni. Era imposibil. Probabil că nu mai ținea bine minte. Dar amintirea era prea limpede și prea vie ca să se înșele. Îi întârziase ciclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simtă foarte mândru de el era că găsise clienți noi-nouți pentru spațiul de publicitate. Cu excepția agenției imobiliare Newlands, pe care o adusese Murray, ziarul avea să fie finanțat, exact așa cum spusese, fără a duce Citizen la faliment. Din senin, îl năpădi depresia, dându-i târcoale ca o viespe înfuriată. Ce rost avea totul? De ce naiba trebuia să încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios și Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe vremea când era un tânăr reporter, de-a cere sfatul singurului om din branșă a cărui părere o respecta, Ralph Tyler. Îl izbi deodată amintirea a ceea ce-i spusese Fran deunăzi. Ralph era bolnav. Ralph avea probabil Alzheimer. Îl năpădi gustul amar al tristeții și risipei, al visurilor spulberate. De ce naiba viața trebuia să fie atât de tristă? În redacția de știri toată lumea se pregătea de plecare. Agendele erau înghesuite în buzunarele hainelor, pungile uzate de cumpărături erau umplute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-sii o șocă pe Fran. — Pentru Dumnezeu, mamă, n-o face dinadins. Trebuie să fie ceva foarte grav. E clar că nu se simte bine. N-a făcut-o ca să-ți încurce ție planurile, știi doar. Fran simți că o năpădește un val de furie împotriva maică-sii. Phyllis îl trata întotdeauna pe Ralph ca și cum ar fi înșelat-o pe ascuns, iar acum părea că are în sfârșit dovada. — Ei bine, chiar mi le încurcă. Mă întorc la zece. Fran privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întrebam dacă n-am putea să rămânem aici. Văzu ușoara grimasă a lui Jack și continuă imediat: — Doar pentru câteva zile, desigur, până când găsim ceva definitiv. Pentru o clipă, Jack se simți paralizat de un vârtej de emoții contradictorii. Îl năpădi un val de furie cruntă, acidă și explozivă, amintindu-și cum dispăruse Carrie și îi luase fiica cu ea, fără să-i spună măcar unde se afla, promițându-i de fiecare dată că o să-l lase s-o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu atât mai mult, că renunțase pur și simplu la ea în loc să încerce în continuu s-o recupereze. Cât de mult trebuie s-o fi înjosit pe Carrie, încât s-o facă să reacționeze atât de violent? Simți că o năpădește o furie cruntă la adresa lui Jack. Pentru că fusese atât de previzibil. Pentru că se dovedise un exemplu tipic de comportament masculin. Era aproape de neconceput. Însă asta era dovada. — Ralph mă învață să joc pocher, se lăudă Lou foarte mândră. — De-abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de slăbiciune, trebuie să fi știut cât de vulnerabilă era ea după ani de zile de tratament pentru fertilitate, cât de ușor îi era unei paciente să ajungă să se uite la un doctor ca la Dumnezeu. Simți că o năpădește ca o văpaie furia față de ipocrizia lui Laurence, care o făcea pe sfântul patron al fertilității, pe doctorul căruia îi păsa doar de binele pacientelor, când de fapt n-avea nici un fel de rezerve în a se culca cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Mi-au trecut prin minte multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și la faptul că, poate, n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o presimțire rea. Se uitau în altă parte când treceam pe lângă ei. Am răsuflat ușurat, de aceea, în clipa în care am zărit un fost discipol. M-am îndreptat, bucuros
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
soare, își azvârleau umbra pe o parte a mormântului. Într-o stâncă înecată de ierburi era cioplit un chip tânăr, mândru, cu părul fremătând... L-am recunoscut. Așadar, în această oază se găsea mormântul lui Alexandru... Florile galbene, sălbăticite, erau năpădite de viespi. În apropiere, se afla o colibă de paie, înnegrită parcă de ploi... Atunci i-am văzut pentru prima oară ochii. Niște ochi prea mari pentru figura ei și arzători, umezi, strălucind, pentru ca dintr-o dată să devină triști, aproape
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
apropiat de acele rămășițe. Casa stăpânului se pare că rezistase cel mai bine maiului timpului. Acoperișul se surpase în interior, în timp ce o parte dintre coloane erau încă în picioare, având urme de tencuială roșie. Celelalte case, prăbușite cu totul, erau năpădite de muri și de tufe de soc din care răsăreau cioturi de grinzi arse. Acolo unde fusese piața, lângă o adăpătoare de piatră, zăceau la pământ două statui sparte. Una de bărbat și alta de femeie, probabil ultimii protectori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trăiește, alții au murit pur și simplu. Ceva tot am priceput, însă cele trei sentințe nu-mi dau pace. Încă o dată era cazul să-i evit speculațiile, sub pretextul că uitasem să văd mausoleele din biserică. Odată intrat, m-au năpădit amintirile și cugetările și, ori ce câte ori Cel de Sus îmi era aproape, ieșeam din mine trecând pragul unei noi aduceri-aminte. Cu cât se apropia de mine, cu atât fugeam mai tare înapoi, și, până am ajuns în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pune stăpânire pe tot nordul. În cele din urmă, precauția mea a învins numai datorită intrigilor Bizanțului. În loc să trimită trupe, exarhatul a stârnit răscoale în ținuturile Padului și de-a lungul litoralului adriatic și i-a îmboldit pe slavi să năpădească munții ducatului friulan. Intenția era cusută cu ață albă: croirea unui vad pentru milițiile romane din răsărit, care ar fi fost sprijinite ulterior de nave în Marea Adriatică. Războiul a fost, prin urmare, suspendat, pentru a reinstaura ordinea. Și-așa ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
roman întreg, căci Josh scrisese un istoric detaliat al casei. Imediat sub fotografia care înfățișa clădirea, așa cum arată ea acum, cu tencuiala albă, crăpată și umflată ca o coajă de cartof copt, cu cerdacul străjuit de coloane înflorite și curtea năpădită de buruieni, urma un istoric, scris cu „Times“, la un rând: Imobilul din Calea Victoriei, 144 a fost construit cu aproximație la începutul secolului al XVI-lea, de când datează prima lui atestare, într-o plângere juridică, pe care Arhivele Statului încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Canapeaua tremura, iar televizorul era împietrit! Obiectele din bucătărie erau și ele nemulțumite: Pe mine nu mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de obicei, în curte era mare dezordine, înainte ca partidul să le dea lor casa, locuise în ea un sculptor care folosea garajul pe post de atelier, mai rămăseseră prin curte câteva sculpturi neterminate și matrițe albe, dezmembrate, unele erau năpădite de rotunjoară, pe astea mereu trebuia să le ocolim, îndreptându-ne spre intrare, în spate, în grădină, a mișcat ceva, întorcând capul, am văzut cu coada ochiului doar o umbră pasageră, s-a uitat și bunicul, probabil că a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un curent violent. Rezistă, dădu din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]